Un om însetat

SeteSunt multe realitățile care ne lipsesc și după care simțim nevoia să tânjim. Deseori am vrea ca lumea noastră să fie altfel, am vrea ca noi înșine să fim altfel, să trăim o viață mai bună, demnă, fără nicio pată pe conștiința noastră. Când privim și simțim înflăcărarea cu care cântă psalmistul, ardoarea pe care el o simte pentru Domnul, avem motive să devenim nostalgici. Lumii de astăzi îi lipsește enorm de mult „omul însetat de Dumnezeu”, omul care cântă din zorii zilei și până seara „voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeu care este bucuria și veselia mea”. Cine mai simte și spune astăzi că Domnul este bucuria și veselia sa?

Cine este omul însetat de Dumnezeu sau cum este el? În primul rând este cel care niciodată nu se împotrivește impulsului Duhului Sfânt. Este cel care atunci când simte că Dumnezeu îi încredințează o misiune, o vocație, dacă cu adevărat „suspină după Domnul”, o împlinește fără ezitare. El este cel care oricând își găsește sprijin și lumină pentru acțiunile sale în harul Domnului și poate spune împreună cu apostolul Petru: „Cine sunt eu ca să mă pot împotrivi lui Dumnezeu”.

Omul însetat de Dumnezeu este cel care trăiește mereu cu gândul la viața veșnică fără a uita să se implice în viața de zi cu zi pentru o societate mai bună. El este omul care în toate acțiunile sale caută și cere „harul convertirii prin care să dobândească viața”, mântuirea. Este omul care în mijlocul tuturor zgomotelor pe care le provoacă lumea reușește să distingă glasul Bunului Păstor. În lumea luată cu asalt de un „curent de gălăgie” care creează doar confuzie și surzenie spirituală, este un har să asculți vocea caldă a Bunului Păstor și să reușești să-l urmezi pe calea care duce la viață.

Și nu în ultimul rând, omul însetat de Dumnezeu este cel care face totul pentru a trăi ziua în care „va fi o singură turmă și un singur păstor”. Unitatea (chiar și în splendoarea diversității) este rodul înțelegerii că „unul singur și-a dat viața pentru noi toți”, unul singur este învățătorul nostru, iar noi toți suntem frați. Să fii însetat de Domnul și să faci din el izvorul bucuriei înseamnă să nu cauți ceea ce este rău în celălalt, ci ceea ce este bun în inima sa, chiar dacă această bunătate nu este mereu vizibilă. În fiecare om Dumnezeu a revărsat belșug de haruri și doar descoperirea acestor daruri ne oferă forța de a lupta pentru unitate.

Reține

Cine își găsește bucuria în Domnul va căuta întotdeauna unitatea, iubirea aproapelui și implicarea pentru o societate mai bună.

Luni, 12 mai 2014 

Luni din saptamâna a 4-a a Pastelui
Ss. Nereu si Ahile, m. *; Pancratiu, m. *
Fap 11,1-18; Ps 41; In 10,1-10 (In 10,11-18)

LECTURA I
Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi păgânilor harul întoarcerii prin care să dobândească viaţa.
Citire din Faptele Apostolilor 11,1-18
În zilele acelea, 1 apostolii şi fraţii din Iudeea au aflat că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu. 2 Când Petru s-a întors la Ierusalim, credincioşii proveniţi din iudaism îi reproşau, zicându-i: 3 „Ai intrat la oameni care nu au primit tăierea împrejur şi ai mâncat cu ei”. 4 Atunci Petru a început să le povestească toate cu de-amănuntul, de la început: 5 „Mă aflam în oraşul Iope şi mă rugam; într-un extaz am avut o viziune: ceva, ca o pânză mare, prinsă de cele patru colţuri se lăsa în jos din cer chiar înaintea mea. 6 Fixându-mi privirea asupra ei, m-am uitat şi am văzut patrupedele pământului, animalele sălbatice, târâtoarele şi păsările cerului. 7 Atunci am auzit şi un glas care îmi spunea: «Ridică-te, Petre, taie şi mănâncă!» 8 Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu mi-a intrat în gură un aliment oprit sau necurat!» 9 Atunci glasul din cer mi-a vorbit pentru a doua oară: «Ceea ce Dumnezeu a curăţat, tu să nu zici că este necurat». 10 Acest lucru s-a petrecut de trei ori, apoi totul a fost tras din nou la cer. 11 Şi iată, în acelaşi moment, trei bărbaţi, trimişi de la Cezareea la mine, au ajuns în faţa casei în care eram. 12 Duhul mi-a zis să merg cu ei, fără să-mi fac scrupule. Cu mine au mers şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa centurionului Corneliu. 13 El ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: «Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, cel numit şi Petru. 14 El îţi va spune lucruri prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta». 15 În momentul în care am început să vorbesc, Duhul Sfânt a coborât peste ei, aşa cum a coborât peste noi la început. 16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul pe care-l spusese Domnul: «Ioan a botezat cu apă, voi însă veţi fi botezaţi prin Duhul Sfânt». 17 Deci dacă Dumnezeu le-a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, acelor care credem în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să mă pot împotrivi lui Dumnezeu?” 18 Auzind acestea s-au liniştit şi au slăvit pe Dumnezeu, spunând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi păgânilor harul convertirii, prin care să dobândească viaţa”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 41,2.3; 42,3.4 (R.: cf. Ps 41,3)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeul meu!
sau
Aleluia.
2 După cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. R.

3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu,
când îmi va fi dat să văd faţa lui Dumnezeu?
42,3 Trimite-mi lumina şi adevărul tău, ele să mă călăuzească,
să mă ducă la muntele tău cel sfânt şi în lăcaşurile tale. R.

4 Voi merge la altarul lui Dumnezeu,
la Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea;
voi proclama în imnurile mele,
că tu eşti Dumnezeu, Dumnezeul meu! R.

ALELUIA In 10,14
(Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.
Eu cunosc oile mele, iar ele mă cunosc pe mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oile sale.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,11-18
În acel timp, Isus a spus: 11 „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale. 12 Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparţin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte. 13 Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine, 15 precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaţa pentru oile mele. 16 Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă şi un singur păstor. 17 Tatăl mă iubeşte, pentru că eu îmi dau viaţa şi o voi primi din nou. 18 Nimeni nu mi-o poate lua; o dau de la mine însumi. Eu am putere să o dau şi putere am să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: