Am experimentat de atâtea ori că nimic nu tulbură mai mult existența răului decât prezența binelui. În prezența binelui răul devine neliniștit, se agită, începe să strige: „Ce ai cu noi, Fiul lui Dumnezeu?”. De fapt, în prezența binelui autentic răul dispare. Știm că „răul nu este altceva decât absența binelui”, astfel că obligația noastră nu este atât de a lupta împotriva răului, cât mai ales de a „produce” binele, de a-l realiza, de a-l face prezent în viața noastră.

Ceea ce de multe ori este derutant pentru viața noastră de credință sau pentru cei din jurul nostru (atunci când ne privesc și vor să vadă în noi martori autentici ai lui Cristos) este că deși știm foarte bine teoria, nu reușim să o punem în practică. De prea multe ori ne asemănăm cu cei din evanghelie care îl roagă pe Isus „să plece din ținutul lor”. Cum se face că deși cunoaștem valoarea binelui, refuzăm prezența sa în viața noastră și preferăm să rămânem cu răul? Cum se poate explica faptul că nu iubim și nu alergăm după ceea ce ne eliberează de rău? Oare nu suntem prea grăbiți în deciziile noastre? Oare nu ar trebui să ne oprim, să medităm mai mult, să analizăm mai bine lucrurile și să vedem ce anume trebuie cu adevărat să alegem, ce anume merită să fie preferat? Cât de trist trebuie să fie acel om care îl roagă pe Isus să plece din viața sa. Cum să te lipsește de Omul care „pe unde a trecut a făcut bine tuturor și a vindecat orice boală și orice neputință din popor”?!

Aceasta facem și noi atunci când nu vrem să fim smulși din „cotidianul” nostru confortabil, din normalitatea noastră, chiar dacă această normalitate este rea. Ne-am obișnuit să avem în viața noastră cărări pline de rău, de un rău atât de violent încât „nimeni să nu poată trece pe acolo”. Nu vrem să fim tulburați de o noutate pe care nu o înțelegem sau care ne va solicita. Prezența lui Cristos cere deseori sacrificii, reacții prompte, renunțări la ceea ce se împotrivește binelui. Iar noi preferăm comoditatea.

Alteori nu vrem binele și toată noutatea adusă de Cristos pentru că nu avem clară ierarhia valorilor. Violența cu care zecile de oferte intră în viața noastră spirituală creează confuzii și suntem într-o continuă dificultate în a ne stabili scara valorilor. De prea multe ori Cristos și binele rămân în afara „topului” pe care îl reînnoim în fiecare zi.

Reține

„Pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic” (Edmund Burke). Noi trebuie să facem binele, să risipim întunericul purtând lumină.

Miercuri, 2 iulie 2014 

Miercuri din saptamâna a 13-a de peste an
Sf. Bernardin Realino, pr.
Am 5,14-15.21-24; Ps 49; Mt 8,28-34

 

LECTURA I
Îndepărtaţi de la mine zgomotul asurzitor al cântărilor voastre şi dreptatea să curgă ca un râu care nu seacă niciodată.
Citire din cartea profetului Amos 5,14-15.21-24
¹⁴ Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi şi atunci Domnul Dumnezeul universului va fi cu voi, aşa cum spuneţi că este. ¹⁵ Urâţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea în tribunalele voastre, poate că atunci Domnul Dumnezeul universului se va îndura de cei care vor mai rămâne din poporul lui Israel. ²¹ „Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu-mi plac adunările voastre. ²² Chiar când îmi aduceţi arderi de tot şi ofrande ele nu-mi sunt plăcute; la animalele grase, pe care le aduceţi ca jertfă de împăcare, nici nu mă uit. ²³ Îndepărtaţi de la mine zgomotul asurzitor al cântărilor voastre, să nu aud muzica harpelor voastre. ²⁴ În schimb dreptatea să curgă ca apa şi nevinovăţia ca un râu care nu seacă niciodată”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 49,7.8-9.10-11.12-13.16bc-17 (R.: 23b)
R.: Condu-mă, Doamne, pe calea dreptăţii!
⁷ Domnul spune: „Ascultă, poporul meu, eu îţi vorbesc,
ascultă, Israele, eu te acuz, eu care sunt Dumnezeul tău! R.

⁸ Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea.
⁹ Nu voi primi viţei din casa ta,
nici ţapi din turmele tale. R.

¹⁰ Căci ale mele sunt toate fiarele pădurii,
toate miile de animale din munţi.
¹¹ Eu cunosc toate păsările cerului
şi toate vieţuitoarele câmpiei sunt ale mele. R.

¹² Dacă mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie,
căci lumea cu tot ce este în ea mie îmi aparţine.
¹³ Mănânc eu oare carne de tauri
şi beau sângele ţapilor? R.

^16bc Pentru ce tot rosteşti legile mele
şi ai pe buze legământul meu,
¹⁷ tu, care urăşti învăţătura mea
şi care arunci la spate cuvintele mele?” R.

ALELUIA Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl ne-a dat viaţă prin cuvântul adevărului, ca să facă din noi, cei dintâi chemaţi dintre toate făpturile sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai venit aici ca să ne chinui înainte de timpul hotărât?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,28-34
În acel timp, ²⁸ când Isus a ajuns pe celălalt ţărm al Mării Tiberiadei, în ţinutul gadarenilor, doi oameni stăpâniţi de diavol au ieşit din cimitir în întâmpinarea lui. Ei erau aşa de fioroşi încât nimeni nu putea trece pe acel drum. ²⁹ Ei au început să strige: „Ce ai cu noi, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de timpul hotărât?” ³⁰ Nu departe de ei păştea o turmă mare de porci. ³¹Diavolii l-au rugat pe Isus: „Dacă ne izgoneşti, trimite-ne în turma de porci”. ³² El le-a zis: „Duceţi-vă”. Ei au ieşit din oameni şi au intrat în porci. Şi iată că întreaga turmă s-a aruncat de pe malul abrupt în mare şi a pierit în valuri. ³³ Păzitorii porcilor au luat-o la fugă, s-au dus în cetate şi au povestit toate cele întâmplate şi cele petrecute cu îndrăciţii. ³⁴ Atunci toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus, şi când l-au văzut, l-au rugat să plece din ţinutul lor.

Cuvântul Domnului