Astăzi dacă predicatorul nu spune o pildă sau nu se folosește de o parabolă, nu reușește să captiveze. Simte cum cei care îl ascultă se îndepărtează, dacă nu fizic, cel puțin mintal. De atâtea ori bisericile noastre sunt pline de trupuri, dar nu și de minți, de oameni care să fie prezenți și să participe la slujbă trup și suflet. Participarea noastră la sfânta Liturghie cum este: una activă sau una pasivă? Sfânta celebrare este un moment de întâlnire cu Cristos sau un timp de odihnă, un timp în care ne revizuim „agenda” și visăm la zilele ce vor veni? Ce ar putea să ne trezească atenția mai mult decât prezența lui Cristos? Când suntem în biserică, atunci când privim ostia consacrată ar trebui să simțim că aceste cuvinte sunt spuse direct pentru noi: „mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți voi și n-au văzut, și să audă ce auziți voi și n-au auzit”. Mulți ar fi dorit să-l vadă pe Cristos, să-l întâlnească pe Mesia în viața lor și nu au putut. Noi avem această posibilitate și o tratăm atât de des cu indiferență.

De prea multe ori noi înșine suntem cei care în loc să ne bucurăm de prezența celui care este „izvorul de apă vie”, am preferat să ne săpăm „rezervoare sparte care nu pot ține apa”. Am uitat sau tratăm cu indiferență faptul că suntem „comoară sfântă pentru Domnul”, suntem „pârga recoltei sale”, am uitat că suntem iubiți de un Dumnezeu atât de mare și am rătăcit. Mustrarea Domnului este pentru noi: „Acest popor și-a împietrit inima, și-a astupat urechile și-a acoperit ochii, pentru ca ochii lor să nu vadă, urechile lor să nu audă și inima lor să nu înțeleagă, ca nu cumva să se convertească și eu să-i vindec”.

Deși prin comportamentul nostru am rătăcit departe de calea Domnului și ne-am arătat nerecunoscători față de binefacerile lui, salvarea noastră vine din fidelitatea sa față de noi. Știm cuvântul apostolului: „Dacă suntem infideli, el rămâne fidel, pentru că nu se poate renega pe sine” (2Tim 2,13). El, Domnul, rămâne izvorul vieții și doar în lumina sa vom vedea lumina. Și pentru că „bunătatea lui ajunge până la ceruri și fidelitatea lui depășește norii” îndrăznim să ne rugăm și să îi cerem ca, în ciuda slăbiciunilor noastre, el să continue „să-și reverse bunătatea și dreptatea” peste noi, să ne scoată din întunericul necredinței.

Reține

Chiar dacă nu reușim să înțelegem toată evanghelia și toate parabolele Mântuitorului, sigur putem să-i înțelegem iubirea. Este suficient să privim spre Cruce, spre cel care s-a lăsat pironit pentru păcatele noastre.

oi, 24 iulie 2014 

Joi din saptamâna a 16-a de peste an
Ss. Sharbel Makhluf, pr. *; Cristina, fc. m.
Ier 2,1-3a.7-8.12-13; Ps 35; Mt 13,10-17

LECTURA I
M-au părăsit pe mine izvorul de apă vie şi-au săpat rezervoare sparte.
Citire din cartea profetului Ieremia 2,1-3.7-8.12-13
Domnul mi s-a adresat spunându-mi: ¹ „Mergi şi strigă la urechile Ierusalimului! Aşa vorbeşte Domnul: ² «Mi-am adus aminte de gingăşia din anii tinereţii tale, de iubirea din vremea logodnei tale, când m-ai urmat în pustiu, într-un pământ necultivat. ³ Israel era o comoară sfântă pentru Domnul, pârga recoltei sale. Cine îndrăznea să mănânce din ea trebuia să ispăşească pentru aceasta; nenorocirea venea asupra lui» – spune Domnul. ⁷ Eu v-am dus într-o ţară ca o grădină, ca să vă înfruptaţi din roadele şi bunătăţile ei, dar numai cât aţi ajuns într-însa, voi aţi pângărit-o, aţi făcut din ţara mea un loc de sacrilegii. ⁸ Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul?» şi apărătorii Legii nu mă mai cunoşteau, păstorii poporului s-au răsculat împotriva mea, profeţii au profeţit în numele zeului Baal şi au urmat zeii, care nu au nici o putere. ¹² Voi cerurilor, îngroziţi-vă şi să se cutremure porţile voastre, spune Domnul. ¹³ Poporul meu a săvârşit o dublă nelegiuire: M-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie şi-au săpat rezervoare, rezervoare sparte, care nu pot ţine apa!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 35,6-7ab.8-9.10-11 (R.: 10a)
R.: Tu, Doamne, eşti izvorul vieţii!
⁶ Bunătatea ta, Doamne, ajunge până la ceruri
şi fidelitatea ta depăşeşte norii.
^7ab Dreptatea ta este ca munţii cei înalţi
şi judecăţile tale sunt ca adâncul mărilor. R.

⁸ Cât de minunată este bunătatea ta, Dumnezeule,
oamenii îşi găsesc adăpost la umbra aripilor tale.
⁹ Se delectează la ospeţele bogate ale casei tale,
tu îi adăpi din şuvoaiele desfătărilor tale. R.

¹⁰ Căci la tine este izvorul vieţii,
în lumina ta vom vedea lumina.
¹¹ Continuă să-ţi reverşi bunătatea peste cei care te cunosc
şi dreptatea peste cei drepţi cu inima. R.

ALELUIA cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerului,dar lor nu li s-a dat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,10-17
În acel timp, ¹⁰ ucenicii s-au apropiat de Isus şi i-au spus: „Pentru ce le vorbeşti în parabole?” ¹¹ El le-a răspuns: „Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerului, dar lor nu li s-a dat.¹² Celui care are i se va mai da şi-i va prisosi, dar celui care nu are şi ceea ce are i se va lua. ¹³ De aceea le vorbesc în parabole, pentru că, deşi văd, nu văd, pentru că, deşi aud, nu aud şi nu înţeleg.¹⁴ Astfel se împlineşte în ei profeţia lui Isaia care zice: «Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege; cu ochii veţi privi, dar nu veţi vedea. ¹⁵ Acest popor şi-a împietrit inima, şi-a astupat urechile şi-a acoperit ochii, pentru ca ochii lor să nu vadă, urechile lor să nu audă şi inima lor să nu înţeleagă, ca nu cumva să se convertească şi eu să-i vindec». ¹⁶ Dar fericiţi sunteţi voi, căci ochii voştri văd şi urechile voastre aud. ¹⁷ Căci vă spun adevărul: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit.

Cuvântul Domnului