„Am auzit glasul Domnului care zicea: Pe cine îl voi trimite? Cine va merge pentru noi? Și am răspuns: Iată-mă, trimite-mă pe mine!” Aceeași voce a Domnului răsună și astăzi: cine vrea să meargă să poarte cuvântul Domnului? Cine? Pe alocuri se așterne tăcerea. Nimeni nu vrea. În același timp, în alte părți, glasul Domnului este acoperit de miile de refuzuri zgomotoase: „Nu vrem! Lasă-ne!” Sunt prea puțini cei care vor să își asume responsabilitatea unei misiuni în numele Domnului. De ce această „criză de vocații” care începe să se simtă din ce în ce mai puternic în unele părți ale lumii? De ce este refuzat Dumnezeu?

Unii nu vrem să mergem în numele său pentru că, spunem noi, suntem conștienți de propria fragilitate și nu suntem demni de o asemenea misiune, de o asemenea responsabilitate. Uităm că tocmai în slăbiciunea noastră se manifestă atotputernicia lui Dumnezeu. El este cel care ne sprijină, el este cel care face rodnică misiunea noastră. Nu suntem chemați datorită capacităților noastre, ci grație harului său.

Dincolo de fragilitatea personală, alții refuză din teamă. De aceea astăzi se impune mai mult ca oricând să răsune cuvântul lui Cristos: „Nu vă fie teamă”. În fața unei misiuni pe care Domnul ne-o încredințează nu trebuie să ne temem de oameni, „de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul”. Într-un suflet apropiat de Dumnezeu, într-un suflet plin de credință, teama nu are ce căuta. Cum să ne fie teamă când știm și credem că Domnul ne poartă de grijă, că este atât de apropiat nouă că până și firele de păr de pe cap ne sunt numărate? Credința în Dumnezeu şi teama nu pot locui în același suflet.

Însă nu în ultimul rând sunt unii care refuză misiunea Domnului din cauza păcatelor. Zilnic suntem asaltați de ispite și nu de puține ori cădem. Însă profetul Isaia ne amintește că Domnul este cel care ne purifică. El însuși îl trimite pe „îngerul” său pentru a ne curăța: „Iată, ți-am atins buzele, de aceea ți s-au șters toate păcatele și fărădelegea ți-a fost iertată”. Mergi!

Așadar, să ne ridicăm și să mergem să vestim! Dacă vrem să ne mântuim să ne întipărim bine în inimă această realitate: „Dacă cineva dă mărturie despre mine înaintea oamenilor, și eu voi da mărturie despre el înaintea Tatălui meu care este în ceruri; și pe cel care mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega și eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri”. Ce alegem?

Reține

Dumnezeu caută astăzi un om care să vorbească în numele său. Vrei să porți fraților tăi vestea cea bună a mântuirii?

Sâmbăta, 12 iulie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 14-a de peste an
Sf. Ioan Gualberto, abate; Fer. David, m.
Is 6,1-8; Ps 92; Mt 10,24-33

 

LECTURA I
Sunt un om cu buze necurate şi ochii mei l-au văzut pe stăpânul universului.
Citire din cartea profetului Isaia 6,1-8
¹ În anul morţii regelui Ozia, l-am văzut pe Domnul stând pe un tron înalt şi măreţ; poalele mantiei lui umpleau templul. ² Înaintea lui stăteau serafimi, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau. ³ Ei strigau unul către altul, spunând: „Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul oştirilor, tot pământul e plin de mărirea lui!” ⁴ Când Domnul vorbea, uşorii uşilor au început să se zguduie, iar templul s-a umplut de fum. ⁵ Atunci am spus: „Vai mie, căci sunt pierdut! Sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze pângărite. Şi ochii mei l-au văzut pe regele, pe stăpânul universului!” ⁶ Atunci a zburat spre mine unul dintre serafimi, purtând în mână un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleştele de pe altar. ⁷ El mi-a atins gura cu cărbunele şi mi-a zis: „Iată, ţi-am atins buzele, de aceea ţi s-au şters toate păcatele şi fărădelegea ţi-a fost iertată”. ⁸ După aceea am auzit glasul Domnului care zicea: „Pe cine îl voi trimite? Cine va merge pentru noi?” Şi am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 92,1ab.1c-2.5 (R.: 1a)
R.: Domnul stăpâneşte, îmbrăcat în maiestate.
^1ab Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate,
Domnul s-a îmbrăcat, s-a încins cu putere. R.

^1c A pus pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine.
² Din vremuri străvechi este aşezat scaunul tău de domnie:
tu eşti din veşnicie! R.

⁵ Mărturiile tale sunt cu totul adevărate,
sfinţenia este podoaba casei tale, Doamne,
în vecii vecilor. R.

ALELUIA 1Pt 4,14
(Aleluia) Dacă sunteţi insultaţi pentru numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, deoarece Duhul lui Dumnezeu se odihneşte peste voi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu vă temeţi de cei care ucid trupul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,24-33
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ²⁴ „Ucenicul nu este mai presus de maestrul său şi nici slujitorul mai presus de stăpânul său. ²⁵ Ucenicul să fie mulţumit, dacă este ca maestrul său, iar servitorul, dacă este ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Belzebul», cu cât mai rău va fi pentru cei din casa lui!? ²⁶ Deci nu vă temeţi de oameni, căci nimic nu este acoperit care să nu fie scos la iveală şi nimic ascuns care să nu fie făcut cunoscut. ²⁷ Ceea ce vă spun la întuneric, vestiţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche, predicaţi de pe acoperişuri. ²⁸ Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeţi-vă mai curând de acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în Gheenă. ²⁹ Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi totuşi nici una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru. ³⁰ Cât despre voi, până şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate. ³¹ Deci nu vă temeţi: voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume. ³² Dacă cineva dă mărturie despre mine înaintea oamenilor, şi eu voi da mărturie despre el înaintea Tatălui meu care este în ceruri; ³³ şi pe cel care mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri”.

Cuvântul Domnului