Tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al tău să-ți arătăm recunoștință

Entuziasmul_recunoştinţeiAdevărul exprimat de textul liturgic de la a IV-a prefață comună este minunat: „Cu umilință recunoaștem că tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al tău să-ți arătăm recunoștință. Căci, deși lauda pe care ți-o aducem nu adaugă nimic maiestății tale nemărginite, ea ne obține nouă harul mântuirii”.

Trebuie să ne întipărim în inimă adevărul acestor cuvinte: Domnul își este suficient și nimic din ce am putea face noi nu adaugă ceva măreției sale, însă totul este darul său, chiar și cântul nostru de laudă. Totul primim de la el și trebuie să-l îndreptăm spre el. Și chiar dacă nu putem adăuga nimic maiestății sale nemărginite, putem aduce mângâiere inimii sale însetate de iubirea noastră. Dumnezeu se bucură și face sărbătoare în cer de dragul nostru atunci când cu inimi smerite ne apropiem de el, când încercăm să așezăm zgomotul inimii noastre lângă (sau în!) liniștea inimii sale. Chiar dacă faptele și cuvintele noastre sunt sărăcăcioase, mici, neînsemnate, să i le oferim. Să simțim că nu lăsăm să treacă nicio zi fără a face ceva pentru Domnul, chiar dacă suntem păcătoși: binele făcut cu perseverență, chiar dacă e mic, într-o zi ne va scoate din păcat și ne va purta spre Domnul. Ba chiar însuși Dumnezeu va privi cu drag spre noi și ne va întinde mâna sa pentru a ne salva din brațele celui rău.

Și mai este un aspect care nu trebuie uitat și care poate produce multă durere sufletului nostru. Este adevărat că faptele și cuvintele noastre sunt mici și nu adaugă nimic ființei sale și că tot nouă ne sunt de folos. Însă este trist atunci când se întâmplă invers: atunci când cuvintele sale nu adaugă nimic vieții noastre. Este trist când cuvântul vieții trece prin fața noastră fără să aibă niciun ecou în inima noastră. Cum să nu fie trist atunci când zeci și sute și mii de vieți trec nepăsătoare pe lângă acest cuvânt: „Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei blânzi… Fericiți cei curați cu inima… Fericiți făcătorii de pace, căci ei se vor chema fiii lui Dumnezeu”. Noi și semenii noștri trecem nepăsători pe lângă adevărata fericire. Cu inima rece și indiferentă de zeci de ori lăsăm să treacă prin fața noastră cuvântul vieții fără a mișca în noi măcar un mușchi, fără a ne smulge măcar o lacrimă, fără a ne trezi măcar un dor.

Reține

Noi nu putem adăuga nimic maiestății sale divine, însă astăzi vrem ca tot ce vine de la el, în special cuvântul tău, să adauge viață și har ființei noastre atât de slabe și mărginite.

Luni, 9 iunie 2014 

Luni din saptamâna a 10-a de peste an
Sf. Efrem, diacon înv. *
1Rg 17,1-6; Ps 120; Mt 5,1-12a

 

LECTURA I
Ilie, slujitorul Domnului.
Citire din cartea întâi a Regilor 17,1-6
În zilele acelea, 1 profetul Ilie, originar din Tisbe din ţinutul Galaad, i-a spus regelui Ahab: „Jur pe Domnul care este viu, pe Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că timp de mai mulţi ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât doar la porunca mea”. 2 După aceasta Domnul i s-a adresat lui Ilie: 3„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care se află la est de Iordan; 4 vei bea apă din pârâu şi eu voi porunci corbilor să-ţi aducă hrană”. 5 Profetul a făcut ceea ce i-a spus Domnul. S-a dus şi s-a stabilit lângă pârâul Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi seara, iar profetul bea apă din pârâu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 120,1-2.3-4.5-6.7-8 (R.: cf. 2)
R.: Ajutorul nostru vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul.
1 Îmi ridic ochii spre munţi şi mă întreb:
„De unde-mi va veni ajutorul?”
2 Ajutorul îmi vine de la Domnul,
care a făcut cerul şi pământul. R.

3 Nu va lăsa să ţi se clatine piciorul
şi nu va aţipi cel care te păzeşte.
4 El nu aţipeşte, nu doarme
cel care-l păzeşte pe Israel. R.

5 Domnul este păzitorul tău,
Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta.
6 Ziua soarele nu-ţi va dăuna,
nici luna în timpul nopţii. R.

7 Domnul să te păzească de orice rău,
să-ţi apere viaţa.
8 Domnul să te păzească la plecare şi la venire,
acum şi totdeauna. R.

ALELUIA Mt 5,12a
(Aleluia) Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci mare va fi în ceruri răsplata voastră. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericiţi sunt cei săraci cu duhul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a
În acel timp, 1 Isus, văzând mulţimile s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el ucenicii lui. 2 Atunci, luând cuvântul, a început să-i înveţe: 3 „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. 4 Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul. 5 Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi. 6 Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, căci ei se vor sătura. 7 Fericiţi cei milostivi, căci ei vor afla milă. 8 Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu. 9Fericiţi făcătorii de pace, căci ei se vor chema fiii lui Dumnezeu. 10 Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. 11 Fericiţi veţi fi când vă vor batjocori, vă vor prigoni şi, minţind, vor spune tot ce-i rău împotriva voastră din pricina mea. 12a Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă căci mare va fi în ceruri răsplata voastră”.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: