Arhiva pentru martie 2014

Suflet de copil

Amintiri din copilăriePrintre complimentele pe care oamenii și le pot adresa se numără și unul care are splendoarea razelor de soare: „ai un suflet de copil”. Este o noblețe să păstrezi puritatea sufletului de copil, să fii mereu plin de încredere în cel de lângă tine, să fii convins că singur nu poți răzbi prin viață, ci ai nevoie de cei mai mari. Este un har să poți păstra mereu acel suflet de copil care caută să împartă darurile sale, așa cum copiii își împart jucăriile și dulciurile. Este gingășia copilăriei să vrei zilnic să te întâlnești cu cei pe care îi iubești, cu prietenii, cu cei care îți aduc lumina și roadele ei: bunătatea, dreptatea și adevărul. Cum este sufletul nostru? Avem un suflet de copil care simte nevoia de celălalt, de prieteni, de Dumnezeu, un suflet care are încredere totală în Dumnezeu Tatăl sau avem un suflet îmbătrânit, împovărat de păcate, de neîncredere, un suflet închis?

Lecturile de astăzi ne amintesc de simplitatea pe care o iubește Domnul. Cât de mult l-a îndrăgit Dumnezeu pe David pentru inima sa, pentru ceea ce a văzut în sufletul său de copil. Să nu uităm că atunci când Domnul se apropie de noi sau când noi ne apropiem de alți oameni suntem chemați să nu judecăm după aparențe: „Nu te uita la înfățișarea… Eu nu privesc cum privește omul; omul se uită la față, dar Domnul se uită la inimă”.

Domnul caută inima, locul în care sufletul de copil poate fi și într-un bătrânel de 80 de ani, după cum un suflet îmbătrânit se poate găsi și într-un adolescent. Este suficient să privim la orbul vindecat – căruia evanghelistul Ioan i-a dedicat un capitol întreg – ca să înțelegem că sufletul de copil nu are vârstă. Suntem fascinați de simplitatea răspunsurilor sale, sincere și inteligente, precum și de profunzimea gesturilor sale. El e omul care nu se teme, care nu face calcule, care în fața Adevărului care i se descoperă spune simplu: „Cred, Doamne”. Și l-a adorat!

La această profunzime a adevăraților copii ai lui Dumnezeu trebuie să ajungem și noi. Viața noastră trebuie să fie un cântec de încredere pe care doar un suflet de copil îl poate intona: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!… Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții, nu mă tem de nici un rău, căci tu ești cu mine, toiagul și nuiaua ta mă apără”.

Reține

Când vei privi oamenii și tot ce te înconjoară dintr-un suflet de copil, viața ta va deveni mai luminoasă. Doar atunci vei ști să zâmbești, să ierți și să iubești plin de încredere.

Duminică, 30 martie 2014 

† DUMINICA a 4-a din Post
Sf. Ioan Climac (Scararul), abate
1Sam 16,1b.6-7.10-13a; Ps 22; Ef 5,8-14; In 9,1-41 ; (In 9,1.6-9.13-17.34-38)

LECTURA I
David este uns rege al lui Israel.
Citire din cartea întâi a profetului Samuel 16,1b.6-7.10-13a
În zilele acelea, 1b Domnul i-a spus lui Samuel: „Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Iese Betleemitul, căci pe unul dintre fiii lui mi l-am ales rege”. 6 Când a intrat Samuel, văzându-l pe Eliab, şi-a zis: „De bună seamă acesta este unsul Domnului”. 7 Dar Domnul i-a spus lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea, nici la înălţimea staturii lui, căci nu pe acesta l-am ales. Eu nu privesc cum priveşte omul; omul se uită la faţă, dar Domnul se uită la inimă”. 10 Şi aşa a trecut Iese pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; 11 şi Samuel i-a zis lui Iese: „Pe nici unul dintre ei nu l-a ales Domnul”. Apoi Samuel i-a spus lui Iese: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar el paşte oile”. Atunci Samuel i-a zis lui Iese: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom sta la masă până nu va veni aici”. 12 Iese a trimis să-l aducă. Băiatul era blond, cu ochi frumoşi şi faţă plăcută. Domnul a zis lui Samuel: „El este: scoală-te şi unge-l!” 13a Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor săi. Duhul Domnului a fost asupra lui David, începând din ziua aceea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
2 El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
3a îmi întăreşte sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

5 Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

6 Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
Ridică-te dintre cei morţi şi te va lumina Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,8-14
Fraţilor, 8 odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. 9 Trăiţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci rodul luminii constă în tot ce este bunătate, dreptate şi adevăr. 10 Cercetaţi ce este plăcut lui Dumnezeu 11 şi nu luaţi câtuşi de puţin parte la lucrările neroditoare ale întunericului; dimpotrivă, osândiţi-le! 12 Căci faptele săvârşite de ei în ascuns este ruşine şi numai să le numeşti. 13 Dar toate aceste lucruri, care sunt osândite, sunt date la iveală de lumină; 14 astfel, tot ceea ce iese la iveală este lumină. De aceea se zice: „Trezeşte-te tu, care dormi, ridică-te dintre cei morţi şi te va lumina Cristos”.

Cuvântul Domnului

VERS LA EVANGHELIE In 8,12b
Eu sunt lumina lumii, spune Domnul,
cine mă urmează va avea lumina vieţii.

EVANGHELIA
Orbul s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 9,1-41
În acel timp, 1 Isus a văzut un om care era orb din naştere. 2 Ucenicii lui l-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3 Isus a răspuns: „Nu a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Cât este ziuă, trebuie să săvârşesc lucrările celui ce m-a trimis; deja vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. 4 Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”. 6 După ce a zis acestea, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta, 7 şi i-a zis: „Du-te şi te spală în scăldătoarea Siloe”. El s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea. 8 Vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte cerşind ziceau: „Nu este acesta cel care şedea şi cerşea?” 9 Unii ziceau: „El este!” Alţii ziceau: „Nu! dar seamănă cu el”. Dar el zicea: „Eu sunt!” 10 Deci l-au întrebat: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11 El a răspuns: „Omul acela, care se numeşte Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: Du-te la scăldătoarea Siloe şi spală-te. M-am dus şi mi-am căpătat vederea”. 12 „Unde este omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu!” 13 L-au adus la farisei pe cel care fusese orb mai înainte. 14 Era o zi de sâmbătă când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii. 15 Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. 16 Atunci unii dintre farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii ziceau: „Cum poate un păcătos să facă asemenea minuni?” Şi era dezbinare între ei. 17 Iarăşi l-au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre el, cu privire la faptul că ţi-a deschis ochii?” „Este un profet!”, le-a răspuns el. 18 Iudeii nu l-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea până nu i-au chemat pe părinţii lui. 19 Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Cum se face că vede acum?” 20 Părinţii au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; 21 dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este destul de mare şi poate să vă explice el însuşi”. 22 Părinţii au vorbit astfel pentru că se temeau de iudei, căci iudeii hotărâseră de acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Mesia, să fie exclus din sinagogă. 23 De aceea au zis părinţii lui: „Este destul de mare, întrebaţi-l pe el”. 24 Fariseii l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au spus: „Dă slavă lui Dumnezeu; noi ştim că omul acesta este un păcătos”. 25 El a răspuns: „Dacă este un păcătos nu ştiu; eu una ştiu: eram orb şi acum văd”. 26 Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27 El le-a răspuns: „Acum v-am spus, aţi auzit. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Vreţi poate şi voi să vă faceţi ucenicii lui?” 28 Ei l-au blestemat şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul lui; noi suntem ucenicii lui Moise. 29 Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este”. 30 „Asta-i de mirare!”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi el mi-a deschis ochii. 31 Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci dacă este cineva care îl cinsteşte pe Dumnezeu şi face voia lui, pe acela îl ascultă. 32 De când lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. 33 Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic”. 34 Ei i-au răspuns: „Tu eşti cu totul cufundat în păcat de la naştere şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. 35 Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a întâlnit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” 36 El a răspuns: „Cine este, Doamne, ca să cred în el?” 37 I-a zis Isus: „Tu îl vezi, este cel care vorbeşte cu tine!” 38 „Cred, Doamne”, i-a zis el. Şi i s-a închinat. 39 Apoi a spus Isus: „Eu am venit în lumea aceasta pentru o judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi”. 40 Unii farisei, care erau lângă el, când au auzit aceste cuvinte i-au zis: „Oare om fi şi noi orbi?” 41 „Dacă aţi fi orbi, le-a răspuns Isus, n-aţi avea păcat; dar de vreme ce voi ziceţi: «Vedem», tocmai de aceea păcatul vostru rămâne”.
Cuvântul Domnului

Valoarea dialogului

giovanni_paolo2.jpgŞtim că fericitul Ioan Paul al II-lea își lua forța pentru împlinirea misiunii sale din rugăciune. Zilnic avea ore de tăcere prin care, în dialog cu Dumnezeu, se pregătea pentru a merge la întâlnirea cu lumea. Asemenea lui mulți alții trăiesc în „dialog cu Dumnezeu” pentru a putea „dialoga mai bine cu oamenii”. Este greu să ne imaginăm lumea fără dialog, fără orele de discuții pentru pace sau fără dezbaterile științifice etc. Dialogul este esențial în toate formele lui. Însă este cu adevărat o virtute să știi să porți un dialog rodnic. Să încercăm astăzi să reflectăm asupra modului în care noi dialogăm cu Dumnezeu și cu oamenii. Ce este și cum este dialogul nostru?

Sfânta evanghelie ne prezintă doi oameni care se roagă, care încep un dialog cu Dumnezeu, însă diferența dintre ei este covârșitoare. Ambii au „dialogat”, însă Isus spune că doar unul s-a întors acasă îndreptățit, doar unul a reușit să poarte un adevărat dialog, chiar dacă amândoi au vorbit. Ce a făcut diferența? Smerenia, una dintre virtuțile indispensabile într-un dialog care vrem să fie rodnic. Toți avem nevoie de dialog, avem nevoie să fim deschiși, să discutăm și să-i facem și pe alții să intre în dialog cu noi, dar dacă nu avem umilință, dialogul este sortit eșecului. Dialogul (cu Dumnezeu și cu oamenii) dacă este lipsit de umilință se transformă fie într-o etalare a calităților noastre (o formă verbală a narcisismului), fie într-o polemică cu învinși și învingători.

Adevăratul dialog pleacă de la premisa că interlocutorul nostru este mai bun, că are de spus și de oferit ceva mult mai prețios decât ceea ce posedăm noi. Dialogul are cu adevărat valoare atunci când scopul său este atingerea unui bine cum este pacea, adevărul, credința, mântuirea. Ceea ce poartă spre rău, spre conflict și compromisuri, nu e dialog, ci doar un „ansamblu de replici”. Adevăratul dialog se termină întotdeauna cu o strângere de mână, cu o îmbrățișare, cu un sărut, cu o lacrimă de fericire.

Este esențial să învățăm să vorbim unii cu alții, să știm să intrăm în dialog cu Dumnezeu, să ascultăm și să ne apropiem de oameni. Altfel spus, prin dialog trebuie „să ne dăm silința să-l cunoaștem pe Dumnezeu” și pe ceilalți. Însă aceasta presupune umilință, calm și disponibilitatea de a asculta, mai presus de dorința de a vorbi.

Reține

Valoarea dialogului nu se măsoară în frumusețea replicilor, ci în distanța pe care o mărește sau o micșorează între două inimi. Dacă dialogul nu te apropie de celălalt, înseamnă că este mai bine să taci!

Sâmbăta, 29 martie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 3-a din Post
Sf. Eustasie, ep.
Os 6,1b-6; Ps 50; Lc 18,9-14

LECTURA I
Iubire vreau şi nu jertfă.
Citire din cartea profetului Osea 6,1b-6
Fiii lui Israel îşi ziceau între ei: 1b „Haideţi să ne întoarcem la Domnul! Căci el ne-a rănit, dar tot el ne va vindeca; el ne-a lovit, dar tot el ne va lega rănile. 2 După două zile el ne va da iarăşi viaţa; a treia zi ne va învia şi vom trăi înaintea lui. 3 Să ne dăm silinţa să-l cunoaştem pe Domnul! Venirea lui este sigură ca zorile dimineţii; va veni la noi ca o ploaie, ca o ploaie de primăvară, care face pământul să rodească”. 4 „Ce-aş putea să fac eu pentru tine, Efraime? Ce-aş putea să fac eu pentru tine, Iuda? Iubirea voastră este ca norul de dimineaţă, ca roua care dispare de îndată. 5 De aceea v-am biciuit prin profeţi, v-am nimicit prin cuvintele gurii mele şi judecăţile mele vor străluci ca lumina! 6 Căci iubire vreau, nu jertfe, şi a-l cunoaşte pe Dumnezeu mai mult decât arderile de tot”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50,3-4.18-19.20-21ab (R.: Os 6,6)
R.: Iubire vreau, nu jertfă!
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu. R.

18 Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus,
dar arderile de tot nu-ţi sunt plăcute.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. R.

20 În iubirea ta, Doamne, revarsă-ţi bunătatea asupra Sionului
şi reclădeşte zidurile Ierusalimului.
21ab Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de împăcare,
arderile de tot şi ofrandele;
atunci ţi se vor oferi victime pe altarul tău. R.

VERS LA EVANGHELIE Ps 94,8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului.

EVANGHELIA
S-a întors acasă îndreptăţit vameşul, nu fariseul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,9-14
În acel timp, 9 Isus a spus această asemănare, pentru unii care credeau în sinea lor că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi: 10 „Doi oameni s-au urcat la templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameş. 11 Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile». 13 Vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: «Dumnezeul meu, ai milă de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că s-a întors acasă îndreptăţit acesta din urmă şi nu cel dintâi; căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

„În momentele de descurajare lectura exortaţiei Evangelii gaudium mă va ajuta”

Papa si presedinteleCetatea Vaticanului, ora 10.15: cortegiul blindat care îl însoţeşte pe Barack Hussein Obama a trecut în curtea „Sfântul Damasus”. Primul care-l primeşte pe preşedintele Statelor Unite este prefectul Casei Pontificale, Monseniorul Georg Gainswein.

Acesta din urmă este una din puţinele feţe „vaticane” deja cunoscute de Obama: l-a cunoscut în iulie 2009, cu ocazia întâlnirii cu Benedict al XVI-lea, când Gainswein era secretar al pontifului german.

A urmat una dintre cele mai lungi întâlniri din istoria recentă din diplomaţia vaticană: timp de circa 50 de minute Barack Obama şi papa Francisc au discutat despre teme, care merg de la pace, la apărarea vieţii, de la migraţie la obiecţia de conştiinţă.

Însoţit, printre alţii, de secretarul de stat, John Kerry, de ambasadorul SUA la Sfântul Scaun, Susan Rice, şi de purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney, preşedintele Obama a fost primit de Sfântul Părinte în sala care se află înainte de biroul său din Palatul Apostolic Vatican.

„Este o onoare să vă întâlnesc, sunt un mare admirator al dumneavoastră”, a spus Obama adresându-se lui Francisc. Colocviul între cei doi şefi de stat s-a ţinut apoi în biroul pontifului, în prezenţa a doi traducători. Nefiind însoţit de soţie, nici de fiice, Obama a adus episcopului de Roma salutările familiei sale.

În momentul tradiţionalului schimb de daruri, preşedintele american a încredinţat papei o casetă din piele şi lemn, luată din câteva fragmente de lemn din vechiul Sanctuar al Ridicării la Cer a Fecioarei Maria, la Baltimore, considerată cea mai veche catedrală catolică din Statele Unite.

În interiorul cutiei erau conţinute câteva pacheţele de seminţe de specii orto-fructifere diferite, cultivate în grădina de la Casa Albă. „Dacă veţi avea posibilitatea să vizitaţi Casa Albă, dumneavoastră veţi putea vedea grădina”, a explicat preşedintele papei, care, în spaniolă, a replicat imediat: „Como no!”.

Biletul care a însoţit omagiul singular pentru Sfântul Părinte explică faptul că acel dar „onorează angajarea Sanctităţii Sale de a semăna seminţele de pace globală pentru generaţiile viitoare”.

La rândul său, Francisc i-a dăruit lui Obama două medalii: prima, turnată în bronz, reprezintă un înger care în mod simbolic îmbrăţişează cele două emisfere nordică şi sudică ale globului şi, în acelaşi timp, îl învinge pe balaurul infernal. Pe medalie este înscrisă scrierea: „O lume de solidaritate şi pace întemeiată pe dreptate”.

Figura îngerului ilustrează provocările lumii contemporane, începând de la armonia dintre nordul şi sudul lumii, în combaterea forţelor distructive cum ar fi exploatarea omului, noile forme de colonialism, indiferenţa, neîncrederea şi prejudecata.

A doua medalie este o replică a unei medalii comemorative a punerii primei pietre a colonatului de nord al Pieţei „Sfântul Petru”. Sculptura reprezintă proiectul niciodată realizat al lui Bernini pentru un al treilea colonat care substanţial ar fi înconjurat întreaga piaţă.

Papa Francisc i-a dăruit lui Obama şi un exemplar al exortaţiei sale apostolice Evangelii gaudium. „Probabil o voi citi în Salonul Oval, în momentele mele de profundă frustrare şi sunt sigur că îmi va da calm şi forţă”, a comentat preşedintele.

La încheierea întâlnirii, înainte de a începe un colocviu succesiv cu cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, Obama i-a mulţumit papei Francisc în spaniolă: „Muchas gracias. Vă rog, rugaţi-vă pentru mine şi pentru familia mea. Ei sunt semnificaţia acestei călătorii”, a spus preşedintele american, făcând aluzie la călătoria vieţii. Glumind, a adăugat: „Soţia mea şi fiicele mele trebuie să mă suporte…”.

„Colocviile cordiale – se citeşte într-o notă a Săli de Presă a Sfântului Scaun – au permis un schimb de vederi despre câteva teme care ţin de actualitatea internaţională, dorind pentru zonele de conflict respectarea dreptului umanitar şi a dreptului internaţional şi o soluţie negociată între părţile implicate”.

În afară de asta papa Francisc şi Obama s-au oprit asupra „problemelor de relevanţă specială pentru Biserică în ţară, cum ar fi exercitarea drepturilor la libertate religioasă, la viaţă şi la obiecţie de conştiinţă precum şi tema despre reforma migratoare”.

În sfârşit, ambii au afirmat „angajarea comună în dezrădăcinarea traficului de fiinţe umane în lume”, conclude nota.

Scris de De Luca Marcolivio

(După Zenit, 27 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

%d blogeri au apreciat: