Mă iubeşti?

Sfanta Fecioara Maria si Sfantul PetruUna dintre întrebările care îi face pe tineri și pe adolescenți să se fâstâcească și să înroșească este: „Mă iubești?”. Chiar dacă această întrebare este prezentă în istoria omenirii de mii și mii de ani și chiar dacă în jurul ei s-au creat zeci de mii de opere de artă (literară, teatrală, cinematografică etc.), de fiecare dată când este adresată ea așteaptă un răspuns nou, personalizat, unic. Răspunsul la această întrebare nu poate fi unul luat din tipar. La această întrebare nimeni nu așteaptă și nu vrea un răspuns prefabricat. Cu atât mai puțin Domnul.

Privind la Petru, poate că este surprinzător (chiar și enervant!) că într-un timp atât de scurt trebuie să răspundă de trei ori la întrebarea „Mă iubești?”. Mulți interpretează și învață că tripla întrebare vine ca un remediu pentru tripla trădare, ceea ce nu este exclus. Însă Domnul cu siguranță nu face totul după calculele noastre umane, un fel de „legea talionului încreștinată”: mi-ai greșit de trei ori, tot de trei ori trebuie să-ți mărturisești iubirea. Domnul este mai presus de orice calcul, iar unul dintre mesajele pe care ni le transmite prin acest dialog cu Petru este că în orice clipă în inima noastră trebuie să răsune această întrebare și, mai ales, trebuie să existe un răspuns.

Cristos nu ne întreabă doar în momentul mirului sau al căsătoriei sau al preoției dacă îl iubim, ci clipă de clipă. Și doar în măsura în care în inima noastră această întrebare are mereu răspunsul potrivit, doar în această măsură suntem în afara oricărui pericol de a îl trăda. În clipa în care nu reușim să-i mai spunem Domnului: „Tu toate le știi; tu știi că te iubesc!”, atunci păcatul începe deja să se strecoare spre inima noastră. Așadar, clipă de clipă, ca un secundar care prin tic-tacul său anunță trecerea ireversibilă a timpului, răsună și întrebarea Domnului către noi: „Mă iubești?” Care este răspunsul nostru în această clipă? Să fim atenți și să nu uităm că întrebarea aceasta nu răsună doar pentru cei care „l-au trădat”, ci pentru toți. Știm că Scriptura ne învață: „Cine stă în picioare să fie atent să nu cadă”. Cine nu este pregătit să răspundă la această întrebare, cade.

Și nu doar întrebarea și răspunsul vin clipă de clipă în viața noastră, ci și chemarea. În fiecare moment răsună: „Urmează-mă!”. Suntem noi astăzi dispuși să-i spunem Domnului: „Tu toate le știi: tu știi că te iubesc și te urmez oriunde te vei duce”?!

Reține

Chemarea Domnului, indiferent de forma pe care o îmbracă, are o singură cale de a se împlini: iubirea.

Vineri, 6 iunie 2014 

Vineri din saptamâna a 7-a a Pastelui
Sf. Norbert, ep. *
Fap 25,13-21; Ps 102; In 21,15-19

 

LECTURA I
Isus, care murise, dar despre care Paul zicea că trăieşte.
Citire din Faptele Apostolilor 25,13-21
În zilele acelea, 13 regele Agripa şi sora sa Berenice au venit la Cezareea, ca să-l salute pe guvernatorul Festus. 14 Rămânând acolo mai multe zile, Festus i-a expus regelui cazul lui Paul: „Este aici un bărbat, lăsat în închisoare de către predecesorul meu Felix. 15 Când am fost la Ierusalim, mi s-au înfăţişat arhiereii şi bătrânii iudeilor, cerând osândirea lui. 16 Eu le-am răspuns că legea romană nu îngăduie să fie condamnat cineva fără ca mai întâi să fie pus faţă în faţă cu acuzatorii şi să i se dea posibilitatea de a se apăra. 17 Atunci ei au venit aici şi, fără nici o întârziere, chiar a doua zi, eu am luat loc pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus acest bărbat. 18Puşi faţă în faţă cu el, învinuitorii nu-i reproşau nici una dintre crimele pe care mi le închipuiam eu. 19Dar aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la credinţa lor şi cu privire la un oarecare Isus, care murise, dar despre care Paul zicea că trăieşte. 20 Neştiind în ce direcţie să îndrept această cercetare, l-am întrebat pe Paul, dacă vrea să meargă la Ierusalim, ca să fie judecat acolo. 21 Dar Paul a făcut apel la judecata împăratului, aşa că am poruncit să fie ţinut în detenţie, până ce îl voi trimite la împărat”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.11-12.19-20ab (R.: 19a)
R.: Domnul şi-a aşezat tronul său în ceruri.
sau
Aleluia.
1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toată fiinţa mea să laude numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

11 Cât de mare este distanţa de la cer la pământ,
tot aşa de mare este mila sa
faţă de cei care se tem de dânsul,
12 cât este de departe răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi păcatele noastre. R.

19 Domnul şi-a aşezat în ceruri tronul său,
stăpânirea sa se întinde peste toate.
20ab Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii lui,
voi, cei puternici, care împliniţi poruncile sale. R.

ALELUIA In 14,26
(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate, spune Domnul;
el vă va aminti tot ce v-am spus eu vouă. (Aleluia)

EVANGHELIA
Paşte mieluşeii mei! Paşte mieii mei! Paşte oile mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19
Isus înviat din morţi a stat la masă cu ucenicii săi pe ţărmul mării. 15 După ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” El i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii mei!” 16 I-a spus Isus a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieii mei!” 17 Şi i-a spus a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că l-a întrebat a treia oară mă iubeşti şi i-a zis: „Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele! 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr te încingeai singur şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi”. 19 A spus lucrul acesta ca să arate cu ce moarte îl va preamări Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce i-a vorbit astfel, i-a zis: „Urmează-mă!”

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: