„Astăzi suntem fericiţi. Astăzi este numai o zi de sărbătoare…”. Primul ministru italian, Matteo Renzi, a salutat astfel sosirea în Italia a lui Meriam Yahia Ibrahim Isha, tânăra creştină de 26 de ani, condamnată la moarte la Khartoum, în Sudan, când era însărcinată în luna a opta, pentru apostazie, şi apoi eliberată. Momentul acestei istorii, terminate bine, este femeia pe pista de aterizare de la Ciampino, având în braţe fiica cea mai mică, Maya, născută în timp ce mama era în închisoare, la 27 mai. Pe fundal, bireactorul din Aeronautica noastră militară care, cu un zbor de stat, a adus-o în Italia. Meriam, cu un taior negru, fustă lungă, o bluză cu culorile curcubeului şi sandale.

Istoria lui Meriam emoţionase şi, în acelaşi timp, îngrozise lumea: după condamnarea la moarte şi la 100 de lovituri de bici pentru adulter (pentru că s-a căsătorit cu un creştin) dată în mai, tânăra a fost arestată şi pusă în celulă împreună cu fiul mai mic, de 20 de luni, cu o sentinţă care mobilizase multe diplomaţii, in primis pe cea italiană. În prima audienţă, aceea în care a fost dată condamnarea la moarte, judecătorul s-a adresat imputatei chemând-o cu numele arab, Adraf Al-Hadi Mohammed Abdullah, cerându-i să se convertească din nou la Islam. „Eu sunt creştină şi nu am comis apostazie”, a fost răspunsul femeii, lucru care a costat-o condamnarea la moarte şi încarcerarea. Numai după câteva săptămâni, Meriam, în celulă, a dat naştere unei fetiţe în condiţii foarte dure. „A născut în lanţuri”, a revelat Daniel Wani, cetăţean sudanez şi american. La 23 iunie, tribunalul sudanez a decis apoi eliberarea femeii care a fost oprită încă o dată, pentru un „control al documentelor”, în aeroport, în timp ce era cu copiii pentru a pleca în Statele Unite. Eliberată după aceea, Meriam, cu familia sa, a găsit refugiu la ambasada americană din Khartoum, unde a primit paşaportul care i-a permis astăzi să părăsească ţara, îndreptându-se ca primă etapă spre Italia, unde va rămâne câteva zile, înainte de a ajunge la New York. Cazul femeii sudaneze a fost citat şi de premierul Renzi în discursul său de deschidere a semestrului UE. Vorbind despre Meriam, despre Asia Bibi, femeia catolică din Pakistan condamnată la moarte cu acuza că l-a ofensat pe profetul Mahomed şi despre tinerele nigeriene sechestrate de islamiştii din Boko Haram, Renzi a subliniat că „dacă nu există o reacţie europeană nu putem să ne simţim demni de a ne numi Europa”. Însă pentru un coşmar care se termină, cel al lui Meriam, altele rămân să ameninţe viaţa a mii de creştini răspândiţi în lume, dintre care mulţi, e bine de amintit asta, reprezintă din punct de vedere politic ultimele redute de libertate religioasă şi de gândire din ţări întregi, ca în cazul ministrului pakistanez pentru minorităţi Shabaz Bhatti, ucis în 2011.

De mai multe ori papa Francisc a revenit asupra problemei persecuţiei din lume împotriva creştinilor. La 30 iunie, sărbătoarea sfinţilor protomartiri din Biserica romană, ucişi cu cruzime la Colina Vaticanului din porunca lui Nero, după incendierea Romei, în anul 64, a spus: „Astăzi sunt atâţia martiri, în Biserică, atâţia creştini persecutaţi. Şi ne gândim la Orientul Mijlociu, creştini care trebuie să fugă de persecuţii, creştini ucişi de persecutori. Şi creştinii alungaţi în mod elegant, cu mănuşi albe: şi aceea este o persecuţie. Astăzi sunt mai mulţi martori, mai mulţi martiri în Biserică decât în primele secole”. Se înţeleg bine, aşadar, cuvintele Pontifului adresate tinerei sudaneze, şi familiei sale, primită în această dimineaţă la casa „Sfânta Marta”. În întâlnirea care a durat circa jumătate de oră – conform celor prezentate de purtătorul de cuvânt, părintele Federico Lombardi – papa i-a mulţumit pentru „mărturia sa de credinţă” şi „statornicia” sa. Geografia persecuţiilor anticreştine nu are limite şi graniţe şi are loc în tăcerea şi în indiferenţa lumii.

„Astăzi suntem fericiţi. Astăzi este numai o zi de sărbătoare…”. Este adevărat. Istoria cu sfârşit fericit a lui Meriam aprinde speranţa şi conştiinţa că în faţa unei reacţii, ca aceea invocată de premierul Renzi, dreptul, dreptatea şi libertatea pot să fie refăcute. Astăzi în Italia există din aceia care vorbesc despre victoria libertăţii religioase. Dar într-adevăr este aşa? Meriam este oglinda care îi reflectează pe creştinii care fug din Mosul pentru că sunt ameninţaţi de integraliştii islamici din Isil, multele Asia Bibi deţinute pentru credinţa lor, miile de credincioşi care trăiesc în Kenya, Mali, Nigeria, Ciad, Tanzania, Congo, India, China, Afganistan, Pakistan, Mindanao, Vietnam, Coreea de Nord, Egipt, Siria, Iran, Turcia, Arabia Saudită, pentru o listă care cuprinde şi ţări din Occident unde încălcările sunt în prevalenţă cu caracter social şi ideologic. O oglindă care pironeşte comunitatea internaţională şi guvernele în faţa propriilor responsabilităţi. Numai să nu fie prea târziu…

(Da, facem sărbătoare pentru Meriam, dar să nu uităm…
De Daniele Rocchi
După agenţia SIR, 25 iulie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro