Arhiva pentru iulie 2014

„Fiule, știi, o singură mângâiere am: că în Biserica asta despre care vorbești e loc destul și pentru sfinți ca tine și pentru păcătoși ca mine” (Sf. Ioan Paul al II-lea).

Sfântul Ioan Paul al II-lea a fost invitat la o conferință în cadrul căreia trebuia să dialogheze cu tinerii. Unul dintre ei, cu un puternic iz de nemulțumire și pretinsă atotștiință, i-a spus papei: „Eu m-am săturat de Biserica asta de păcătoși, în care se minte, se fură, se greșește catastrofal”. Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea i-a răspuns cu blândețe: „Fiule, știi, o singură mângâiere am: că în Biserica asta despre care vorbești e loc destul și pentru sfinți ca tine și pentru păcătoși ca mine”.

Este atât de fascinantă Biserica, această comunitate orânduită de Cristos. Cât farmec să știi că toți cei care vor își pot găsi în Biserică un loc. Iar această Biserică aduce înaintea noastră și oameni drepți, care nu au cunoscut păcatul, care și-au trăit toată viața pentru Cristos în deplină curăție și jertfire de sine, dar și oameni care au cunoscut păcatul. Însă aceștia din urmă, după ce l-au cunoscut pe Cristos și-au schimbat viața definitiv. Ei sunt cei care au spus împreună cu Apostolul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” și „cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate și le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos și să mă aflu în el” (Gal 2,20; Fil 3,7-9).

Cât de strălucitoare ne-ar fi viața dacă am privi cu încredere la exemplul sfintei Maria Magdalena. Ce bine ar fi ca astăzi să ne trezim cu această convingere: „Cine se află în Cristos este o făptură nouă; lumea veche a trecut; o lume nouă a luat acum ființă”. Și să vrem ca această lume nouă să înceapă astăzi și în noi. Maria Magdalena a avut curajul să dea naștere în viața ei unei lumi noi, să devină o făptură noi în Cristos. Nouă ce ne lipsește pentru a începe acest drum de convertire? De ce nu îndrăznim să ne ridicăm, de ce amânăm întoarcerea noastră spre Domnul? Să nu ne temem de convertire. Să nu ne temem să-l cunoaștem pe Cristos. Să nu ne teme să ne apropiem de el și să fugim de păcat. Să ne amintim cuvintele părintelui N. Steinhardt: „Nu ai cum să-l cunoști pe Cristos și să nu-ți fie rușine să mai păcătuiești”. Să-l cunoaștem și să-l iubim pe Cristos asemenea sfintei Maria Magdalena și vom renunța la păcat.

Reține

„Dumnezeule, tu ești Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineață. Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te dorește trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat și fără apă” (Ps 62,2).

Marţi, 22 iulie 2014

Marti din saptamâna a 16-a de peste an
Sf. Maria Magdalena **
Ct 3,1-4a (2Cor 5,14-17); Ps 62; In 20,1.11-18

LECTURA I
L-am găsit pe iubitul inimii mele.
Citire din Cântarea Cântărilor 3,1-4a
Aşa spune mireasa: ¹ „Toată noaptea l-am căutat pe cel pe care-l iubeşte inima mea; întinsă pe patul meu l-am căutat dar nu l-am găsit. ² Atunci m-am sculat şi am cutreierat oraşul, străzile şi pieţele, căutându-l pe iubitul inimii mele. L-am căutat dar nu l-am găsit. ³ M-am întâlnit cu paznicii care erau de strajă în oraş şi i-am întrebat: «Nu l-aţi văzut pe cel pe care îl iubeşte inima mea?». ^4aAbia trecusem de ei şi l-am găsit pe iubitul inimii mele”.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:
LECTURA I
Acum nu-l privim pe Cristos cu ochi omeneşti.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-17
¹ Fraţilor, dragostea lui Cristos pune stăpânire pe noi când ne gândim că unul a murit pentru toţi şi, ca atare, toţi au murit. ¹⁵ Iar el a murit pentru toţi, ca acei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. ¹⁶ Aşadar, noi, de acum înainte, nu mai privim pe nimeni cu ochi omeneşti. Chiar şi pe Cristos, dacă l-am privit cu ochi omeneşti, acum nu-l mai privim astfel. ¹⁷ Cine se află în Cristos este o făptură nouă; lumea veche a trecut; o lume nouă a luat acum fiinţă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 62,2.3-4.5-6.8-9 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne!
² Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.

³ Mi-a fost dat să te văd în sanctuarul tău,
să văd puterea şi măreţia ta.
⁴ Bunătatea ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele te laudă. R.

⁵ Te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
⁶ Ca şi cum m-aş sătura cu mâncăruri alese,
aşa se desfată buzele mele, când gura mea te laudă. R.

⁸ Tu eşti ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
⁹ Mă ataşez de tine cu tot sufletul
şi braţul tău mă ocroteşte. R.

ALELUIA
(Aleluia) Spune-ne, Marie, ce-ai văzut pe cale?
Am văzut mormântul lui Cristos cel viu şi gloria Celui Înviat! (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1.11-18
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt. ¹¹ Maria stătea lângă mormânt şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat şi s-a uitat în mormânt. ¹² Atunci a văzut doi îngeri, îmbrăcaţi în alb, şezând în locul unde fusese pus trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare. ¹³„Femeie, au întrebat-o ei, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Fiindcă l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. ¹⁴ Spunând aceasta, s-a întors şi l-a văzut pe Isus, stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus. ¹⁵ „Femeie, a întrebat-o Isus, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a zis: „Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi duce să-l iau”. ¹⁶Isus i-a spus: „Marie!” Ea l-a recunoscut şi i-a spus în evreieşte: „Rabbuni!” – adică „Învăţătorule!” ¹⁷Isus i-a zis: „Nu mă atinge, căci nu m-am urcat încă la Tatăl meu, dar mergi la fraţii mei şi spune-le că mă urc la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi la Dumnezeul vostru”. ¹⁸ Maria Magdalena a mers şi le-a spus ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceste lucruri!”

Cuvântul Domnului

22/07/2014 2 4

„Violenţa nu se învinge cu violenţa. Violenţa se învinge cu pacea!” (Papa Francisc)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În aceste duminici liturgia propune câteva parabole evanghelice, adică scurte naraţiuni pe care Isus le folosea pentru a vesti mulţimilor Împărăţia cerurilor. Printre cele prezente în Evanghelia de astăzi, este una destul de complexă, a cărei explicaţie Isus o furnizează discipolilor: este aceea a grâului bun şi a neghinei, care tratează problema răului din lume şi scoate în evidenţărăbdarea lui Dumnezeu (cf. Mt 13,24-30.36-43). Scena se desfăşoară într-un ogor în care stăpânul seamănă grâul; dar într-o noapte vine duşmanul şi seamănă neghina, termen care în ebraică derivă din aceeaşi rădăcină a numelui „Satana” şi aminteşte de conceptul de dezbinare. Cu toţii ştim că diavolul este un „neghinător”, cel care încearcă mereu să dezbine persoanele, familiile, naţiunile şi popoarele. Servitorii ar vrea imediat să smulgă iarba rea, însă stăpânul împiedică asta cu această motivaţie: „Ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateţi din rădăcină şi grâul” (Mt 13,29). Pentru că ştim cu toţii că neghina, când creşte, se aseamănă mult cu grâul bun şi există pericolul ca să se confunde.

Învăţătura parabolei este dublă. Înainte de toate spune că răul care există în lume nu provine de Dumnezeu, ci de la duşmanul său, Cel Rău. Este curios, cel rău merge noaptea ca să semene neghina, în întuneric, în învălmăşeală; el merge acolo unde nu este lumină pentru a semăna neghina. Acest duşman este viclean: a semănat răul în mijlocul binelui, aşa încât ne este imposibil nouă oamenilor să le despărţim clar; dar Dumnezeu, la sfârşit, va putea face asta.

Şi aici venim la a doua temă: contrapoziţia dintre nerăbdarea slujitorilor şi aşteptarea răbdătoare a proprietarului ogorului, care îl reprezintă pe Dumnezeu. Noi uneori avem o mare grabă de a judeca, a clasifica, a pune pe cei buni aici, pe cei răi acolo… Dar amintiţi-vă rugăciunea acelui om mândru: „O, Dumnezeu, îţi mulţumesc pentru că eu sunt bun, nu sunt ca ceilalţi oameni, răi…” (cf. Lc 18,11-12). În schimb Dumnezeu ştie să aştepte. El priveşte în „ogorul” vieţii fiecărei persoane cu răbdare şi milostivire: vede mult mai bine decât noi murdăria şi răul, dar vede şi germenii binelui şi aşteaptă cu răbdare ca să se coacă. Dumnezeu este răbdător, ştie să aştepte. Ce frumos e acest lucru: Dumnezeul nostru este un tată răbdător, care ne aşteaptă mereu şi ne aşteaptă cu inima în mână pentru a ne primi, pentru a ne ierta. El întotdeauna ne iartă dacă mergem la El.

Atitudinea stăpânului este aceea a speranţei întemeiate pe certitudinea că răul nu are nici primul nici ultimul cuvânt. Şi graţie acestei speranţe răbdătoare a lui Dumnezeu însăşi neghina, adică inima rea cu atâtea păcate, la sfârşit poate să devină grâu bun. Însă atenţie: răbdarea evanghelică nu este indiferenţă faţă de rău; nu se poate face confuzie între bine şi rău! În faţa neghinei prezente în lume discipolul Domnului este chemat să imite răbdarea lui Dumnezeu, să alimenteze speranţa cu sprijinul unei încrederi neclintite în victoria finală a binelui, adică a lui Dumnezeu.

De fapt, la sfârşit răul va fi scos şi eliminat: în timpul secerişului, adică al judecăţii, secerătorii vor respecta porunca stăpânului separând neghina pentru a o arte (cf. Mt 13,30). În acea zi a secerişului final judecătorul va fi Isus, Cel care a semănat grâul bun în lume şi care a devenit El însuşi „bob de grâu”, a murit şi a înviat. La sfârşit vom fi cu toţii judecaţi cu acelaşi metru cu care am judecat:milostivirea pe care am folosit-o faţă de ceilalţi va fi folosită şi faţă de noi. Să-i cerem Sfintei Fecioare Maria, Mama noastră, să ne ajute să creştem în răbdare, în speranţă şi în milostivire faţă de toţi fraţii.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Am aflat cu preocupare veştile care vin de la comunităţile creştine din Mossul (Irak) şi din alte părţi ale Orientului Mijlociu, unde ele, încă de la începutul creştinismului, au trăit cu concetăţenii lor oferind o contribuţie semnificativă la binele societăţii. Astăzi sunt persecutate; fraţii noştri sunt persecutaţi, sunt alungaţi, trebuie să-şi lase casele fără a avea posibilitatea de a lua ceva cu ei. Acestor familii şi acestor persoane vreau să exprim apropierea mea şi rugăciunea mea constantă. Preaiubiţi fraţi şi surori atât de persecutaţi, eu ştiu cât suferiţi, eu ştiu că sunteţi despuiaţi de toate. Sunt cu voi în credinţa în Cel care a învins răul! Şi vouă, aici în piaţă şi celor care ne urmăresc prin intermediul televiziunii, adresez invitaţia de a aminti în rugăciune aceste comunităţi creştine. În afară de asta, vă îndemn să perseveraţi în rugăciune pentru situaţiile de tensiune şi de conflict care persistă în diferite zone ale lumii, în special în Orientul Mijlociu şi în Ucraina. Dumnezeul păcii să trezească în toţi o dorinţă autentică de dialog şi de reconciliere. Violenţa nu se învinge cu violenţa. Violenţa se învinge cu pacea! Să ne rugăm în tăcere, cerând pacea; toţi, în tăcere… Marie, Regina păcii, roagă-te pentru noi!

Adresez un salut cordial vouă tuturor, pelerini care provin din Italia şi din alte ţări.

Salut corul diecezei din Killala (Irlanda), Surorile Benedictine ale Providenţei Divine şi Surorile Carităţii ale Sfintei Ioana Antida, pe credincioşii din Pescara şi Villanova din Padova, pe tinerii din Messina şi pe copiii găzduiţi în reşedinţa de vară din Tivoli. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Tuturor doresc duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!

Franciscus (Angelus 20 iulie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

21/07/2014 1 2

„Ți s-a arătat, omule, ce este bine și ce îți cere Domnul: nimic altceva, decât să fii drept, să iubești mila și să fii smerit înaintea Dumnezeului tău”!

„Iată ce ai făcut, iar eu să tac? Îți închipui că eu sunt ca tine?”, strigă astăzi Domnul inimii noastre. Ce am făcut? Ce ai făcut? Pentru ce ne adresează astăzi Domnul aceste cuvinte? Ce este în inima noastră acum?

Deși ni s-a arătat ce este bun și ce trebuie să facem – „Ți s-a arătat, omule, ce este bine și ce îți cere Domnul: nimic altceva, decât să fii drept, să iubești mila și să fii smerit înaintea Dumnezeului tău” – nu reușim să ne ținem picioarele pe calea cea bună a Domnului și a poruncilor sale. Rătăcim cu atât de multă ușurință și ne îndepărtăm de Domnul, de cel care ne-a făcut binele. Ce ar mai fi putut să facă Domnul pentru noi și nu a făcut? Să ascultăm cuvintele sale însetate de iubirea noastră, dar în același timp pline de tristețe pentru modul în care am răspuns la iubirea sa: „Poporul meu, ce ți-am făcut? Cu ce te-am supărat? Răspunde-mi!” Pentru ce ne comportăm cu atât de multă răceală față de Dumnezeu, uitând de toate binefacerile sale?

Și nu doar aceasta, dar uneori am vrea ca Domnul să fie asemenea nouă. În loc să luptăm pentru ca noi să fim asemenea lui în iubire și în înfăptuirea binelui, vrem să-l coborâm pe el în mijlocul păcatelor noastre, am vrea ca el să fie asemenea nouă, să se adapteze la „modernismul” și la stilul nostru de viață. Iar când vedem că acest lucru nu este posibil, am vrea ca măcar să tacă, să nu scoată la iveală răul și nelegiuirile noastre.

Însă Domnul nu tace în fața răului pe care îl săvârșim: tot ce săvârșim în întuneric va fi pus la lumină. Și nici nu răspunde dorințelor noastre de senzațional. Dumnezeu nu se conformează omului! Indiferent de calea pe care o alegem, el rămâne Dumnezeu, el rămâne cel care ne cheamă la convertire, cel care vrea să nu facem parte din „poporul rău și infidel”, cel care vrea să nu uităm niciodată binefacerile cu care ne-a copleșit. Să nu lăsăm răul din noi și din jurul nostru să acopere binele și frumosul. Să nu lăsăm să ne fie întunecată privirea astfel încât să nu vedem semnele prin care Domnul își manifestă prezența. Nu avem nevoie de noi minuni, ci este suficient să ne deschidem inima și ochii și vom vedea semnele minunate ale Domnului. Să privim minunăția vieții și a creației și să înțelegem că în mijlocul nostru este Dumnezeu, că în mijlocul nostru este unul mai mare decât tot ceea ce putem vedea, gândi și cuprinde.

Reține

„Ți s-a arătat, omule, ce este bine și ce îți cere Domnul: nimic altceva, decât să fii drept, să iubești mila și să fii smerit înaintea Dumnezeului tău” (Mih 6,8).

Luni, 21 iulie 2014

Luni din saptamâna a 16-a de peste an
Sf. Laurentiu din Brindisi, pr. înv. *
Mih 6,1-4.6-8; Ps 49; Mt 12,38-42

LECTURA I
Ţi s-a arătat, omule, ce aşteaptă Domnul de la tine!
Citire din cartea profetului Mihea 6,1-4.6-8
Ascultaţi ce spune Domnul: ¹ „Ridică-te, ţine o judecată în faţa munţilor, să audă colinele glasul tău”. ² Munţilor, ascultaţi judecata Domnului şi voi temeliilor neclintite ale pământului! Căci Domnul se află în judecată cu poporul său şi aduce această acuză împotriva lui Israel: ³ „Poporul meu, ce ţi-am făcut? Cu ce te-am supărat? Răspunde-mi! ⁴ Oare pentru ce te-am scos din ţara Egiptului şi te-am răscumpărat din casa sclaviei şi ţi-am dat de conducători pe Moise, pe Aron şi pe sora lor, Miriam?” Omul care merge la templu îşi pune această întrebare: ⁶ „Cu ce mă voi prezenta în faţa Domnului? Cum mă voi pleca înaintea lui Dumnezeu cel Preaînalt? ⁷ Trebuie oare să mă prezint cu viţei de un an, pentru a-i aduce jertfă? Ca să-i plac Domnului trebuie oare să-l ofer pe întâiul meu născut pentru fărădelegea mea, rodul trupului meu, pentru păcatul săvârşit?” Şi primeşte acest răspuns: ⁸ „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce îţi cere Domnul: nimic altceva, decât să fii drept, să iubeşti mila şi să fii smerit înaintea Dumnezeului tău”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 49,5-6.8-9.16bc-17.21ab şi 23 (R.: 23b)
R.: Primeşte, Doamne, jertfa noastră de laudă!
⁵ Domnul spune: „Strângeţi în faţa mea pe credincioşii mei
care au pecetluit legământul cu mine printr-o jertfă!
⁶ Cerurile vor vesti dreptatea lui;
însuşi Dumnezeu este judecătorul. R.

⁸ Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea.
⁹ Nu voi primi viţei din casa ta,
nici ţapi din turmele tale. R.

^16bc Pentru ce tot rosteşti legile mele
şi ai pe buze legământul meu,
¹⁷ tu, care urăşti învăţătura mea
şi care arunci la spate cuvintele mele? R.

^21ab Iată ce ai făcut, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
²³ Cine aduce jertfă de mulţumire mă preamăreşte
şi celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”. R.

ALELUIA Ps 94,8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, dar ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Regina din Saba se va ridica la judecată împotriva acestui popor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,38-42
În acel timp, ³⁸ câţiva cărturari şi farisei i-au spus lui Isus: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la tine”. ³⁹ El le-a răspuns: „Acest popor rău şi infidel cere un semn, dar nu i se va da alt semn, decât cel al profetului Iona. ⁴⁰ Căci aşa cum Iona a rămas trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei, tot aşa şi Fiul Omului va rămâne în pământ trei zile şi trei nopţi. ⁴¹ Locuitorii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva acestui popor şi îl vor condamna, căci ei s-au convertit la predica lui Iona şi iată că aici este unul mai mare decât Iona. ⁴² Regina din Saba se va ridica la judecată împotriva acestui popor şi îl va condamna, căci ea a venit de la marginile lumii pentru a asculta înţelepciunea lui Solomon şi iată că aici este unul mai mare decât Solomon!”

Cuvântul Domnului