„Mi-ar plăcea și mie o astfel de experiență ca a lui Toma. Vreau și eu să-mi apară Domnul și să-mi spună aceste cuvinte și să mă lase să-l ating, să simt locul cuielor și urmele rănilor. Mi-ar plăcea să fiu atât de necredincios ca Toma și să-mi doresc să-l văd atât de mult pe Domnul încât el să mi se arate. Vreau și eu să dau glas credinței și iubirii mele și să spun în fața sa „Domnul meu și Dumnezeul meu” și să îngenunchez și să-mi plâng păcatele și necredința”. Acesta poate fi doar unul dintre gândurile care se pot înfiripa în inima noastră în această zi, meditând fragmentul evanghelic.

Multora dintre noi ne-ar prinde bine să fim „necredincioși” măcar pentru o zi. Câtă arșiță și durere să nu-l simți pe Domnul, să nu-i vezi prezența. Doar atunci am realiza cât de goală este viața noastră fără el. Ne-ar prinde bine o trezire la realitate, ne-ar înviora să ne amintim că Domnul nostru este Dumnezeu, că se poate întrupa și pătimi pentru noi, că poate învia din morți, că poate face minuni. Cum de uităm atât de repede aceste adevăruri? Cum de le neglijăm? Uitarea ne transformă în oameni plini de nerecunoștință.

Se spune că „ochii care nu se (mai) văd se uită”. Și privind la trecutul nostru, la persoanele pe care le-am uitat sau care ne-au uitat, tindem să spunem că viața confirmă această zicală. Însă dacă așa stau lucrurile cu ochii pe care nu-i mai vezi, ce se întâmplă sau ce se poate spune despre ochii pe care nu i-ai întâlnit niciodată? Cum să crezi în ceea ce nu ai văzut? Cum să iubești ochii pe care nu i-ai privit măcar o dată? Cum să te bucuri de ceea ce nici măcar nu ești sigur că există?

Tocmai în tumultul acestor întrebări răsună adevărul proclamat de Cristos: „Fericiți sunt cei care cred fără să fi văzut”. Nouă, celor care credem deși nu l-am văzut, nu i-am atins rănile, nu l-am ascultat predicând, nu l-am văzut pătimind pe cruce sau înviind din morți, Cristos ne adresează această invitație la fericire. Pe noi el ne numește fericiți în măsura în care credem, deși nu am văzut. „Domnul ne provoacă la fericirea care vine din credință” pe noi, fiii acestei generații care „dacă nu vede nu crede”, pe noi care ne-am scris în toate colțurile minții noastre: „Cercetează și nu crede!”.

Astăzi ni se amintește că fericirea nu vine din ceea ce se vede, din ceea ce se poate simți, pipăi, proba, ci din iubirea aceluia în care credem fără să-l fi văzut și pe care vrem să nu-l uităm niciodată.

Reține

Fericirea nu constă în ceea ce nu uiți, ci în ce iubești din ceea ce nu poți uita!

Joi, 3 iulie 2014 

Joi din saptamâna a 13-a de peste an
SF. TOMA, ap.
Ef 2,19-22; Ps 116; In 20,24-29

 

LECTURA I
Sunteţi clădiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, ¹⁹ prin Isus Cristos, voi nu mai sunteţi străini, nici oaspeţi, dar concetăţenii sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu, ²⁰ clădiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, având ca piatră unghiulară pe însuşi Cristos Isus. ²¹ Pe această temelie orice construcţie se înalţă în bună rânduială, ca să ajungă un lăcaş sfânt în Domnul; ²² în el şi voi sunteţi împreună zidiţi, ca să deveniţi locuinţa lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 116,1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia.

¹ Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
lăudaţi-l, toate popoarele. R.

² Căci Domnul şi-a dovedit iubirea sa pentru noi
şi el rămâne totdeauna credincios legământului său. R.

ALELUIA In 20,29
(Aleluia) Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul;
fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut. (Aleluia)

EVANGHELIA
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,24-29
Unul dintre cei doisprezece, Toma, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ I-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a declarat: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul în locul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. ²⁶ Opt zile mai târziu, ucenicii lui erau iarăşi în casă şi Toma era împreună cu ei. A venit Isus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pacea să fie cu voi!” ²⁷ Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios dar credincios”. ²⁸ Toma i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ²⁹ I-a zis Isus: „Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!”

Cuvântul Domnului