O stare de neîncredere: nu mai știm cine este cu adevărat ceea ce spune!

adevaratele intrebariExistă o modă a omului recent: nu mai vrem să fim ceea ce suntem. Preferăm să ne dăm drept altcineva, căutăm să ne comportăm altfel decât cere statutul nostru, încercăm să nu putem fi identificați de cei din breasla noastră. Astfel se face că întâlnim oameni de afaceri care sunt (sau vor să fie!) politicieni, sportivi care devin consilieri economici, medici care tind să devină lideri spirituali etc. Fiecare vrea și încearcă altceva. Iar acest lucru nu este ceva rău în sine, însă devine un mare rău atunci când oamenii nu se pricep și totuși se ambiționează să facă acel ceva despre care nu au învățat nimic și pentru care nu sunt pregătiți. Iar culmea răului în această privință e atinsă atunci când nepriceperea se conjugă cu dorința de nestăpânit de a-și îmbunătăți situația materială. Ignoranța și avariția fac ravagii când merg împreună. Și lucrul acesta se vede în multe domenii, în lumea întreagă, inclusiv (nu neapărat mai ales) în scumpa noastră țară.

Confuzia generată de această modă duce la o stare de neîncredere: nu mai știm cine este cu adevărat ceea ce spune. Nu mai știi cine se pricepe cu adevărat la ceea ce face. Politicienii sau sportivii, liderii spirituali sau consilierii economici, medicii sau profesorii, nu ne mai conving. Dacă avem de ales, preferăm să încercăm să ne descurcăm singuri. În același timp nu ratăm nicio ocazie pentru a-i judeca, pentru a pune în evidență „paiul din ochiul fratelui nostru”. Nu avem liniște până nu facem să răsune: „Eu m-aș fi descurcat mai bine dacă aș fi fost în locul lui”. De atâtea ori, prin tentativele noastre de a fi „altcineva” sau „cineva”, am rătăcit și am făcut să răsune cuvântul Domnului: „Întoarceți-vă de pe căile voastre rele, ascultați de poruncile mele și respectați exact prescrierile mele”.

Pentru noi această întoarcere de la căile rele poate însemna și luarea în serios a misiunii pe care Domnul ne-a încredințat-o: să încetăm să ne mai dorim să fim altcineva sau altceva. De asemenea, pentru cei care trăiesc doar ca să scoată paiul din ochiul celorlalți uitând de propria bârnă, chemarea Domnului înseamnă schimbarea vieții și eliminarea judecăților și a prejudecăților. Iar pentru toți cei care doresc cu adevărat să trăiască după cuvântul Domnului și să fie de folos fraților lor înseamnă conștientizarea permanentă a propriei fragilități: suntem prea slabi pentru a îndrăzni să-i judecăm pe alții.

Reține

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu și plin de putere: el judecă sentimentele și gândurile inimii” (Evr 4,12).

Luni, 23 iunie 2014 

Luni din saptamâna a 12-a de peste an
Sf. Iosif Cafasso, pr.
2Rg 17,5-8.13-15a.18; Ps 59; Mt 7,1-5

 

LECTURA I
Domnul a aruncat departe triburile lui Israel şi n-a mai rămas decât tribul lui Iuda.
Citire din cartea a doua a Regilor 17,5-8.13-15a.18
În zilele acelea, 5 Salmanasar, regele Asiriei, a invadat întreaga ţară a lui Israel şi s-a îndreptat împotriva Samariei, pe care a asediat-o timp de trei ani. 6 În anul al nouălea al domniei lui Ozea, regele Asiriei a ocupat Samaria, i-a deportat pe israeliţi în Asiria şi i-a aşezat în Halah, lângă râul Habor, din ţinutul Gozan şi în cetăţile mezilor. 7 Această nenorocire a venit peste ei, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului Dumnezeului lor, care îi scosese din ţara Egiptului, eliberându-i de sub stăpânirea faraonului, regele Egiptului. Ei se închinaseră altor dumnezei 8 şi urmaseră obiceiurile naţiunilor păgâne, pe care Domnul le izgonise din faţa lor şi au urmat exemplul pe care l-au dat regii lui Israel. 13 Domnul dăduse lui Iuda şi lui Israel acest avertisment prin gura tuturor profeţilor şi a tuturor vizionarilor: „Întoarceţi-vă de pe căile voastre rele, ascultaţi de poruncile mele şi respectaţi exact prescrierile mele, conform Legii pe care am dat-o părinţilor voştri şi v-am vestit-o vouă prin slujitorii mei, profeţii”. 14 Însă ei n-au ascultat, ba chiar s-au încăpăţânat, cum au făcut şi părinţii lor, care nu s-au încrezut în Domnul Dumnezeul lor. 15a Au dispreţuit legile sale şi legământul pe care el îl încheiase cu părinţii lor, precum şi avertismentele pe care le dăduse. 18 Pentru aceasta Domnul s-a aprins de o mare mânie împotriva triburilor lui Israel şi le-a îndepărtat de la el; n-a mai rămas decât tribul lui Iuda.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 59,3.4-5.12-13 (R.: cf. 7b)
R.: Pentru bunătatea ta, ascultă-ne, Doamne!
3 Ne-ai lepădat, Dumnezeule, ne-ai împrăştiat,
te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi! R.

4 Ai zguduit pământul, l-ai despicat,
repară-i spărturile, căci se prăbuşeşte.
5 Ai pus pe poporul tău la grele încercări,
ne-ai dat să bem vinul amărăciunii. R.

12 Dumnezeule, doar tu eşti cel care ne-ai lepădat,
Dumnezeule, tu eşti cel care nu vrei să mai ieşi
cu oştirile noastre.
13 Dă-ne ajutor ca să scăpăm de necaz!
Căci ajutorul de la oameni este zadarnic. R.

ALELUIA Evr 4,12
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere: el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Scoate mai întâi bârna din ochiul tău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,1-5
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 1 „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; 2 căci aşa cum judecaţi voi pe alţii, aşa veţi fi judecaţi şi voi; măsura pe care o folosiţi voi pentru alţii va fi folosită şi pentru voi.3 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău n-o observi? 4 Cum poţi spune fratelui tău: «Stai să-ţi scot paiul din ochi», când tu ai o bârnă în ochiul tău? 5 Făţarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci poţi încerca să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!”

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: