Tu porți de grijă pământului, tu îi potolești setea, tu îl umpli cu bogății; rezervoarele cerului sunt pline cu apă. Tu faci să crească grâul pentru oameni!

Frumusetea creatiei si a CreatoruluiÎntr-o lume care tinde să explice totul doar ca să se lipsească de ceea ce unii îndrăznesc să numească „Ipoteza Dumnezeu”, este din ce în ce mai greu să îți mărturisești credința într-un Dumnezeu „creatorul cerului și al pământului”. Și totuși, noi și mulți alții îndrăznim să spunem și să credem că Dumnezeu este creatorul acestei lumi minunate. Chiar și după mii și mii de ani el, Domnul și Dumnezeul nostru, rămâne „marele arhitect”, „motorul nemișcat”, cel de la care venim și spre care ne îndreptăm.

Ba mai mult, Dumnezeu nu doar că a creat Cerul și Pământul și toate câte se află în ele, ci în iubirea sa providențială se îngrijește de „lucrarea mâinilor sale”. Iar Sfânta Scriptură ne prezintă în multe imagini modul în care Dumnezeu lucrează și se îngrijește de lumea pe care a creat-o din nimic. Dintre imaginile pe care ni le oferă Sfânta Scriptură, una întâlnită atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament (folosită deseori și de Isus) este imaginea agricultorului, al stăpânului preocupat de rodnicia pământului său. Este suficient să ne întipărim în inimă cuvintele psalmistului ca să înțelegem dragostea pe care Dumnezeu ne-o poartă și grija cu care el veghează asupra pământului: „Tu porți de grijă pământului, tu îi potolești setea, tu îl umpli cu bogății; rezervoarele cerului sunt pline cu apă. Tu faci să crească grâul pentru oameni. Astfel pregătești pământul: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaie și-i binecuvântezi răsadurile. Încununezi tot anul cu binecuvântările tale: pe urmele tale curge belșugul”. Ce ecou mai au aceste cuvinte într-o lume atât de tehnologizată care uită că nu stăpânește pământul, ci doar îl administrează? Ce ecou au în inima noastră cuvintele psalmistului care ne amintește că „pâinea noastră cea de toate zilele” este mereu în mâinile Domnului?

Dar Domnul nu se îngrijește doar de pământ și de roadele sale. Mai presus de orice, Dumnezeu se îngrijește de omul pe care l-a făcut „după chipul și asemănarea sa”. Pentru acesta s-a jertfit pe lemnul crucii. Pe acesta, așa cum ne învață Isus astăzi în evanghelie, îl ocrotește nu doar de mânia fizică a celuilalt, ci și de mânia verbală. Domnul care ne-a creat ne amintește astăzi că nu vrea să existe dușmănie între noi, că nu trebuie să ne adresăm cuvinte care rănesc și care ne îndepărtează de viața veșnică.

Reține

Suntem creați din iubire și Dumnezeu veghează asupra noastră pentru ca în tot ce facem sau spunem să folosim doar legea și limbajul iubirii.

Joi, 12 iunie 2014 

Joi din saptamâna a 10-a de peste an
Sf. Gaspar, pr.
1Rg 18,41-46; Ps 64; Mt 5,20-26

 

LECTURA I
Ilie s-a rugat şi Dumnezeu a dat ploaie.
Citire din cartea întâi a Regilor 18,41-46
În zilele acelea, 41 profetul Ilie a spus regelui Ahab: „Urcă-te, mănâncă şi bea, căci aud ropot de ploaie puternică”. 42 Regele Ahab s-a urcat să mănânce şi să bea, iar Ilie s-a urcat pe vârful muntelui Carmel, s-a ghemuit la pământ, punându-şi faţa între genunchi. 43 Apoi a poruncit servitorului său: „Urcă-te şi priveşte spre mare!” Servitorul s-a urcat, a privit şi a zis: „Nu-i nimic”. Ilie a poruncit de şapte ori la rând: „Întoarce-te!” 44 A şaptea oară servitorul a anunţat: „Iată un nor care se ridică dinspre mare, mic cât un pumn”. Atunci Ilie i-a spus servitorului: „Mergi şi spune-i regelui Ahab: Înhamă caii şi coboară de pe munte, ca să nu te prindă ploaia!” 45 Puţin câte puţin cerul s-a întunecat de nori mânaţi de vânt şi a căzut o ploaie mare. Ahab s-a urcat în carul său şi a plecat spre Isreel. 46 Mâna Domnului a pus stăpânire pe Ilie. El şi-a ridicat haina şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Isreel.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 64,10abcd. 10e-11.12-13 (R.: 2a)
R.: Doamne, tu faci să crească roadele pământului.
10abcd Tu porţi de grijă pământului,
tu îi potoleşti setea, tu îl umpli cu bogăţii;
rezervoarele cerului sunt pline cu apă. R.

10e Tu faci să crească grâul pentru oameni. Astfel pregăteşti pământul:
11 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaie şi-i binecuvântezi răsadurile. R.

12 Încununezi tot anul cu binecuvântările tale:
pe urmele tale curge belşugul.
13 Păşunile pustiului sunt bogate,
colinele sunt încinse cu veselie. R.

ALELUIA In 13,34
(Aleluia) Poruncă nouă vă dau vouă, spune Domnul;
să vă iubiţi unul pe altul, cum v-am iubit şi eu pe voi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine se mânie pe fratele său va fi tras la judecată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,20-26
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 20 „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi», iar dacă cineva va ucide, va fi tras la judecată. 22 Eu însă vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi tras la judecată. Cine va spune fratelui său: «Prostule», va fi dat pe mâna Sinedriului; cine-i va spune: «Nebunule», va fi sortit focului Gheenei. 23 Deci dacă îţi aduci darul tău la altar, iar acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino şi adu-ţi darul. 25 Împacă-te repede cu duşmanul tău, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în închisoare. 26 Îţi spun adevărul: nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi ultimul ban”.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: