Arhiva pentru februarie 2014

În centrul atenției stă omul suferind

4 februarie 2014 suferintaEvangheliile dau mărturie că în centrul atenției lui Cristos stă omul suferind. De două mii de ani răsună îndemnul Domnului către ucenicii săi din toate colțurile pământului: „Mergeți!… Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli” (Mt 10, 6-9). Însuși Cristos s-a apropiat de cei bolnavi trupește sau sufletește, s-a lăsat atins de cei care sperau de la el vindecare și i-a făcut să audă aceste cuvinte mângâietoare: „Credința ta te-a vindecat. Mergi în pace și rămâi vindecată de boala ta”.

Dumnezeu se îngrijește de cei în suferință, le redă sănătatea și speranța. Cu toate acestea, continuăm să trăim înconjurați de durere. Noi înșine suferim sau îi facem pe ceilalți să sufere. Uneori avem impresia că suferința tinde să ia proporții colosale și ne descurajăm. Suferim enorm când vedem că și cei apropiați nouă, cei pe care poate i-am ajutat cândva, acum ne fac să suferim, ne uită, ne abandonează sau chiar se răzvrătesc împotriva noastră, ca Absalon împotriva lui David. Suferim chiar și atunci când cel care ne „prigonea” pe nedrept pățește ceva rău. Suferim pentru că iubim și sfâșiați de durere ne însușim cuvintele și plânsul lui David. Suferința năvălește în viața noastră din toate părțile și cădem pradă descurajări. Însă tocmai în cele mai grele momente, răsună cuvintele Mântuitorului: „Nu te teme! Credință să ai”.

Cristos nu a venit să alunge toată suferința omenirii, nu a venit să „desființeze” această componentă a vieții umane care este durerea. Însă el a venit și rămâne în mijlocul nostru pentru a-i da sens, pentru a face din ea o cale de mântuire. Așadar, trebuie să ne însușim acest adevăr: Cristos ne vindecă de infirmitățile noastre, dar mai presus de orice el dă sens suferințelor noastre. Prin Cristos și în Cristos suferința are valoare mântuitoare.

Să căutăm în această zi să ne amintim de cei în suferință. Să oferim timpul și rugăciunile noastre pentru a aduce o umbră de alinare celor care-și petrec viața pe paturile de suferință ale familiilor, ale spitalelor sau ale caselor de bătrâni. Să fim alături de cei în suferință și să-i ajutăm să-și unească suferințele lor cu cele ale Mântuitorului. Să-i ajutăm pe cei bolnavi să dea sens suferinței lor. Să-i ajutăm să se atingă de Cristos și vor fi salvați.

Reține

În persoana celui bolnav, în chipul său, se oglindește chipul lui Cristos. În mijlocul suferinței, Cristos este prezent, îți aduce alinare și îți spune: „Nu te teme! Credință să ai”.

Marţi, 4 februarie 2014 

Marti din saptamâna a 4-a de peste an
Sf. Gilbert, pr.
2Sam  18,9-10.14b.24-25a. 30-32;19,1-3; Ps 85; Mc 5,21-43

LECTURA I Fiul meu, Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău?
Citire din cartea a doua a lui Samuel 18,9-10.14b.24-25a.30-32; 19,1-3
În zilele acelea, 9 oamenii lui David l-au văzut pe Absalom alergând călare pe un catâr. Când catârul, în fuga lui, a trecut pe sub un stejar mare, părul bogat al lui Absalom s-a încâlcit printre ramuri, catârul s-a dus înainte, iar el a rămas suspendat între cer şi pământ. 10 Cineva l-a văzut şi i-a spus lui Ioab: „L-am văzut pe Absalom atârnând de creanga unui stejar”. 14b Ioab a luat trei suliţe în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom. 24 David şedea într-o încăpere la poarta cetăţii. Un străjer făcea de pază pe terasa porţii, de-a lungul zidului. Pe când privea în depărtare, a zărit un om care venea în fugă singur. 25a Străjerul a strigat, pentru a da de veste regelui, şi regele i-a spus: „Dacă-i singur, înseamnă că ne aduce o veste bună”. 30 Atunci regele i-a spus solului: „Stai şi aşteaptă acolo”. El s-a dat la o parte şi a aşteptat. 31 Atunci a venit un alt sol, un etiopian, care a spus: „O veste bună pentru stăpânul şi regele meu! Domnul ţi-a făcut astăzi dreptate şi te-a eliberat de toţi cei care s-au ridicat împotriva ta”. 32 Regele l-a întrebat: „Îi merge băiatului meu, Absalom?” Etiopianul i-a răspuns: „Cum îi merge lui, să le meargă duşmanilor tăi şi tuturor acelora care s-au ridicat împotriva domnului meu, regele, ca să-i facă rău”. 19,1 Atunci regele s-a cutremurat de durere, a urcat în camera care se afla deasupra porţii şi a început să plângă; pe când se urca, striga repetând: „Fiul meu, Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău? Absalom, fiul meu, fiul meu!” 2 Atunci i s-a adus la cunoştinţă lui Ioab: „Iată că regele plânge şi îl jeleşte pe Absalom”. 3 În acea zi biruinţa s-a schimbat în doliu pentru tot poporul, căci au auzit: „Regele îl plânge pe fiul său!” În acea zi poporul s-a întors pe ascuns în cetate, aşa cum se întoarce pe ascuns o armată copleşită de ruşine, pentru că a fugit în timpul luptei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 85,1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Pleacă-ţi urechea, Doamne, şi ascultă-mă.

1 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi, mie, celui sărman şi nefericit. 2 Păzeşte-mi sufletul pentru că îţi sunt credincios. Mântuieşte pe slujitorul tău, care se încrede în tine. R.

3 Tu eşti Dumnezeul meu, ai milă de mine; Doamne, către tine strig ziua întreagă. 4 Înveseleşte inima slujitorului tău! Către tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. R.

5 Căci tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare, pentru toţi care te cheamă. 6 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea; ia aminte la glasul plângerilor mele. R.

ALELUIA Mt 8,17
(Aleluia) Isus a purtat durerile noastre, a fost împovărat cu suferinţele noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA Copilă, îţi spun, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, 21 Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii. 22 Când a ajuns la ţărm a venit un şef de sinagogă, pe nume Iair. Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat cu stăruinţă: „Fiica mea e pe moarte! Vino, pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască”. 24 Isus a plecat împreună cu el şi l-a urmat o mulţime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească. 25 În mulţime se afla o femeie, care, de doisprezece ani suferea de hemoragie; 26 ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulţi medici, îşi cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătăţire, dimpotrivă, starea ei se înrăutăţise tot mai mult. 27 Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus, a venit pe la spate, prin mulţime, şi s-a atins de haina lui, 28 căci îşi zicea: „Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată”. 29 Deodată, hemoragia s-a oprit şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată. 30 În aceeaşi clipă, Isus a simţit că a ieşit o putere dintr-însul. El s-a oprit în mulţime şi a întrebat: „Cine s-a atins de hainele mele?” 31 Ucenicii i-au răspuns: „Vezi că te striveşte mulţimea şi tu întrebi: «Cine m-a atins?»”. 32 Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest lucru. 33 Atunci femeia, tremurând de frică, conştientă de ceea ce i se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele lui şi a spus tot adevărul. 34 Dar Isus a spus: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Mergi în pace şi rămâi vindecată de boala ta!” 35 Pe când mai vorbea încă au venit nişte oameni din casa şefului sinagogii şi au spus: „Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învăţător?” 36 Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus şefului sinagogii: „Nu te teme, credinţă să ai!” 37 El nu a lăsat pe nimeni să-l însoţească, în afară de Petru, de Iacob şi de Ioan, fratele lui Iacob. 38 Ajunşi la casa şefului sinagogii, Isus a văzut învălmăşeală şi lume care plângea şi bocea. 39 El a intrat şi le-a spus: „Pentru ce atâta zarvă şi plânset? Copila nu a murit, ci doarme”. 40 Dar ei l-au luat în râs. Atunci el a dat toată lumea afară, a luat cu dânsul pe tatăl şi pe mama fetei şi pe cei care îl însoţeau, a intrat în camera unde zăcea copila, 41 a prins-o de mână şi i-a spus: „Talita kum!”, ceea ce înseamnă: „Fetiţă, scoală-te!” 42 Numaidecât fata s-a sculat şi a început să meargă; ea avea doisprezece ani. Cei de faţă au rămas înmărmuriţi. 43 Dar Isus le-a poruncit cu străşnicie să nu afle nimeni; apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.

Cuvântul Domnului

Care minune este mai mare?

03_01-februarie_BlaziuCe minune este mai mare: să nu te doară gâtul sau Dumnezeu să se facă om? Ce situație stârnește mai multă admirație: prezența lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor sau faptele unui om deosebit? Pe cine prețuim mai mult: pe medicul care ne indică tratamentul potrivit sau pe farmacistul care ne livrează medicamentele? Minunat este Dumnezeu făcut om, admirabil este Dumnezeu prezent între oameni, vrednic de iubire și respect este medicul care ne oferă vindecarea prin știința sa. Și totuși, nu trebuie să neglijăm nici sănătatea, nici faptele deosebite ale oamenilor. Însă trebuie să avem clare prioritățile: Dumnezeu trebuie să fie mai presus de orice!

Dacă este o simplă zi de luni, lumea nu se îngrămădește la biserică, la sfânta Liturghie, la momentul în care Dumnezeu vine în mijlocul nostru și se jertfește pentru noi. Într-o zi obișnuită de luni nu este multă lume în biserică pentru că, spunem noi, este doar o slujbă dintr-o zi de lucru. Și totuși, la acea jertfă, Dumnezeu se face om, suferă, iartă, se dăruiește. Câte haruri izvorăsc din prezența Domnului pe altare! Parcă prea multe haruri pentru o biserică atât de goală.

Însă dacă această zi de luni este 3 februarie, atunci e (mai) multă lume. Explicația o găsim în comemorarea sfântului Blaziu, un sfânt căruia i s-a dus vestea și este iubit pentru ocrotirea sa. Astăzi este sărbătorit cel care ne ocrotește împotriva bolilor de gât. Iar lumea vine pentru binecuvântarea specială care se dă la sfârșitul sfintei Liturghii cu lumânări sfințite puse în jurul gâtului, rostindu-se formula: „Prin mijlocirea sfântului Blaziu, episcop martir, să te apere Domnul de bolile de gât și de orice rău. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”.

Este bine că mergem la biserică pentru a primi această binecuvântare, dar este trist că uneori am ajuns să punem un sfânt mai presus de Dumnezeu, că am ajuns să punem sănătatea mai presus de întâlnirea cu Dumnezeu. Cu toate acestea este bine că Dumnezeu ne-a dăruit acești oameni minunați care ne motivează să ne adunăm, măcar din când în când, în jurul altarului. Totuși să nu uităm: minunea nu o face sfântul, ci Dumnezeu! Iar Dumnezeu face minuni acolo unde întâlnește credință. Numai cine crede se poate vindeca, „iar cine va refuza credința va fi osândit”.

Reține

Domnul își arată mereu iubirea sa față de noi. Cum răspunzi la manifestarea iubirii sale? Crezi în puterea vindecătoare a Domnului, stăpânul vieții și al morții?

Luni, 3 februarie 2014 

Luni din saptamâna a 4-a de peste an Ss. Blaziu, ep. m. *; Oscar, ep. *; Simeon Batrânul
2Sam  15,13-14.30; 16,5-13a; Ps 3; Mc 5,1-20

LECTURA I Să fugim dinaintea lui Absalom. Lăsaţi-l pe Şimei să blesteme, dacă Domnul i-a poruncit.
Citire din cartea a doua a lui Samuel 15,13-14.30; 16,5-13a
În zilele acelea, 13 la David a venit un sol şi i-a spus: „Inimile israeliţilor s-au îndreptat spre fiul tău Absalom”. 14 Atunci David a spus tuturor oamenilor săi, care erau cu el la Ierusalim: „Pregătiţi-vă să fugim, altfel nimeni nu va scăpa din mâinile lui Absalom. Grăbiţi-vă, altfel ne va ajunge din urmă, va aduce asupra noastră nenorocirea şi cetatea noastră o va trece prin ascuţişul sabiei”. 30 David urca plângând Muntele Măslinilor, cu faţa acoperită şi desculţ; tot poporul care îl însoţea avea faţa acoperită şi urca plângând. 16,5 Când David a ajuns la Bahurim, i-a ieşit înainte un bărbat cu numele Şimei, fiul lui Ghera, din acelaşi trib cu familia lui Saul. 6 El l-a întâmpinat pe David, blestemând, aruncând cu pietre în el şi în toţi slujitorii regelui, şi aceasta, în timp ce mulţimea şi războinicii mergeau la dreapta şi la stânga regelui. 7 Şimei îl blestema pe rege, strigându-i: „Pleacă, pleacă, asasinule, nelegiuitule! 8 Domnul a făcut să cadă asupra ta tot sângele casei lui Saul, pe care l-ai înlăturat, ca să-i iei regatul; pentru aceasta Domnul a dat regatul în mâinile fiului tău Absalom; iată-te lovit de nenorocirea pe care o meriţi, căci eşti un ucigaş!” 9 Abisai, fiul lui Ţeruia, i-a spus regelui: „Cât îl va mai blestema acest câine mort pe stăpânul meu, regele? Mă duc să-i tai capul!” 10 Dar regele i-a răspuns: „La ce bun, fiul lui Ţeruia? Dacă el blestemă, o face, poate, pentru că Domnul i-a poruncit să-l blesteme pe David şi atunci, cine i-ar putea-o reproşa?” 11 David a spus lui Abisai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, care este din sângele meu, caută să-mi ia viaţa, cu atât mai mult acest bărbat din tribul lui Beniamin! Lăsaţi-l să blesteme, dacă Domnul i-a poruncit să o facă. 12 Poate că Domnul se va uita la mizeria mea şi-mi va reda fericirea în locul blestemului de astăzi”. 13a Astfel David şi oamenii săi şi-au continuat drumul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 3,2-3.4-5.6-7 (R.: 7b)
R.: Doamne, Dumnezeul meu, tu eşti salvarea mea.
2 Doamne, cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei! Mulţi se ridică împotriva mea! 3 Mulţi spun despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” R.

4 Tu însă, Doamne, eşti scutul meu, tu îmi înalţi capul, tu eşti salvarea mea. 5 Cu glas puternic strig către Domnul şi el îmi răspunde din muntele său cel sfânt. R.

6 Mă culc şi adorm şi mă trezesc iarăşi; Domnul este sprijinul meu. 7 Nu mă tem de miile de oameni care mă împresoară din toate părţile. R.

ALELUIA Lc 7,16 (Aleluia) Un profet mare s-a ridicat între noi; Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA Duh necurat, ieşi din omul acesta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,1-20
În acel timp, 1 Isus şi ucenicii săi au sosit pe celălalt mal al lacului, în ţinutul gherasenilor. 2 Îndată ce Isus a coborât din barcă, un om stăpânit de un duh necurat, ieşind dintr-un mormânt, i-a venit în întâmpinare. 3 El locuia în morminte şi nimeni nu-l putea lega, nici chiar cu lanţul. 4 Într-adevăr, de multe ori l-au pus în fiare, dar el a rupt lanţurile şi a sfărâmat cătuşele, încât nimeni nu-l putea stăpâni. 5 Fără încetare, zi şi noapte, stătea printre morminte şi pe coline, striga necontenit şi se rănea cu pietre. 6 Văzându-l pe Isus de departe, a alergat la el, s-a aruncat la pământ în faţa lui 7 şi a strigat cât îl ţineau puterile: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor pe Dumnezeu, nu mă chinui!” 8 Căci Isus îi spusese: „Duh necurat, ieşi din omul acesta!” 9 Şi l-a întrebat: „Care ţi-e numele?” I-a răspuns: „Numele meu este Legiune, căci suntem mulţi”. 10 Şi-l ruga pe Isus cu insistenţă să nu-l alunge în afara acelui ţinut. 11 Cum pe colina din apropiere păştea o mare turmă de porci, 12 duhurile necurate l-au rugat pe Isus: „Trimite-ne la aceşti porci şi vom intra în ei”. 13 Şi el le-a permis. Atunci ei au ieşit din omul acela şi au intrat în porci; apoi turma s-a aruncat în mare de pe ţărmul înalt; au fost aproximativ două mii de porci care s-au înecat în mare. 14 Cei care îi păzeau au luat-o la fugă, au dat de ştire în cetate şi în sate şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 S-au dus la Isus, l-au văzut pe cel stăpânit de diavol aşezat îmbrăcat şi cu mintea întreagă, el care avusese o legiune de diavoli, şi i-a cuprins frica. 16 Martorii le-au povestit întâmplarea cu cel posedat şi cazul cu porcii. 17 Atunci ei l-au rugat pe Isus să plece din ţinutul lor. 18 Când Isus s-a urcat în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat pe Isus să-i permită să rămână cu el. 19 Isus nu i-a permis, ci i-a spus: „Du-te acasă la ai tăi şi spune-le tot ce a făcut Domnul pentru tine, în îndurarea sa”. 20 Omul s-a dus şi a început să vestească în toată regiunea Decapole, tot ce a făcut Isus pentru el; şi toţi erau uimiţi.

Cuvântul Domnului

Bucuria întâlnirii cu mântuirea

lumina si credintaToți am experimentat cât de importantă este intrarea pe „scenă”, modul în care îți faci apariția. De exemplu, ca să începem cu ceva de sezon, să ne gândim la intrarea studenților în sala de examene. Nu trebuie să tremuri sau să trântești ușa. Nu trebuie ca profesorul să te simtă speriat, emoționat. Trebuie să intri și să se vadă că ești sigur pe tine. Și mai ales trebuie să fii atent la prima frază pe care o rostești; trebuie să fie cea mai bună. Sau să ne gândim cât de importantă este intrarea într-un concert: dacă unul dintre coriști ratează începutul sau dacă un solit începe să cânte fals, greu se mai poate redresa și concertul este compromis. Sau să ne gândim la măreția soarelui când își face intrarea pe cer: strălucirea lui prevestește o zi bună.

Cum se aplică toate aceste teorii la intrarea lui Isus în lume? El, Dumnezeu, se face om și se ivește într-un grajd sărac, la Betleem. Familia pe care o alege ca să intre în lumea noastră este una obișnuită (dar sfântă!). Acea intrare nu are nimic spectaculos. Iar acum se mai adaugă un gest care confirmă „normalitatea” lui Isus și a sfintei Familii. Familia sfântă ajunge la Ierusalim pentru o nouă intrare: intrarea în Templu pentru a împlini „ceea ce este scris în Lege”. Nici această intrare nu are nimic spectaculos, însă apare ceva ce ne ajută să mutăm accentul și să înțelegem că nu atât intrarea este importantă, cât mai ales întâmpinarea, cel sau cei care te întâmpină. Și întâmpinarea lui Isus a fost una măreață. Evanghelia de astăzi este cea mai superbă mărturie. Bogăția întâmplărilor la această primă intrare în Templu ne umple de emoții când vedem mărturiile bătrânului Simeon și ale profetesei Ana. Reacțiile lor ne ajută să înțelegem bucuria întâlnirii cu mântuirea. Așa va fi când noi și Mântuitorul vom fi față în față: entuziasmați și plini de recunoștință, fericiți și lipsiți de orice altă dorință. Astăzi ni se permite să visăm la clipa întâmpinării mântuirii noastre.

E importantă intrarea, dar ea nu înseamnă nimic dacă nu are ecou în cei cărora le revine datoria întâmpinării. Bătrânul Simeon și profetesa Ana nu au lăsat ca prezența lui Dumnezeu, intrarea sa în lume, să rămână fără ecou. Fiecare trebuie să vadă cum poate astăzi să-l întâmpine și să-l prezinte cât mai bine pe cel care „este pus spre căderea și ridicarea multora”.

Reține

Suntem temple ale Duhului Sfânt, suntem ființe în care Domnul vrea să intre și să locuiască. Ești pregătit să-l întâmpini pe Domnul care vine la tine astăzi?

Duminică, 2 februarie 2014 

Duminica a 4-a de peste an † ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI; Sf. Ioana
Mal 3,1-4; Ps 23; Evr 2,14-18; Lc 2,22-40 (2,22-32)

LECTURA I Va veni îndată în templul său Domnul pe care îl căutaţi.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4
Acestea le spune Domnul Dumnezeu: 1 „Iată, eu trimit pe crainicul meu şi va pregăti calea înaintea mea; şi va veni îndată în templul său «Domnul pe care îl căutaţi, vestitorul legământului, pe care îl doriţi». Iată, vine! zice stăpânul universului. 2 Şi cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea rămâne în picioare când se va arăta el? Căci el este ca focul topitorului şi ca leşia celui care spală. 3 El se va aşeza să topească şi să curăţe argintul; el va curăţi pe fiii lui Levi, cum se curăţă aurul şi argintul în foc, pentru ca ei să aducă Domnului jertfă întru dreptate. 4 Atunci va plăcea Domnului jertfa lui Iuda şi a Ierusalimului, ca înainte vreme, ca în anii de odinioară.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 23,7.8.9.10
R.: Vino, Doamne, în sanctuarul tău cel sfânt.
7 Deschideţi-vă, porţilor, deschideţi-vă, voi porţi veşnice, ca să intre regele măririi! R.

8 Cine este acest rege al măririi? E Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în luptă! R.

9 Deschideţi-vă, porţilor, deschideţi-vă, voi porţi veşnice, ca să intre stăpânul măririi! R.

10 Cine este acest rege al măririi? E Domnul oştirilor: el este regele măririi. R.

LECTURA A II-A A trebuit să se asemene în toate fraţilor săi.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,14-18
Fraţilor, 14 deoarece oamenii au toţi o natură de carne şi sânge, Isus a voit să fie şi el părtaş la această natură omenească: astfel, prin moartea lui, el a putut să-l reducă la neputinţă pe acela care avea puterea asupra morţii, adică pe diavol; 15 şi i-a eliberat pe aceia pe care frica de moarte îi făcea să ducă o viaţă de sclav. 16 Căci cei cărora el le-a venit în ajutor nu sunt îngerii, ci fiii lui Abraham. 17 De aceea, el trebuia să devină asemănător în toate cu fraţii săi, pentru ca, în relaţiile lor cu Dumnezeu, el să fie mare preot, îndurător şi fidel, capabil să ispăşească păcatele poporului. 18 Dat fiind faptul că el însuşi a fost pus la încercare, şi a suferit până la sfârşit, poate să vină în ajutorul acelora care se află în încercare.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 2,30.32
(Aleluia) Ochii mei au văzut mântuirea ta: lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel. (Aleluia)

EVANGHELIA Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
Când a sosit ziua fixată de Legea lui Moise pentru curăţire, Iosif şi Maria l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului, 23 precum este scris în Legea Domnului că orice întâi născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, 24 şi să aducă jertfă o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, precum este poruncit în Legea Domnului. 25 Era în acel timp în Ierusalim un om numit Simeon. Omul acesta era drept şi cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte de a-l vedea pe Cristos Domnul. 27 Din îndemnul Duhului, Simeon a venit la templu când părinţii au adus înăuntru pe pruncul Isus, pentru a împlini ceea ce poruncea Legea cu privire la el. 28 Simeon l-a luat în braţe, l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 29 „Acum eliberează pe robul tău în pace, Stăpâne, după cuvântul tău; 30 căci ochii mei au văzut mântuirea ta, 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel”. 33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire, 35 şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”. 36 Mai era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după căsătorie şi ajunsese acum la adânci bătrâneţi. 37 Fiind văduvă în vârstă de optzeci şi patru de ani, ea nu se îndepărta de templu, slujind zi şi noapte în post şi rugăciune. 38 Venind şi ea în ceasul acela, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim. 39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, înainta în înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: