Sfântul Bonaventura (1218-1274) ne învață: „Să nu crezi că e suficientă lectura fără ungere, speculația fără devoțiune, cercetarea fără uimire, observația fără bucurie, angajarea fără evlavie, știința fără caritate, inteligența fără umilință, reflecția fără înțelepciunea inspirată divin. (…) Acesta este un fapt mistic și extraordinar pe care nu‑l cunoaște nimeni altul decât cel care‑l primește. Îl primește numai cel care‑l dorește, nu‑l dorește decât cel care este înflăcărat de focul Duhului Sfânt, pe care Cristos l‑a adus pe pământ. Iată pentru ce apostolul afirmă că această înțelepciune mistică este revelată de Duhul Sfânt. (…) Dacă acum vrei să ști cum are loc drumul sufletului în Dumnezeu, întreabă harul și nu știința, dorința și nu intelectul, suspinul rugăciunii și nu dorința de a citi, mirele și nu învățătorul, pe Dumnezeu și nu pe om, ceața și nu seninul, nu lumina, ci focul care înflăcărează toată ființa și‑o introduce în Dumnezeu cu ungerea sa foarte suavăși cu afectele cele mai arzătoare (Itinerarul minții spre Dumnezeu).

Şi noi suntem printre cei care dorim să găsim și să străbatem drumul sufletului spre Dumnezeu. Cum încercăm să facem acest lucru? Cât din ceea ce ne-am propus să facem în această zi are legătură cu „ajungerea la Dumnezeu”, cu drumul spre mântuire? Cât contează pentru noi, în mod concret, exemplul sfinților? Cât reușim să punem în practică, în timpul unei zile, din cuvântul Domnului care răsună pentru inima noastră?

Nu întotdeauna ne vine ușor să fim (sau măcar să ne simțim) „sarea pământului și lumina lumii”. Ba chiar, de cele mai multe ori, faptele noastre nu au nimic în comun cu ceea ce Cristos așteaptă de la noi. Aceasta și pentru că uităm să privim la cei care au reușit, la exemplul sfinților, și, mai ales, uităm să privim la Cristos, la Dumnezeu. Ne ambiționăm să realizăm aceste lucruri cu forțele proprii, ceea ce este imposibil. Și imediat intervine descurajarea, renunțarea, căderea. Suntem prea firavi!

Să privim astăzi la modelul pe care ni-l oferă sfinții și să ne punem toată încrederea în susținerea Domnului. Nu suntem noi cei care, prin faptele și forța noastră, devenim „sarea pământului și lumina lumii”, ci este el cel care dă vieții noastre acea strălucire din care izvorăsc doar fapte de lumină, doar fapte pline de gust. Ceea ce nu putem face noi, poate face el și harul său în noi.

Reține

„Astfel să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri” (Mt 5,16).

Marţi, 15 iulie 2014 

Marti din saptamâna a 15-a de peste an
Ss. Bonaventura, ep. înv. **; Vladimir
Sir 15,1-6; Ps 118; Mt 5,13-16

 

LECTURA I
Îl va umple Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii.
Citire din cartea lui Ben Sirah 15,1-6
¹ Omul care se teme de Domnul face binele iar cel care ţine legea îşi însuşeşte înţelepciunea. ² Ea îl întâmpină ca o mamă şi îl primeşte ca o tânără mireasă. ³ Îl hrăneşte cu pâinea înţelegerii şi-i dă să bea din apa înţelepciunii. ⁴ Se sprijină pe ea şi nu se va clătina, se încrede în ea şi nu va rămâne de ruşine; îl înalţă mai presus decât tovarăşii săi. ⁵ Îl face să vorbească în mijlocul adunării; în ea va afla mulţumirea, cununa bucuriei, şi va dobândi un renume veşnic; ⁶ fericirea şi preamărirea vor fi comoara lui, şi va moşteni un nume veşnic.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,9-10.11-12.13-14
R.: Bucuria mea, Doamne, este cuvântul tău.
⁹ Cel tânăr va merge pe drumul său fără să greşească,
dacă se va călăuzi după cuvântul tău.
¹⁰ Te caut din toată inima;
nu permite să mă abat de la poruncile tale. R.

¹¹ Am pus la inimă cuvântul tău
ca să nu păcătuiesc împotriva ta.
¹² Binecuvântat eşti, Doamne,
învaţă-mă Legile tale. R.

¹³ Vestesc cu buzele mele
toate hotărârile tale.
¹⁴ Când urmez învăţăturile tale,
mă bucur ca de toate bogăţiile. R.

ALELUIA Mt 5,16
(Aleluia) Astfel să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor,
ca văzând ei faptele voastre bune,
să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri. (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi sunteţi lumina lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,13-16
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ¹³ „Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic; va fi aruncată afară şi oamenii o vor călca în picioare. ¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe un munte. ¹⁵ Nici nu pune cineva sub obroc o candelă aprinsă, ci o pune în sfeşnic pentru ca să lumineze tuturor celor din casă. ¹⁶ Tot aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”.

Cuvântul Domnului