O viață trăită în fariseism ne obosește și ne schimonosește chipul

Isus si farizeiiPuține sunt lucrurile care ne obosesc și ne amărăsc sufletul mai mult decât fățărnicia celui de lângă noi. Fariseismul este atât de nociv încât ne străduim să evităm orice fel de legătură cu cel pe care îl simțim că are un astfel de comportament. Și totuși, există ceva care ne obosește, neliniștește și amărăște și mai mult: propriul fariseism. Ne-am obișnuit să fim atenți la ceilalți, la ceea ce fac și cât de autentici sunt în viața lor, că am uitat să veghem asupra noastră. Și nu de puține ori ne trezim în această stare de amărăciune: am făcut și facem totul doar ca să fim văzuți de oameni, doar ca să fim pe placul celor din jurul nostru. Suntem atât de pricepuți să fim farisei!

Cristos ne vorbește astăzi despre trei „acțiuni” indispensabile pentru viața unui creștin: pomana, rugăciunea și postul. Însă subliniază că nu este important doar să le practicăm, ci mai important este cum le îndeplinim în viața noastră: de ochii lumii sau din dragoste față de Dumnezeu? Așteptăm să fim văzuți de oameni și apreciați sau singura răsplată pe care o așteptăm este de la Domnul? Este adevărat că nu găsim mereu ocaziile de a da de pomană fără să fim văzuți; după cum la fel de adevărat este că ne simțim mai bine atunci când ne rugăm în biserică, în casa Tatălui; și iarăși adevărat este că postul ne poate schimba fizionomia și înfățișarea. Însă accentul nu este pus pe aceste aspecte, ci pe intenția cu care facem aceste acte. Nu contează dacă alții ne văd sau nu, ci contează dacă ne dorim să fim văzuți de alții, dacă facem din faptele noastre un mod de a atrage atenția asupra noastră și asupra „calităților” noastre de „buni creștini”.

„Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu”, spune Domnul. Dacă cu adevărat îl iubim pe Dumnezeu atunci cu siguranță ne vom strădui mai mult să ne eliberăm de orice formă de fariseism. Și după cum o viață trăită în fariseism obosește și schimonosește chipul nostru, la fel o viață trăită în autenticitatea credinței aduce pe chipul nostru lumina Tatălui.

Cu siguranță ziua aceasta ne va oferi ocazia de a practica pomana, rugăciunea și postul. Care sunt intențiile cu care vrem să păzim și să trăim cuvântul Domnului? Vrem noi să fim creștini autentici, departe de orice formă de fariseism? Preferăm răsplata care vine de la Domnul sau gloria acestei lumi? Noi suntem cei care alegem.

Reține

„Cât de mari sunt binefacerile tale, Doamne, pe care le pregătești pentru cei care se tem de tine și cu care îi copleșești pe cei care se încred în tine” (Ps 30,20).

Miercuri, 18 iunie 2014 

Miercuri din saptamâna a 11-a de peste an
Ss. Marcu si Marcelian, m.
2Rg 2,1.6-14; Ps 30; Mt 6,1-6.16-18

 

LECTURA I
Ilie s-a urcat la cer într-un car de foc.
Citire din cartea a doua a Regilor 2,1.6-14
Iată cum l-a ridicat Domnul pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt. 1 În acea zi Ilie şi Elizeu plecaseră de la Ghilgal. 6 Ilie i-a spus lui Elizeu: „Rămâi aici. Pe mine Domnul mă trimite la Iordan”. Elizeu i-a răspuns: „Jur pe Domnul care este viu şi pe viaţa ta, că nu te voi părăsi!” 7 Şi au plecat amândoi. Cincizeci dintre ucenicii profeţilor, care i-au urmat, s-au oprit la distanţă, în timp ce ei doi s-au oprit pe malul Iordanului. 8 Ilie şi-a luat mantia, strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apele, care s-au despărţit în două, într-o parte şi alta. Amândoi au trecut ca pe uscat. 9 În timp ce treceau, Ilie i-a spus lui Elizeu: „Cere ce vrei să fac pentru tine, înainte de a fi răpit de la tine!” Elizeu i-a răspuns: „Vreau ca duhul pe care l-ai primit tu să fie în mine de două ori mai puternic!” 10 Ilie i-a răspuns: „Ai cerut un lucru greu de îndeplinit! Cu toate acestea, dacă mă vei vedea atunci când voi fi răpit departe de tine ţi se va acorda, în caz contrar nu ţi se va acorda!” 11 Pe când mergeau împreună şi vorbeau, a apărut un car de foc cu cai de foc, i-a despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt. 12 Elizeu l-a văzut şi a început să strige: „Părintele meu, părintele meu! Carul lui Israel şi vizitiul lui!” Şi nu l-a mai văzut. Atunci a luat propriile haine şi le-a rupt în două. 13 A luat mantia pe care Ilie o lăsase să-i cadă, s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului. 14 Cu mantia lui Ilie a lovit apele, dar ele nu s-au dat la o parte. Atunci Elizeu a spus: „Unde este, aşadar, Domnul Dumnezeul lui Ilie?” A lovit încă o dată, apele s-au despărţit în două şi Elizeu a trecut dincolo.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30,20.21.24 (R.: 25)
R.: Domnul îi ocroteşte pe cei care se încred într-însul.
20 Cât de mari sunt binefacerile tale, Doamne,
pe care le pregăteşti pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care se încred în tine
înaintea ochilor tuturor. R.

21 Tu îi ascunzi într-un adăpost, aproape de faţa ta,
departe de intrigile oamenilor,
îi ocroteşti în cortul tău,
departe de limbile care îi clevetesc. R.

24 Iubiţi, aşadar, pe Domnul, voi sfinţii lui!
Domnul păzeşte pe cei credincioşi
şi pedepseşte cu vârf şi îndesat pe cei mândri. R.

ALELUIA In 14,23
(Aleluia) Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;
Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tatăl tău, care vede ce faci tu în ascuns, îţi va răsplăti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,1-6.16-18
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 1 „Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2Deci când dai pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; vă spun adevărul: aceştia şi-au primit răsplata. 3 Tu însă când dai pomană, să nu ştie stânga ce face dreapta, 4 pentru ca pomana ta să fie dată în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 5 Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage prin sinagogi şi la colţurile uliţelor, stând în picioare, ca să fie văzuţi de oameni; adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 6 Tu însă când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 16 Când postiţi să nu vă arătaţi trişti, ca făţarnicii, căci ei îşi schimonosesc feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Vă spun adevărul: şi-au luat răsplata. 17 Tu însă când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: