Arhiva pentru februarie 2014

De dragul tău m-a salvat.

MantuireaDrept este Domnul când se mânie pe noi, așa cum „s-a mâniat pe Solomon”, atunci când ne abatem de la calea cea dreaptă pe care el ne-a arătat-o atât de luminoasă prin Cristos și atât de clară prin fiecare cuvânt al evangheliei. Însă mult iubitor de oameni și răbdător ni se descoperă atunci când și nouă ne spune asemenea lui Solomon: „Deși te-ai îndepărtat de mine, de dragul lui X sau Y nu mă voi lăsa învins de mânia pe care o simt împotriva ta. Te iert! Te mai îngădui!”. Astăzi trebuie să ne amintim și să ne întipărim bine în minte iertarea pe care am primit-o de la Domnul de dragul fraților noștri care s-au rugat pentru noi, care au rămas mereu fideli Domnului.

Am putea încerca să întocmim o listă a recunoștinței, să sărbătorim ziua recunoștinței. Oare de dragul cui am fost salvați? Care sunt persoanele care ne vin acum în minte? În primul rând, clar, de dragul lui Cristos și a sfinților. Dar și de dragul unora care trăiesc cu demnitate în preajma noastră. Avem atâția oameni care se roagă pentru noi, avem atât de mulți binefăcători spirituali care îi sunt plăcuți Domnului. Prin rugăciunile lor și pentru viața lor dreaptă noi am fost salvați, Domnul a cruțat și viața noastră plină de păcate. Existența noastră, care în fiecare clipă pune la încercare răbdarea lui Dumnezeu, este un dar pentru care trebuie să mulțumim neîncetat Domnului și binefăcătorilor. Suntem vii pentru că în jurul nostru există oameni sfinți, care trăiesc în anonimat, deseori neobservați.

Dar astăzi nu trebuie să ne oprim doar la recunoștință și cuvinte de mulțumire. Trebuie să devenim noi înșine mijlocitori pentru alții, asemenea mamei din evanghelie care a mijlocit cu insistență vindecarea fiicei ei. Avem obligația să devenim și noi dragi în fața lui Dumnezeu și să intervenim cu rugăciuni insistente pentru frații noștri. Ferice de acel suflet care își poate auzi numele din gura Domnului: „De dragul tău, l-am salvat pe X sau pe Y”. Să înălțăm mereu rugăciuni de mijlocire. Să nu ne descurajăm în fața încercărilor care apar când vrem să ducem o viața dreaptă. Să fim convinși că „fericiți sunt cu adevărat doar cei care înfăptuiesc întotdeauna dreptatea”, doar cei care îi sunt credincioși în toate Domnului, asemenea lui David, și de dragul cărora Domnul ne rabdă și pe noi, păcătoșii.

Reține

Nu zădărnici Crucea lui Cristos prin faptele tale, ci trăiește în așa fel încât să fii motiv de bucurie pentru cei din jur și pentru Domnul, să fii și tu unul dintre cei dragi Domnului.

Joi, 13 februarie 2014 

Joi din saptamâna a 5-a de peste an
Sf. Martinian, pustnic
1Rg 11,4-13; Ps 105; Mc 7,24-30

LECTURA I
Fiindcă n-ai păzit legământul meu, voi lua de la tine împărăţia, totuşi voi lăsa o seminţie fiului tău de dragul slujitorului meu, David.
Citire din cartea întâi a Regilor 11,4-13
4 Când Solomon a îmbătrânit, femeile sale l-au atras spre zei străini şi inima sa nu mai aparţinea în întregime Domnului, cum fusese inima tatălui său, David. 5 Solomon o cinstea pe Astarte, zeiţa sidonienilor şi pe Milcom, idolul amoniţilor. 6 Solomon a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului şi nu i-a fost credincios în toate, ca tatăl său David; 7 el a zidit, pe muntele de la răsărit de Ierusalim un sanctuar pentru Camoş, idolul moabiţilor, şi un altul pentru Milcom, idolul amoniţilor. 8 Aşa a făcut şi pentru alţi zei, ca toate femeile lui străine să poată oferi tămâie şi jertfe zeilor lor. 9 Domnul s-a mâniat pe Solomon, pentru că s-a îndepărtat de Domnul Dumnezeul lui Israel care i se arătase de două ori 10 şi îi poruncise să nu cinstească alţi zei; dar Solomon n-a ascultat de porunca Domnului. 11 Domnul i-a spus lui Solomon: „Pentru că te-ai purtat în acest fel, pentru că n-ai respectat legământul meu şi n-ai păzit legile mele, eu îţi voi lua regatul şi îl voi da unuia dintre slujitorii tăi. 12 Cu toate acestea, de dragul tatălui tău David, nu voi face aceasta în timpul vieţii tale, ci voi lua regatul din mâna fiului tău. 13 Dar nu-i voi lua tot regatul: de dragul slujitorului meu David şi de dragul Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o, voi lăsa o seminţie fiului tău”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 105,3-4.35-36.37 şi 40 (R.: 4a)
R.: Aminteşte-ţi de noi, Doamne, din iubire faţă de poporul tău.
3 Fericiţi sunt cei care păzesc Legea, cei care înfăptuiesc întotdeauna dreptatea. 4 Aminteşte-ţi de noi, Doamne, din iubire faţă de poporul tău! Nu uita de mine şi vizitează-mă cu ajutorul tău. R.

35 Părinţii noştri s-au amestecat cu neamurile păgâne şi au învăţat obiceiurile lor, 36 s-au închinat la idolii lor, care au fost pentru ei cauză de poticnire. R.

37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la demon. 40 Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului său, i s-a făcut silă de moştenirea sa. R.

ALELUIA Iac 1,21
(Aleluia) Primiţi cu umilinţă cuvântul semănat în voi, căci el poate să vă mântuiască. (Aleluia)

EVANGHELIA
Căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa copiilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,24-30
În acel timp, 24 Isus s-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. El a intrat într-o casă, şi voia ca nimeni să nu ştie că se află acolo, dar n-a reuşit să se ascundă. 25 Pentru că mama unei fetiţe stăpânite de un duh rău a auzit de el, a venit imediat şi s-a aruncat la picioarele lui. 26 Această femeie, care era păgână, de naţionalitate siro-feniciană, i-a cerut lui Isus să-l alunge pe diavol din fiica sa. 27 El i-a spus: „Lasă, întâi să se sature copiii, căci nu-i bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la câini”. 28 Dar ea i-a replicat: „Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa copiilor”. 29 Atunci Isus i-a spus: „Pentru acest cuvânt îţi spun: du-te, diavolul a ieşit din fiica ta!” 30 Ea s-a întors acasă şi a găsit copila întinsă pe pat: diavolul ieşise din ea!

Cuvântul Domnului

Pentru sănătatea dumneavoastră…

New Yorker FotoMereu suntem preocupați de cât și ce mâncăm. Din miezul societății consumiste răsună cu insistență îndemnuri devenite slogan: „Pentru sănătatea dumneavoastră consumați, respectați, evitați etc.”. Și aceasta nu se întâmplă doar în privința regimului alimentar, ci și cu vestimentația. Trupul nostru este tot mai răsfățat și ridicat la rangul de divinitate. Suntem foarte atenți cu el, ca nu cumva să-l „ofensăm” și să ne creeze neplăceri. Dar nu e rău să fii atent la ce și cât mănânci, la cu ce și cum te îmbraci, nu e rău să cuprinzi momente de relaxare și de mișcare în programul de muncă. Însă este foarte rău când uităm că nu suntem doar trup. Este rău când uităm că ceea ce ne dăunează cel mai mult, pe termen lung – unde lung înseamnă veșnicie, viața veșnică –, nu sunt mâncărurile și hainele, ci ceea ce scoatem din inima noastră: gândurile, cuvintele și faptele noastre.

Oare de ce la televizor, de exemplu, nu se aude: pentru „sănătatea” dumneavoastră evitați înjurăturile? Oare de ce nu citim prin ziare: pentru sănătatea dumneavoastră evitați furturile, adulterul și desfrânarea? Oare de ce nu răsună în difuzoare: „Ceea ce iese din om, aceea îi dăunează! Deci evitați răutatea, înșelăciunea, dezmățul, invidia, calomnia, mândria, nechibzuința. Faceți zilnic fapte de caritate!”. Oare de ce analizăm atât de atent calitatea mâncării și a vestimentației, dar nu ne întrebăm: „Oare acest comportament, acest limbaj, aceste fapte sunt compatibile cu sufletul meu, îmi fac bine?”.

Cristos este cel care ne amintește astăzi esențialul: cercetarea cugetului, a inimii, valorează mai mult decât analizarea zilnică a caloriilor din produsele alimentare sau studierea atentă a cataloagelor vestimentare. Lecturile de astăzi ne îndeamnă să tânjim – și totodată să reînviem! – acele vremuri când oamenii își făceau zilnic examinarea conștiinței; acele vremuri când oamenii își aveau în Domnul sprijinul și izvorul înțelepciunii și asemenea lui Solomon trezeau în toți ceilalți uimirea și respectul;  acele vremuri când oamenii vegheau asupra a ceea ce purtau în inima lor, asupra ceea ce lăsau să izvorască din inima lor. Să ne amintim să ne facem mai des cercetarea cugetului, mai ales că astăzi Cristos ne oferă o listă destul de detaliată, cu ajutorul căreia putem să ne analizăm viața.

Reține

Omul este trup și suflet și de aceea trebuie să facă din trupul său un sprijin pentru sufletul care îi tânjește după Dumnezeu, iar din suflet forța trupului de a trăi în fidelitate și cu iubire.

Miercuri, 12 februarie 2014 

Miercuri din saptamâna a 5-a de peste an
Ss. Martiri din Abitina
1Rg 10,1-10; Ps 36; Mc 7,14-23

LECTURA I Regina din Saba a văzut înţelepciunea adâncă a lui Solomon.
Citire din cartea întâi a Regilor 10,1-10
În zilele acelea, 1 regina din Saba auzise despre faima regelui Solomon şi a venit să-l pună la încercare, cerându-i să dezlege întrebări grele. 2 Ea a sosit la Ierusalim cu o suită impunătoare: cămile încărcate cu mirodenii şi cu foarte mult aur şi pietre preţioase. Când a ajuns la Solomon, i-a cerut să-i dezlege ghicitorile pe care ea le pregătise; 3 Solomon a găsit răspuns la toate, fără să întâmpine nici o greutate. 4 Când regina din Saba a văzut înţelepciunea adâncă a lui Solomon, palatul pe care îl construise, 5 felurile de bucate servite la masa lui, locurile pe care şedeau la masă demnitarii lui, ţinuta serviciului şi îmbrăcămintea servitorilor, jertfele pe care le aducea în casa Domnului, i s-a tăiat răsuflarea. 6 Atunci ea i-a spus regelui: „Ceea ce am auzit spunându-se în ţara mea despre tine şi despre înţelepciunea ta este adevărat. 7 Nu voiam să cred ce mi se spunea, înainte de a veni şi de a vedea cu ochii mei. Într-adevăr, nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate: înţelepciunea şi strălucirea ta sunt mult mai presus decât faima care a ajuns până la mine. 8 Fericiţi sunt oamenii tăi, fericiţi sunt aceşti servitori ai tăi, care stau mereu în faţa ta şi aud cuvintele tale înţelepte. 9 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul care ţi-a arătat bunăvoinţă şi te-a aşezat pe tronul lui Israel, te-a aşezat rege, ca să aperi dreptul şi să împarţi dreptatea”. 10 Şi i-a oferit regelui în dar o sută douăzeci de talanţi de aur, o mare cantitate de mirodenii şi de pietre preţioase; niciodată nu mai intrase în ţară o cantitate atât de mare de mirodenii, ca aceea pe care regina din Saba a adus-o regelui Solomon.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 36,5-6.30-31.39-40 (R.: 30a)
R.: Buzele celui drept vorbesc cu înţelepciune.
5 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în el şi el îşi va îndeplini lucrarea. 6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, nevinovăţia ta ca soarele la amiază. R.

30 Buzele celui drept vorbesc cu înţelepciune şi limba lui rosteşte cele drepte. 31 Legea Domnului este în inima lui şi paşii lui nu şovăie. R.

39 Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul, el este ocrotitorul lor în timpul încercării. 40 Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează, îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte pe cei care se încred în el. R.

ALELUIA In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevăr; sfinţeşte-ne pe noi prin adevărul acesta. (Aleluia)

EVANGHELIA Ceea ce iese din om îl întinează pe om.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,14-23

În acel timp, 14 Isus a chemat mulţimea la el şi a zis: „Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi bine ce vă spun! 15 Nimic din ceea ce este în afara omului şi care pătrunde în el nu-l poate întina, dar numai ceea ce iese din el, iată ce-l întinează pe om. 16 Dacă cineva are urechi de auzit, să audă!” 17 După ce s-a despărţit de mulţime şi a intrat în casă, ucenicii i-au cerut explicaţii cu privire la semnificaţia acestei parabole. 18 Atunci el le-a zis: „Aşa? Nici voi nu sunteţi în stare să înţelegeţi? 19 Nu vedeţi că nimic din ceea ce intră în om venind din afară nu-l poate întina, pentru că nu intră în inima lui, ci în stomac, pentru a fi apoi eliminat?” În felul acesta Isus arătă că toate mâncărurile sunt curate. 20 Apoi a adăugat: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează, 21 căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, desfrânarea, furturile, crimele, 22 adulterul, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, dezmăţul, invidia, calomnia, mândria şi nechibzuinţa. 23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l întinează pe om”.

Cuvântul Domnului

Avem mereu pretexte pentru a nu iubi și a nu sluji.

Sfantul Parinte papa Francisc saruta un bolnavDe atâtea ori, prin atitudinile noastre pline de fariseism, ne facem și noi vrednici de dojana Domnului: „Nesocotiți porunca lui Dumnezeu, pentru a respecta tradiția oamenilor”. Găsim mereu motive pentru a nu respecta sărbătorilor, inventăm scuze pentru a nu respecta poruncile, avem mereu pretexte pentru a nu-l iubi și sluji pe aproapele nostru. Astăzi, când întreaga lume catolică se roagă pentru cei bolnavi, putem să ne analizăm atitudinea noastră față de cei bolnavi. Cum îl slujim noi pe Cristos prezent în cel în suferință?

Poate că și noi ne întrebăm asemenea lui Solomon: „Să fie oare posibil ca Domnul să locuiască pe pământ?”. Da, este posibil. El și-a ales locuința între noi, a vrut să vină și să locuiască împreună cu oamenii, în casele și în inimile lor. El s-a întrupat, s-a jertfit pentru noi și ne-a asigurat că slujindu-i pe cei în suferință în slujim pe el: „Ori de câte ori ați făcut acestea celor mici, care sunt frații mei, mie mi-ați făcut”.

Cei care au fost la Lourdes pot da mărturie că Dumnezeu, cel pe care „nu-l pot cuprinde cerurile”, a ales să rămână în mijlocul oamenilor și „privește la rugăciunile și cererile slujitorilor săi, ascultă strigătul și rugăciunea pe care slujitorii săi o înalță către el”. Dar nu doar la Lourdes, ci oriunde ne aflăm astăzi putem să înălțăm rugăciuni și, mai ales, putem să concretizăm iubirea față de Isus prezent în cel suferind printr-o vizită făcută celui bolnav, printr-un cuvânt de mângâiere adus celor în suferință, prin orice fel de gest care șterge o lacrimă din ochii celor împovărați. Când am vizitat ultima dată un bolnav?

Și încă un adevăr: când suferința se strecoară în viața noastră și ne face neputincioși, ne descurajăm. Credem că nu mai suntem buni de nimic atunci când suntem țintuiți la pat. Însă uităm că în suferință putem realiza cea mai frumoasă activitate: unirea cu pătimirile lui Cristos. În suferință inima omului poate fi lipită de inima Mântuitorului și astfel realizează cea mai nobilă activitate: rugăciunea! Bolnavii nu sunt persoane care încurcă și care nu pot aduce nimic bun pentru acest pământ. Dimpotrivă, cei în suferință sunt cei care smulg cerului cele mai mari binecuvântări pentru acest pământ. Ei, cei bolnavi, sunt cei care îl fac prezent pe Cristos în mijlocul nostru. Ei sunt purtători de Cristos!

Reține

Trebuie să ne închinăm lui Cristos prezent în Euharistie; trebuie să-l ascultăm pe Cristos prezent în Sfânta Scriptură; trebuie să-l slujim pe Cristos prezent în cei suferinzi.

Marţi, 11 februarie 2014 

Marti din saptamâna a 5-a de peste an
Sf. Fc. Maria de la Lourdes *
1Rg 8,22-23.27-30; Ps 83; Mc 7,1-13

LECTURA I Doamne, tu ai spus: „Numele meu va fi acolo”.
Citire din cartea întâi a Regilor 8,22-23.27-30
În acel timp, 22 Solomon a mers înaintea altarului, în faţa întregului popor israelit, a ridicat mâinile spre cer şi a făcut această rugăciune: 23 „Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este nici un zeu asemănător ţie în cer şi pe pământ! Tu păzeşti legământul şi ai milă de slujitorii tăi, când ei umblă cu inimă curată înaintea ta. 27 Să fie oare posibil ca Domnul să locuiască pe pământ? Cerurile, cu toată întinderea lor, nu pot să te cuprindă, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am construit. 28 Doamne Dumnezeul meu, priveşte la rugăciunile şi cererile slujitorului tău, ascultă strigătul şi rugăciunea pe care slujitorul tău o înalţă astăzi către tine. 29 Ochii tăi să fie zi şi noapte îndreptaţi asupra acestei case, după cum ai zis: «Numele meu va fi acolo». 30 Ascultă rugăciunea slujitorului tău, pe care o înalţă către tine în locul acesta; ascultă rugăciunea fierbinte a slujitorului şi a poporului tău, Israel, ori de câte ori ei se vor ruga în locul acesta: ascultă din ceruri, unde locuieşti, rugăciunile lor, fii îndurător şi iartă-i”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 83,3.4.5 şi 10.11 (R.: cf. 2)
R.: Cât de plăcut este, Doamne, lângă altarul tău.
3 Sufletul meu suspină şi se topeşte de dorul casei Domnului, inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie când îmi aduc aminte de Dumnezeul cel viu. R.

4 Până şi pasărea îşi găseşte un adăpost şi rândunica un cuib pentru puii săi; altarele tale, stăpâne al universului, împăratul meu şi Dumnezeul meu! R.

5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, pentru că te pot lăuda mereu. 10 Dumnezeule, scutul nostru, priveşte şi vezi faţa unsului tău. R.

11 Căci pentru mine mai mult face o zi în lăcaşurile tale, decât o mie de zile în altă parte; prefer să stau în pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în casele păcătoşilor. R.

ALELUIA Ps 118,36a.29b
(Aleluia) Atrage-mi, Doamne, inima spre învăţăturile tale şi ajută-mă să merg pe calea ta. (Aleluia)

EVANGHELIA Voi desfiinţaţi porunca lui Dumnezeu, ca să respectaţi tradiţia voastră.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 7,1-13
În acel timp, 1 câţiva farisei şi cărturari, veniţi de la Ierusalim, s-au strâns în jurul lui Isus. 2 Şi au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mâncau cu mâinile necurăţate, adică nespălate, 3 căci fariseii, ca de altfel toţi iudeii, îşi spală întotdeauna mâinile cu grijă înainte de a mânca, respectând tradiţia bătrânilor. 4 Şi atunci când se întorc de la piaţă, nu mănâncă înainte de a se fi spălat cu apă; ţin o mulţime de alte practici moştenite prin tradiţie, ca de pildă: spălarea paharelor, a oalelor şi a celorlalte vase. 5 Aşadar, fariseii şi cărturarii l-au întrebat pe Isus: „Pentru ce ucenicii tăi nu respectă tradiţia bătrânilor şi mănâncă cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „A avut dreptate Isaia, când a spus despre voi, făţarnicilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de mine. 7 Cinstea pe care mi-o dau ei este zadarnică, învăţăturile lor nu sunt decât nişte prescripţii omeneşti». 8 Nesocotiţi porunca lui Dumnezeu, pentru a respecta tradiţia oamenilor. 9 Şi a adăugat: Voi desfiinţaţi frumos porunca lui Dumnezeu, ca să respectaţi tradiţia voastră. 10 Căci Moise a spus: «Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta», şi încă: «Cine va ofensa pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea». 11 Iar voi ziceţi: «Să presupunem că un om declară tatălui său sau mamei sale: Bunurile cu care te-aş putea ajuta sunt corban, adică oferite lui Dumnezeu», 12 voi nu mai permiteţi acestui om să mai facă ceva pentru tatăl său ori pentru mama sa. 13 Astfel nesocotiţi cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră pe care voi v-aţi dat-o. Şi faceţi multe lucruri de acest fel”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: