Nimeni nu a reușit până acum să străbată această lume fără să se confrunte, măcar pentru o clipă, cu suferința. Încercarea și durerea, indiferent de formele pe care le iau, vin mereu în viața noastră. Fiecare se regăsește în „cei osteniți și împovărați” pe care Domnul îi cheamă la el pentru a le dărui odihna sa.

De cele mai multe ori nu suntem noi cei care alegem momentele în care să ne confruntăm cu încercarea, aceasta chiar dacă sunt și situații în care am fi putut fi mai atenți cu noi înșine, cu drumurile pe care le străbatem, cu alegerile pe care le facem. Însă dacă nu alegem noi forma și momentul încercării, noi putem alege modul în care să depășim aceste momente, noi alegem soluțiile prin care putem răzbate. Avem în propriile mâini posibilitatea de a alege calea prin care să ieșim din suferință: putem să ne bizuim pe propriile forțe sau să cerem ajutor, conștienți fiind, așa cum ne-am rugat la începutul sfintei Liturghii, că Domnul este cel care arată celor rătăciți lumina adevărului ca să se poată întoarce pe calea cea bună, ca să poată afla vindecare.

Cel care încearcă să iasă din suferință încrezându-se doar în propriile forțe, refuză chemarea Domnului: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă… veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Cât de ademenitor este astăzi spiritul autosuficienței! Cât de amăgitoare este forța care ne atrage într-un mediu de izolare și considerăm că singuri, prin forța și înțelepciunea noastră, ne vom salva, ne vom vindeca, vom face din nou lucruri mărețe. Când ispita autosuficienței și a puterii ne dă târcoale trebuie să ne întipărim în minte cuvintele profetului Isaia. Ele ne ajută să înțelegem cât de mare este diferența între cei care, pe de o parte, „își spun speranța în Domnul” și spun: „Doamne, tu ne vei da pacea, căci tot ceea ce facem noi tu aduci la îndeplinire”. Și cei care, pe de altă parte, „se zvârcolesc și strigă de durere”, fără să aducă vreun rod, fără să nască altceva decât vânt.

Să alegăm la Domnul în mijlocul suferințelor și al încercărilor. În timpul suferinței să nu alimentăm revolta, nemulțumirea și nici să nu ne zbatem pentru a găsi un vinovat pentru starea deplorabilă în care am ajuns. Ci să căutăm ajutorul nostru la Domnul. Să ne ridicăm și să întindem spre el mâinile noastre pentru că singur el dăruiește odihnă și vindecare trupului și sufletului nostru.

Reține

Domnul a privit din cer asupra pământului pentru a asculta suspinul celor îndurerați și pentru a-i elibera (cf. Ps 101,20-21).

Joi, 17 iulie 2014 

Joi din saptamâna a 15-a de peste an
Ss. Alexie, cersetor; Marcelina, fc.
Is 26,7-9.12.16-19; Ps 101; Mt 11,28-30

 

LECTURA I
Cei care zac în pulberea pământului vor tresălta de bucurie.
Citire din cartea profetului Isaia 26,7-9.12.16-19
⁷ Calea celui care se teme de tine, Doamne, este dreaptă; tu netezeşti drumul celui drept. ⁸ Noi mergem pe calea poruncilor tale, pentru că ne-am pus speranţa în tine, Doamne. Spre lauda numelui tău se îndreaptă toată dorinţa noastră. ⁹ Sufletul meu te doreşte pe tine în timpul nopţii; duhul meu te caută pe tine dimineaţa. Când judecăţile tale sunt respectate pe pământ, locuitorii lumii îşi dau seama ce este dreptatea. ¹² Doamne, tu ne vei da pacea, căci tot ceea ce facem noi tu aduci la îndeplinire. ¹⁶ Doamne, am alergat la tine în strâmtorare, la tine am strigat în încercarea cu care ne-ai pedepsit. ¹⁷ Ca o femeie însărcinată, care se zvârcoleşte şi strigă de durere, când i-a sosit ceasul, aşa am fost noi, Doamne, în faţa ta. ¹⁸ Am zămislit, am fost în dureri, dar n-am născut altceva decât vânt. Noi nu am adus ţării mântuirea şi n-am dat naştere nici unui locuitor al pământului. ¹⁹ Morţii tăi se vor întoarce la viaţă, cadavrele lor vor învia. Cei care zac în pulberea pământului se vor trezi şi vor tresălta de bucurie, căci roua ta, Doamne, este viaţă şi lumină, iar pământul îi va scoate pe cei morţi la lumină.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 101,13-14ab şi 15.16-18.19-21 (R.: cf. 20b)
R.: Domnul din ceruri se îngrijeşte de poporul său.
¹³ Tu, Doamne, rămâi în veci
şi amintirea ta dăinuie din neam în neam.
^14ab Tu te vei ridica şi te vei îndura de Sion,
căci este timpul să-ţi arăţi bunăvoinţa.
¹⁵ Iată, inima servitorilor tăi este înduioşată de pietrele lui,
ei plâng asupra ruinelor sale. R.

¹⁶ Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
şi toţi regii de slava lui.
¹⁷ Când Domnul va reconstrui Sionul,
când va apărea în slava sa,
¹⁸ va asculta dorinţele celor sărmani
şi nu va dispreţui rugăciunile lor. R.

¹⁹ Aceasta să se scrie pentru generaţiile viitoare
şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;
²⁰ pentru că a privit de sus, din locuinţa sa cea sfântă,
Domnul a privit din cer asupra pământului:
²¹ pentru a asculta suspinul celor oropsiţi
şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte. R.

ALELUIA Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, spune Domnul;
şi eu vă voi da odihnă. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,28-30
În acel timp, Isus spunea mulţimilor: ²⁸ „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. ²⁹ Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. ³⁰ Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului