Sfântul Ioan Paul al II-lea a fost invitat la o conferință în cadrul căreia trebuia să dialogheze cu tinerii. Unul dintre ei, cu un puternic iz de nemulțumire și pretinsă atotștiință, i-a spus papei: „Eu m-am săturat de Biserica asta de păcătoși, în care se minte, se fură, se greșește catastrofal”. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea i-a răspuns cu blândețe: „Fiule, știi, o singură mângâiere am: că în Biserica asta despre care vorbești e loc destul și pentru sfinți ca tine și pentru păcătoși ca mine”.
Este atât de fascinantă Biserica, această comunitate orânduită de Cristos. Cât farmec să știi că toți cei care vor își pot găsi în Biserică un loc. Iar această Biserică aduce înaintea noastră și oameni drepți, care nu au cunoscut păcatul, care și-au trăit toată viața pentru Cristos în deplină curăție și jertfire de sine, dar și oameni care au cunoscut păcatul. Însă aceștia din urmă, după ce l-au cunoscut pe Cristos și-au schimbat viața definitiv. Ei sunt cei care au spus împreună cu Apostolul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” și „cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate și le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos și să mă aflu în el” (Gal 2,20; Fil 3,7-9).
Cât de strălucitoare ne-ar fi viața dacă am privi cu încredere la exemplul sfintei Maria Magdalena. Ce bine ar fi ca astăzi să ne trezim cu această convingere: „Cine se află în Cristos este o făptură nouă; lumea veche a trecut; o lume nouă a luat acum ființă”. Și să vrem ca această lume nouă să înceapă astăzi și în noi. Maria Magdalena a avut curajul să dea naștere în viața ei unei lumi noi, să devină o făptură noi în Cristos. Nouă ce ne lipsește pentru a începe acest drum de convertire? De ce nu îndrăznim să ne ridicăm, de ce amânăm întoarcerea noastră spre Domnul? Să nu ne temem de convertire. Să nu ne temem să-l cunoaștem pe Cristos. Să nu ne teme să ne apropiem de el și să fugim de păcat. Să ne amintim cuvintele părintelui N. Steinhardt: „Nu ai cum să-l cunoști pe Cristos și să nu-ți fie rușine să mai păcătuiești”. Să-l cunoaștem și să-l iubim pe Cristos asemenea sfintei Maria Magdalena și vom renunța la păcat.
Reține
„Dumnezeule, tu ești Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineață. Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te dorește trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat și fără apă” (Ps 62,2).
Marţi, 22 iulie 2014
Marti din saptamâna a 16-a de peste an
Sf. Maria Magdalena **
Ct 3,1-4a (2Cor 5,14-17); Ps 62; In 20,1.11-18
LECTURA I
L-am găsit pe iubitul inimii mele.
Citire din Cântarea Cântărilor 3,1-4a
Aşa spune mireasa: 1 „Toată noaptea l-am căutat pe cel pe care-l iubeşte inima mea; întinsă pe patul meu l-am căutat dar nu l-am găsit. 2 Atunci m-am sculat şi am cutreierat oraşul, străzile şi pieţele, căutându-l pe iubitul inimii mele. L-am căutat dar nu l-am găsit. 3 M-am întâlnit cu paznicii care erau de strajă în oraş şi i-am întrebat: «Nu l-aţi văzut pe cel pe care îl iubeşte inima mea?». 4aAbia trecusem de ei şi l-am găsit pe iubitul inimii mele”.Cuvântul Domnului
sau, la alegere:
LECTURA I
Acum nu-l privim pe Cristos cu ochi omeneşti.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-17
1 Fraţilor, dragostea lui Cristos pune stăpânire pe noi când ne gândim că unul a murit pentru toţi şi, ca atare, toţi au murit. 15 Iar el a murit pentru toţi, ca acei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Aşadar, noi, de acum înainte, nu mai privim pe nimeni cu ochi omeneşti. Chiar şi pe Cristos, dacă l-am privit cu ochi omeneşti, acum nu-l mai privim astfel. 17 Cine se află în Cristos este o făptură nouă; lumea veche a trecut; o lume nouă a luat acum fiinţă.Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 62,2.3-4.5-6.8-9 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne!
2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.3 Mi-a fost dat să te văd în sanctuarul tău,
să văd puterea şi măreţia ta.
4 Bunătatea ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele te laudă. R.5 Te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu mâncăruri alese,
aşa se desfată buzele mele, când gura mea te laudă. R.8 Tu eşti ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9 Mă ataşez de tine cu tot sufletul
şi braţul tău mă ocroteşte. R.ALELUIA
(Aleluia) Spune-ne, Marie, ce-ai văzut pe cale?
Am văzut mormântul lui Cristos cel viu şi gloria Celui Înviat! (Aleluia)
EVANGHELIA
Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1.11-18
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt. 11 Maria stătea lângă mormânt şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat şi s-a uitat în mormânt. 12 Atunci a văzut doi îngeri, îmbrăcaţi în alb, şezând în locul unde fusese pus trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare. 13„Femeie, au întrebat-o ei, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Fiindcă l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând aceasta, s-a întors şi l-a văzut pe Isus, stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 „Femeie, a întrebat-o Isus, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a zis: „Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi duce să-l iau”. 16Isus i-a spus: „Marie!” Ea l-a recunoscut şi i-a spus în evreieşte: „Rabbuni!” – adică „Învăţătorule!” 17Isus i-a zis: „Nu mă atinge, căci nu m-am urcat încă la Tatăl meu, dar mergi la fraţii mei şi spune-le că mă urc la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi la Dumnezeul vostru”. 18 Maria Magdalena a mers şi le-a spus ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceste lucruri!”Cuvântul Domnului