Arhiva pentru februarie 17th, 2014

Lucrurile care ne fac rău

man in praiseCunoaștem atât de multe lucruri care ne fac rău. Medicii noștri ne prescriu mereu „produse” pe care trebuie să le evităm din diverse motive: suntem alergici, suntem sensibili, suntem atinși de vreo boală care s-ar putea agrava etc. Și, prețuindu-ne viața, învățăm să stăm departe de ceea ce știm că ne dăunează. Nu reușim mereu, dar încercăm. Însă câți dintre noi ne-am deprins să stăm departe de un „vierme” ce ne macină atât sufletul, cât și trupul: neîncrederea sau îndoiala? Câți reușim să smulgem acest rău din inima noastră? Câți am reușit să scăpăm de gustul amar al neîncrederii?

Apostolul Iacob ne vorbește despre înțelepciunea care trebuie cerută „fără cea mai mică îndoială”. Când cerem ceva de la Domnul trebuie să fim plini de credință, convinși că „Domnul dă tuturor cu bunătate și fără reproșuri”. Trebuie să avem încredere, altfel ni se potrivește cuvântul Scripturii: suntem ca valurile mării pe care vântul le poartă încoace și încolo. Și să ascultăm ce ne zice Domnul, cât de părintește ne vorbește prin sfântul Iacob: cel care trăiește în îndoială, să nu-și închipuie că va primi ceva de la Domnul, dacă are inima împărțită și nestatornică în tot ce face.

De câte ori nu am văzut cât de ușor distruge neîncrederea o familie. De câte ori nu am simțit cât de repede se destramă o prietenie când acest vierme începe să se strecoare în inimă. De câte ori nu am fost martorii unor relații superficiale și false, tocmai pentru că lipsea încrederea.

Evanghelia zilei ne prezintă atitudinea superficială a fariseilor. Ei l-au pus la încercare pe Isus și i-au cerut un semn „care să vină din cer”, tocmai pentru că nu aveau încredere în el. Inima lor era în îndoială și l-au ispitit pe Dumnezeu. Și pentru că erau în îndoială nu au primit nimic. Ba mai mult, l-au întristat pe Domnul și l-au făcut să suspine adânc, dezamăgit de necredința și comportamentul lor.

Omul care trăiește în îndoială, nu doar că nu primește nimic, dar nici nu oferă. El nu știe nici să ceară, nici să se apropie de celălalt, nu știe nici măcar să primească. Se teme. Credința și îndoiala – orice fel de îndoială – nu pot trăi împreună! Prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru trebuie să trezească în noi acea încredere a pruncilor: nu putem trăi fără celălalt, fără prieteni, fără Dumnezeu. Trebuie să avem încredere!

Reține

Cel mai neliniștit om nu este cel prins în largul mării de o furtună, ci omul în a cărui inimă îndoiala și neîncrederea creează furtuni în orice clipă și în orice relație.

Luni, 17 februarie 2014 

Luni din saptamâna a 6-a de peste an Ss. Întemeietori ai Societatii „Slujitorii Sf. Fc. Maria” *; Teodor, soldat m. Iac 1,1-11; Ps 118; Mc 8,11-13

LECTURA I Încercarea credinţei voastre aduce răbdarea, ca să fiţi desăvârşiţi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 1,1-11 1
Eu, Iacob, slujitorul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, vă salut cu bucurie pe voi care aparţineţi celor douăsprezece triburi ale lui Israel, care sunteţi răspândiţi în lume. 2 Fraţilor, să socotiţi o mare bucurie faptul că vă aflaţi în diferite încercări. 3 Doar ştiţi că încercarea credinţei voastre aduce răbdare, 4 iar răbdarea vă duce la o viaţă desăvârşită; numai aşa veţi fi desăvârşiţi şi nu vă va lipsi nimic. 5 Dar dacă unuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, şi Dumnezeu, care dă tuturor cu bunătate şi fără reproşuri, i-o va da. 6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără cea mai mică îndoială, căci cel care stă la îndoială, se aseamănă cu valurile mării, pe care vântul le poartă încoace şi încolo. 7 Un astfel de om să nu-şi închipuie că va primi ceva de la Domnul, 8 dacă are inima împărţită şi nestatornică în tot ce face. 9 Printre fraţi, omul care se află într-o stare umilă să fie mândru că Dumnezeu îl înalţă, 10 iar bogatul să se teamă că Dumnezeu îl înjoseşte, căci el va trece ca floarea ierbii. 11 Când soarele s-a ridicat cu arşiţa sa usucă iarba, floarea se veştejeşte şi strălucirea frumuseţii sale dispare. Aşa va dispărea bogatul cu tot ce face.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,67-68.71-72.75-76 (R.: 77) R.: Tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare! 67 Am greşit şi am fost pedepsit, acum însă ţin cuvântul tău. 68 Tu eşti bun şi împarţi cele bune, învaţă-mă îndreptările tale. R.

71 E spre binele meu că m-ai smerit ca să învăţ poruncile tale. 72 Pentru că mai mult preţuieşte Legea ta, decât mii de lucruri de aur şi de argint. R.

75 Ştiu, Doamne, că judecăţile tale sunt drepte, pe bună dreptate m-ai umilit. 76 Bunătatea ta să-mi fie mângâiere, aşa cum ai promis slujitorului tău. R.

ALELUIA In 14,16
(Aleluia) Îl voi ruga pe Tatăl şi vă va da alt Apărător, care să rămână cu voi în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA Pentru ce îmi cere această generaţie un semn?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,11-13
În acel timp, 11 fariseii au venit la Isus şi au început o dispută cu el: pentru a-l pune la încercare, i-au cerut un semn, care să vină din cer. 12 Isus a suspinat adânc şi a spus: „Pentru ce îmi cere această generaţie un semn? Vă spun adevărul: nici un semn nu i se va da acestei generaţii”. 13 Apoi i-a părăsit, s-a urcat în barcă şi a plecat spre celălalt mal.
Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: