„Nici un sacrament nu este mai mântuitor decât acesta: prin el sunt șterse păcatele, cresc virtuțile iar sufletul este copleșit cu toate darurile spirituale” (Sfântul Toma)

Toma de AquinoO, ospăț prețios și minunat!

Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, voind să ne facă părtași la dumnezeirea sa, a luat natura noastră pentru ca, făcându-se om, să-i îndumnezeiască pe oameni.
În plus, ceea ce a luat de la noi a dăruit în întregime pentru mântuirea noastră. Într-adevăr, pe altarul crucii, el a oferit lui Dumnezeu Tatăl trupul său ca victimă pentru împăcarea noastră; și-a vărsat sângele ca să fie, în același timp, și prețul răscumpărării noastre, și botezul nostru, pentru ca, răscumpărați din sclavia umilitoare, să fim purificați de toate păcatele.
Și ca să păstrăm mereu amintirea unei binefaceri atât de mari, el le-a lăsat credincioșilor săi trupul său ca hrană și sângele său ca băutură, sub speciile pâinii și ale vinului.
O, ospăț prețios și minunat, care dai mântuirea și umpli de bucurie! Ce poate fi mai prețios decât acest ospăț, în care nu ni se mai dă să mâncăm, ca în legea veche, carnea vițeilor și a țapilor, ci Cristos, care este Dumnezeu adevărat? Ce poate fi mai sublim decât acest sacrament?
De fapt, nici un sacrament nu este mai mântuitor decât acesta: prin el sunt șterse păcatele, cresc virtuțile iar sufletul este copleșit cu toate darurile spirituale.
În Biserică, Euharistia este oferită pentru vii și pentru morți, ca să le fie tuturor de folos, fiind instituită pentru mântuirea tuturor.
În sfârșit, nimeni nu poate să exprime suavitatea acestui sacrament. Prin el se gustă dulceața spirituală din însuși izvorul său și se face amintirea acelei iubiri prea­înalte pe care Cristos a arătat-o în pătimirea sa.
Pentru ca imensitatea acestei iubiri să pătrundă mai adânc în inima credincioșilor, la ultima cină, după ce a celebrat Paștele cu discipolii săi, știind că trebuia să treacă din lumea aceasta la Tatăl, el a instituit acest sacra­ment ca memorial perpetuu al pătimirii sale, împlinire a vechilor prefigurări, cea mai mare dintre minunile sale, și l-a lăsat ca mângâiere incomparabilă celor întris­tați de absența sa.

Din Operele sfântului Toma de Aquino, preot
(Opusc. 57, În sărbătoarea Trupul Domnului, lect. 1-4)

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: