Arhiva pentru martie 26th, 2014

Unde se vând admiterile la preoţie? (Papa Francisc despre sacramentul Preoţiei)

Tu esti preot in veciIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Am avut deja ocazia de a marca din nou că cele trei sacramentele ale Botezului, Mirului şi Euharistiei constituie împreună misterul „iniţierii creştine”, un unic mare eveniment de har care ne renaşte în Cristos. Aceasta este vocaţia fundamentală care-i uneşte în Biserică pe toţi, ca discipoli ai Domnului Isus. Sunt după aceea două sacramente care corespund la două vocaţii specifice: este vorba despre Preoţie şi despre Căsătorie. Ele constituie două mari căi prin care creştinul poate să facă din propria viaţă un dar de iubire, după exemplul şi în numele lui Cristos şi astfel să coopereze la edificarea Bisericii.

Preoţia, ritmată în cele trei grade: episcopat, prezbiterat şi diaconat, este sacramentul care abilitează la exercitarea slujirii, încredinţată de Domnul Isus apostolilor, de a paşte turma sa, în puterea Duhului său şi după inima sa. A paşte turma lui Isus nu cu puterea forţei umane sau cu propria putere, ci aceea a Duhului şi după inima sa, inima lui Isus care este o inimă de iubire. Preotul, episcopul, diaconul trebuie să pască turma Domnului cu iubire. Dacă nu face asta cu iubire, nu slujeşte. Şi în acest sens, slujitorii care sunt aleşi şi consacraţi pentru această slujire prelungesc în timp prezenţa lui Isus, dacă fac asta cu puterea Duhului Sfânt în numele lui Dumnezeu şi cu iubire.

1. Un prim aspect. Cei care sunt hirotoniţi sunt puşi în fruntea comunităţii. Sunt „în frunte”, da, însă pentru Isus înseamnă a pune propria autoritate în slujire, aşa cum El însuşi a arătat şi i-a învăţat pe discipoli cu aceste cuvinte: „Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru, aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mt 20,25-28 // Mc 10,42-45). Un episcop care nu este în slujba comunităţii nu face bine; un preot, care nu este în slujba comunităţii sale nu face bine, greşeşte.

2. O altă caracteristică ce derivă tot din această unire sacramentală cu Cristos este iubirea pasionată faţă de Biserică. Să ne gândim la acel text din Scrisoarea către Efeseni în care sfântul Paul spune că Cristos „a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător” (5,25-27). În virtutea Preoţiei slujitorul se dedică în întregime pe sine însuşi propriei comunităţi şi o iubeşte cu toată inima: este familia sa. Episcopul, preotul iubesc Biserica în comunitatea lor, o iubesc puternic. Cum? Aşa cum Cristos iubeşte Biserica. Acelaşi lucru îl va spune sfântul Paul despre căsătorie: soţul îşi iubeşte soţia aşa cum Cristos iubeşte Biserica. Este un mare mister de iubire: acesta al slujirii şi acela al căsătoriei, două sacramente care sunt drumul pe care persoanele merg în mod obişnuit la Domnul.

3. Un ultim aspect. Apostolul Paul recomandă discipolului său Timotei să nu neglijeze, ba chiar să reînsufleţească mereu darul care este în el. Darul care i-a fost dat prin impunerea mâinilor (cf. 1Tim 4,14; 2Tim 1,6). Când nu se alimentează slujirea, slujirea episcopului, slujirea preotului, cu rugăciune, cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi cu celebrarea zilnică a Euharistiei şi chiar cu o frecventare a sacramentului Pocăinţei, se ajunge în mod inevitabil să se piardă din vedere sensul autentic al propriei slujiri şi bucuria care derivă dintr-o profundă comuniune cu Isus.

4. Episcopul care nu se roagă, episcopul care nu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, care nu celebrează în fiecare zi, care nu merge să se spovedească în mod obişnuit, şi preotul însuşi care nu face aceste lucruri, cu timpul pierd unirea cu Isus şi ei devin o mediocritate care nu face bine Bisericii. Pentru aceasta, trebuie să-i ajutăm pe episcopi, pe preoţi să se roage, să asculte Cuvântul lui Dumnezeu care este hrana zilnică, să celebreze în fiecare zi Euharistia şi să meargă să se spovedească în mod obişnuit. Şi acest lucru este atât de important pentru că se referă tocmai la sfinţirea chiar a episcopilor şi a preoţilor.

5. Aş vrea să închei cu un lucru care îmi vine în minte: ce trebuie făcut pentru a deveni preot? Unde se vând admiterile la preoţie? Nu, nu se vând. Acesta este o iniţiativă pe care o ia Domnul. Domnul cheamă. Cheamă pe fiecare dintre cei pe care-i vrea ca să devină preoţi. Probabil sunt unii tineri, aici, care au simţit în inima lor această chemare, voinţa de a deveni preoţi, voinţa de a-i sluji pe alţii în lucrurile care vin de la Dumnezeu, voinţa de a fi toată viaţa în slujire pentru a catehiza, a boteza, a ierta, a celebra Euharistia, a-i îngriji pe cei bolnavi… şi toată viaţa aşa! Dacă a simţit cineva dintre voi acest lucru în inimă, Isus e cel care i-a pus asta acolo! Aveţi grijă de această invitaţie şi rugaţi-vă pentru ca acest lucru să crească şi să dea rod în toată Biserica.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluat de pe http://www.ercis.ro

Curajul mărturiei

Mergeti si vestiti. Fiti martori ai Evangheliei!„Ieșiți din voi înșivă pentru a vesti evanghelia. Ieșiți din voi înșivă pentru a-l întâlni pe Isus. Există două ieșiri: una spre întâlnirea lui Isus, spre transcendență; cealaltă spre ceilalți, pentru a-l vesti pe Isus. Acestea două merg împreună. Dacă tu faci numai una dintre ele, nu merge! Eu mă gândesc la Maica Tereza de Calcutta. Era devotată această soră… Nu-i era frică de nimic, mergea pe străzi… Însă acestei femei nu-i era frică nici să îngenuncheze, două ore, în fața Domnului. Să nu vă fie frică să ieșiți din voi înșivă în rugăciune și în acțiunea pastorală. Fiți curajoși pentru a vă ruga și pentru a merge să vestiți evanghelia” (Papa Francisc). Aceste cuvinte sunt ca un rezumat al lecturilor de astăzi care ne invită la curajul mărturiei: vorbește „copiilor tăi” despre faptele minunate ale Domnului.

Cuvântul lui Isus din evanghelie ne invită să vorbim despre lucrările și legea Domnului. Isus ne pune să alegem: fie avem curajul mărturiei, fie rătăcim de la calea cea dreaptă. Însă împreună cu această decizie personală, Isus subliniază importanța prezenței noastre pentru cei din jur: rătăcirea noastră poate să-i piardă și pe alții, în timp ce curajul mărturiei pentru Cristos și pentru evanghelia sa îi atrage și pe alții spre împărăția cerurilor. Să ascultăm cu atenție, să medităm și să ne decidem: „cel care va călca una dintre cele mai mici dintre aceste porunci și-i va învăța pe oameni să facă la fel, va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor; dar cel care le va împlini și-i va învăța și pe alții să le împlinească, va fi numit mare în împărăția cerurilor”.

Mărturia despre Cristos cere curaj, însă acest curaj este darul Domnului. Să nu ne temem. Să lăsăm să răsune mereu în inima noastră cuvintele sale: „Nu vă temeți. Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor”. El este cu noi și în aceste vremuri dificile pentru credință. Să nu ne fie frică și să nu ținem evanghelia numai pentru noi. Să nu fim indiferenți la lipsa de credință a celor din familia noastră. Să nu tremurăm în fața celor care ar putea lua în râs mărturia noastră. Căci noi știm în cine ne-am pus încrederea, noi știm pe cine îl mărturisim, noi știm cine ne dă curajul unei mărturii adevărate: Isus Cristos, singurul care are cuvintele vieții veșnice.

Reține

Domnul caută în această zi un om de caracter care să dea mărturie despre el, un om care să nu se teamă, un om pentru care a trăi înseamnă a vesti evanghelia. Cristos are nevoie de tine!

Miercuri, 26 martie 2014 

Miercuri din saptamâna a 3-a din Post
Sf. Emanuel, m.
Dt 4,1.5-9; Ps 147; Mt 5,17-19

LECTURA I
Păstraţi poruncile şi puneţi-le în practică.
Citire din cartea Deuteronomului 4,1.5-9
Moise a spus poporului: 1 „Acum, Israele, ascultă poruncile şi legile pe care vi le fac cunoscute, pentru ca voi să le împliniţi. În felul acesta veţi trăi şi veţi intra în stăpânirea ţării, pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri. 5 Iată că v-am învăţat poruncile şi legile, pe care Domnul Dumnezeul meu mi le-a încredinţat, pentru ca să le împliniţi, în ţara pe care o veţi lua în stăpânire; 6 să le păziţi şi să le puneţi în practică. Ele vor fi înţelepciunea şi priceperea voastră în ochii tuturor popoarelor; când acestea vor auzi vorbindu-se de toate aceste porunci, să zică: «Iată un popor mare, înţelept şi priceput». 7 Care este într-adevăr poporul acela atât de mare, ai cărui dumnezei să fie atât de aproape, cât de aproape este Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori îl chemăm? 8 Şi care este poporul acela atât de mare, care să aibă porunci şi legi atât de drepte, cum este toată această lege, pe care v-o pun eu astăzi înaintea ochilor voştri? 9 Dar ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, ca nu cumva să uiţi ceea ce ai văzut cu ochii tăi şi toată viaţa ta să nu-ţi iasă din inimă. Fă-le cunoscute acestea copiilor tăi şi copiilor tăi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 147,12-13.15-16.19-20 (R.: 12a)

R.: Laudă, Ierusalime, pe Domnul!
12 Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă, Sioane, pe Dumnezeul tău. 13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale, el binecuvântează pe fiii tăi în tine. R.

15 Când el îşi trimite învăţătura pe pământ, cuvântul său ajunge de îndată. 16 El face să cadă zăpada ca lâna, el presară chiciura ca cenuşa. R.

19 El vesteşte lui Iacob cuvântul său, lui Israel legile şi poruncile sale. 20 El n-a făcut aşa celorlalte popoare, ele nu cunosc poruncile sale. R.

VERS LA EVANGHELIE In 6,64b.69b
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA
Cine va împlini Legea şi o va învăţa, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 17 „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să desăvârşesc. 18 Căci vă spun adevărul, înainte de a dispărea cerul şi pământul, nici o literă şi nici o virgulă nu va dispărea din Lege, până ce nu se vor împlini toate. 19 Deci cel care va călca una dintre cele mai mici dintre aceste porunci şi-i va învăţa pe oameni să facă la fel, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor; dar cel care le va împlini şi-i va învăţa şi pe alţii să le împlinească, va fi numit mare în împărăţia cerurilor.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: