Nu este la îndemâna înțelepciunii noastre să pricepem un Dumnezeu în trei persoane, însă stă în capacitatea inimii noastre de a iubi un astfel de Dumnezeu, de a ne înflăcăra la gândul că avem un Dumnezeu atât de mare!

Biserica Intrarea Domnului in Ierusalim _interior sfanta TreimeSolemnitatea de astăzi poate face ca în mintea noastră să răsune din nou una dintre cele mai auzite întrebări din timpul școlii: „Ați înțeles? Ați priceput despre ce este vorba?” Și nu de puține ori am fost nevoiți să recunoaștem că nu am înțeles prea bine ceea ce abia ni se prezentase de către profesorii noștri. Nu reușim să înțelegem și să explicăm tot. Și este bine că se întâmplă așa pentru că astfel nu riscăm să ajungem la un soi de autosuficiență și „atotștiință închipuită”.

Am putea asculta zeci de predici despre misterul Preasfintei Treimi, am putea citi și reciti tot ceea ce s-a scris și mereu va rămâne misterul. Nu este la îndemâna înțelepciunii noastre să pricepem un Dumnezeu în trei persoane, însă stă în capacitatea inimii noastre de a iubi un astfel de Dumnezeu, de a ne înflăcăra la gândul că avem un Dumnezeu atât de mare: „Domnul Dumnezeu, este bun și îndurător, încet la mânie, fidel și plin de dragoste”. Vrem să înțelegem această bunătate și îndurare, vrem să simțim mereu fidelitatea și dragostea sa, vrem chiar și să pătrundem în misterul ființei sale, dar mai ales vrem și trebuie să ne deschidem inima în fața iubirii sale.

Sărbătoarea de astăzi nu se adresează atât minții, cât mai ales inimii. Sufletul nostru este locul unde trebuie să răsune și să se întipărească aceste cuvinte: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Acestei iubiri pe care Dumnezeu întreit ne-o poartă și care a mers până la jertfirea fiului prin „moarte și încă moartea pe cruce” viața noastră trebuie să-i răspundă, faptele noastre trebuie să-i corespundă. Ce simțim atunci când ne însemnăm cu sfânta cruce și pronunțăm numele celor trei persoane sfinte? Ce simțim atunci când concludem rugăciunile noastre cu preamărirea Tatălui și a Fiului și Sfântului Duh? Simțim noi cu adevărat prezența și iubirea lor? A simți acestea este mai important decât a încerca să pătrundem și să explicăm misterul sfintei Treimi.

Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să studiem și să medităm despre măreția Dumnezeului nostru. Însă, chiar dacă nu vom reuși toți să explicăm acest mister al Sfintei Treimi, toți trebuie să simțim iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă, harurile pe care le revarsă zi de zi în viața și în inima noastră.

Reține

Nu trebuie să treacă nicio zi fără a „cânta” slava Tatălui care ne-a creat, slava Fiului care ne-a răscumpărat și slava Duhului Sfânt, mângâietorul și sfințitorul sufletelor noastre.

Duminică, 15 iunie 2014 

† PREASFÂNTA TREIME
Ss. Amos, profet; Abraham, calug.
Ex 34,4b-6.8-9; Ps Dan 3,52-56; 2Cor 13,11-13; In 3,16-18

 

LECTURA I
Iahve, Domnul Dumnezeu, este bun şi îndurător.
Citire din cartea Exodului 34,4b-6.8-9
În zilele acelea, 4b Moise s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a urcat pe muntele Sinai, aşa cum îi poruncise Domnul, aducând cu sine cele două table de piatră. 5 Atunci Domnul s-a coborât din nor, s-a oprit aproape de Moise şi a rostit el însuşi numele său; 6 el a trecut prin faţa lui Moise, spunând: „Iahve, Domnul Dumnezeu, este bun şi îndurător, încet la mânie, fidel şi plin de dragoste”. 8 Moise s-a prosternat îndată la pământ 9 şi a spus: „Dacă este adevărat, Doamne, că am aflat har înaintea ta, atunci mergi împreună cu noi; ce-i drept, suntem un popor îndărătnic, dar tu iartă-ne vinovăţia şi păcatul şi fă din noi un popor care să-ţi aparţină”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Dan 3,52.53-54.55-56
R.: Lăudat şi preaînălţat să fii, Doamne, în vecii vecilor.
52 Binecuvântat să fii, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. Binecuvântat să fie numele tău glorios şi sfânt. R.

53 Binecuvântat să fii în templul sfânt al măririi tale. 54 Binecuvântat să fii pe tronul împărăţiei tale. R.

55 Binecuvântat să fii tu, care pătrunzi adâncurile şi şezi peste heruvimi. 56 Binecuvântat să fii pe firmamentul cerului. R.

LECTURA A II-A
Să fie cu voi harul lui Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 13,11-13
Fraţilor preaiubiţi, 11 bucuraţi-vă, căutaţi desăvârşirea, încurajaţi-vă unii pe alţii, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. 12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă. Toţi credincioşii vă trimit salutări. 13 Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Ap 1,8
(Aleluia) Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt! Slavă lui Dumnezeu, care este, care era şi care vine! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu a trimis pe Fiul său ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-18
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: 16 „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru că nu a crezut în numele Fiului unul-născut al lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

Psalmul este o bucurie a libertatii, un strigat de bucurie, o tresaltare de veselie

PsalmiVoi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi și cu mintea

Ce este mai plăcut decât un psalm? De aceea, însuși David spune atât de bine: Lăudați-l pe Domnul, pentru că frumos este să-l lăudăm pe Dumnezeul nostru, pentru că plăcut este să-l preamărim pe el (Ps 146,1). Într-adevăr! Psalmul este o binecuvântare a poporului, este o laudă adusă lui Dumnezeu, un imn al poporului, o aplaudare a tuturor, un cuvânt universal, un glas al Bisericii, o melodioasă mărturisire de credință, o celebrare completă a ierarhiei, o bucurie a libertății, un strigăt de bucurie, o tresăltare de veselie. El potolește mânia, îndepărtează grijile, ușurează tristețea. Este ocrotire în timpul nopții, instruire în timpul zilei, scut în momentul fricii, sărbătoare în sfințenie, imagine de liniște, garanție de pace și de înțelegere. Asemenea alăutei, el adună într-o singură cântare vocile diferite și variate. Psalmul cântă răsăritul zilei, psalmul face să răsune apusul zilei. În psalm, doctrina concurează cu harul. În timp ce se cântă spre delectare, se învață spre erudiție. Când citești, ce anume nu găsești în psalmi? În ei citesc: Cântare pentru cel iubit (Ps 44,1) și mă simt înflăcărat de dorința unei iubiri sfinte. În ei descopăr harurile revelației, mărturiile învierii, darurile făgăduinței. În ei învăț să evit păcatul și să nu mă rușinez de pocăința pentru păcate. Așadar, ce este psalmul, dacă nu instrumentul muzical al virtuților, la care cântând, cu plectrul Duhului Sfânt, profetul vrednic de cinste face să răsune pe pământ dulceața sunetului ceresc? El modulează acordurile diferitelor glasuri pe coardele lirei și ale harpei, care sunt resturi de animale moarte, și astfel, înalță spre cer cântarea laudei divine. În felul acesta, el ne învață că mai întâi trebuie să murim pentru păcat și că numai după aceea vom putea exersa în acest trup diferitele fapte ale virtuților, prin care să-i dăm Domnului cinstea devoțiunii noastre. Așadar, David ne-a învățat că trebuie să cântăm înlăuntrul nostru, că trebuie să psalmodiem înlăuntrul inimii noastre, așa cum cânta și Paul, spunând: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi și cu mintea (1Cor 14,15). David ne-a spus că trebuie să ne îndreptăm viața și faptele spre contemplarea bunurilor de sus, pentru ca plăcerea cântării să nu excite patimile trupului, căci, prin acestea, sufletul nostru nu este mântuit, ci este asuprit. Profetul sfânt, amintindu-ne că el cânta psalmi pentru a-și elibera sufletul, a spus: Îți voi cânta din harpă, ție, Dumnezeule, sfântul lui Israel. Vor tresălta de bucurie buzele mele, când îți voi cânta, și sufletul meu, pe care l-ai răscumpărat (Ps 70,22-23).

Din Comentariu asupra Psalmilor, de sfântul Ambroziu, episcop
(Ps 1, 9-12: CSEL 64, 7.9-10)

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: