Arhiva pentru august 1st, 2014

Cu Ziua Mondială a Tineretului în inimă. Din Brazilia în Polonia trecând prin Coreea.

logo_zmt_cracovia2016În urmă cu un an, la 28 iulie, se încheia la Rio de Janeiro, Ziua Mondială a Tineretului. Un Rio în sărbătoare, colorat, populată până la neverosimil de oameni de toate vârstele şi condiţiile sociale. A primit în braţele sale pe Francisc, Papa sud-american, şi miile de tineri din toate ţările lumii. Încă palpită esplanada Copacabana, fâşia lungă de nisip şi mare care dă spre Oceanul Atlantic şi care a fost martori a marilor evenimente de la ZMT. Celebrările braziliene cu momente de spectacol şi altele în mod clar mai dramatice, cu un Papă fericit, intens, emoţionat, capabil să înflăcăreze mulţimea tinerilor prin cuvinte precise, clare, pătrunzătoare. Trei milioane de tineri, dar nu numai, prezenţi în oraş. Şi totuşi, în pofida cifrelor şi a caracterului extraordinar al evenimentului, din ZMT Rio 2013 nu rămân masele şi băncile cât mai degrabă raportul mereu personal şi unic pe care Papa Francisc a ştiut să-l creee cu oamenii sfidând anonimatul mulţimii. În amintirea acelei călătorii trec îmbrăţişările, lacrimile, cuvintele, chiar şi cele şoptite la ureche, drăgălăşeniile, istoriile unei voeţi povestite într-o clipă de timp. Şi fotografia asupra mulţimii devine mereu un prim plan.

Rio de Janeiro (Brazilia). Papa le-a cerut tinerilor să fie protagonişti ai schimbării, să coboare pe teren pentru a construi o lume mai bună. A rostit cuvinte puternice de încurajare – „tinerii sunt un motor puternic pentru Biserică şi pentru societate” – şi a făcut asta vorbind într-un oraş rănit de sutele de favelas care populează Rio de Janeiro. Favelas aici este sinonim cu marginalizare aşa cum în Europa cuvântul „tineri” din păcate a devenit în ultimii ani sinonim cu şomaj şi precaritate. Şi atunci cum să se vorbească astăzi tinerilor despre viitor dacă acest prezent face totul pentru a-i refuza şi a-i împiedica să ia în mână frâiele timpului lor? Este o întrebare care cu greu găseşte răspunsuri. Şi pentru că oricine încearcă să ofere căi de ieşire, aceste soluţii, în afară de a fi concrete, trebuie să fie şi convingătoare: adică trebuie să se nască precum rod al unei societăţi care în toate componentele sale demonstrează voinţa de a îndrăgi viitorul noilor generaţii şi de a se dedica pentru ele. S-a terminat timpul intenţiilor bune.

Cracovia (Polonia). Miza este mare. Şi în timp ce intelectuali şi politicieni se pierd în plăcerea de a face şotii, pelerinajul ZMT adică al speranţei pe pământ, merge înainte. Următoarea întâlnire este în 2016 la Cracovia, în ţinutul polonez, patria sfântului Ioan Paul al II-lea, pe care Papa Francisc l-a numit patron al ZMT. El a fost cel care a iniţiat în urmă cu 30 de ani marele pelerinaj tineresc care de atunci continuă să străbată cele 5 continente. Întregi generaţii au fost formate la învăţătura sa. Atâtea persoane care în tăcerea operativă a vieţilor lor continuă să rămână coerente cu marile alegeri le care Wojtyła le-a indicat lor. La Cracovia se revine la origini: după Ioan Paul, după Benedict, iată-l pe Francisc, aceeaşi prospeţime. Tinerii şi Papa într-o alianţă indisolubilă, astăzi ca în urmă cu 30 de ani, o alianţă care este profeţie în faţa lumii şi a istoriei.

Daejeon (Coreea). Mai au sens ZMT? Şi ce lasă ca moştenire? Un lucru este sigur, cel puţin pentru cel care le-a trăit ca observator extern: ZMT nu trăiesc viaţă autonomă. Nu sunt întâlniri puse în calendar, nici manifestări, nici programe de întreţinere. Trăiesc din viaţa tinerilor înşişi şi a oraşelor care le găzduiesc. Sunt trupul şi sufletul unui popor. Fără această viaţă, fără acest popor, ZMT n-ar avea sens şi n-ar lăsa nimic în urma sa. Faptul că este aşa îl va demonstra peste câteva zile a VI-a Zi a Tineretului Asiatic care se va ţine în dieceza coreeană de Daejeon. Tinerii din Asia, în 1991, au fost cei care au voit să găsească mijloace şi canale pentru rămâne în contact între ei. O exigenţă – spun ei – care se naşte într-o lume ca aceea asiatică, ce marginalizează şi uneori chiar persecută pe cel care practică şi crede în valorile creştine. Ei, tinerii, au fost cei care au organizat din 1999 până în 2009 întâlniri internaţionale străbătând continentul trecând de la Filipine, de la Hong Kong, de la India şi de la Taiwan. Aşadar drumul care de la Rio duce la Cracovia trece prin Daejeon, prin extrema „periferie” orientală a planetei. Tinerii sunt pregătiţi acolo să-l primească pe Francisc. Vor „să meargă la rădăcinile credinţei lor”, să cunoască martirii care „în istorie pentru Isus şi-au dat viaţa” şi „să meargă împreună, în lumea de astăzi, pentru a fi martori ai Evangheliei”. Asupra Daejeonului pariul este mare pentru că fiind în afara reflectoarelor mediatice din Occident va demonstra că atât timp cât vor exista inimi care bat, ZMT au încă un sens.

(De Maria Chiara Biagioni şi Daniele Rocchi
După agenţia SIR, 31 iulie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Cine neglijează omul – „capodopera creației divine” – neglijează cu siguranță și disprețuiește cu ușurință orice altă valoare!

In mana Domnului nu ma tem de nimicCu tristețe am experimentat întâlnirea cu oameni care au pus lucrurile mai presus de persoane. Poate chiar noi înșine, în diverse situații, am uitat să prețuim omul și am valorificat doar lucrurile. Parcă și mediul în care ne desfășurăm activitățile încearcă să ne convingă că trăim timpurile în care lucrurile sunt mai importante decât persoanele, că astăzi a avea contează mai mult decât a fi. Și este trist că ne complăcem în această stare și nu luptăm pentru o schimbare.

Cine neglijează omul – „capodopera creației divine” – neglijează cu siguranță și disprețuiește cu ușurință orice altă valoare. Dacă nu respectăm persoanele care ne seamănă atât de mult și care sunt atât de palpabile, concrete, de ce am respecta și iubi „categorii abstracte” atât de greu de înțeles ca adevărul, frumosul, moralitatea?! Cine ne va ajuta să împlinim porunca Domnului de a ne iubi unii pe alții, nu de a iubi lucrurile? Cine ne va ajuta ca, asemenea Domnului, să privim spre cei din jurul nostru și să spunem: „Voi sunteți prietenii mei”. Cine ne va ajuta să trecem de la egoism la altruism, de la suspiciune la încredere, de la indiferență la iubire?

Sunt mulți cei care încearcă să ne descurajeze și să ne supună că acest lucru este imposibil, că toți trebuie să urmăm doar propriul interes, călcând totul în picioare. Însă mulți sunt și cei care ne spun că iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui, slujirea adevărului și viața echilibrată sunt posibile. Un astfel de om este și sfântul Alfons Maria de Liguori. De dragul adevărului a renunțat la o strălucită carieră de avocat și s-a dedicat slujirii lui Cristos și oamenilor printr-o viață sfântă ca preot și episcop.

Învățătura sa cea mai importantă nu o găsim în multitudinea de cărți pe care le-a scris (opere de o valoare incontestabilă și care timp îndelungat au fost piloni în formarea teologică, în special, a clerului!), ci în modul în care și-a trăit viața. Adevăratele realizări nu rămân niciodată idei, ci se întrupează, devin fapte. Propunerile noastre de a fi prietenii lui Cristos și ai oamenilor, mai mult decât ai lucrurilor și ai propriilor interese, nu trebuie să rămână la nivel de dorință, de idee, ci trebuie să le întrupăm. Iar întruparea ideilor bune, concretizarea lor, trebuie să înceapă astăzi. Altfel spus: fapte, nu vorbe. Și nu orice fel de fapte, ci doar acelea pline de splendoarea iubirii și a adevărului.

Reține

Sfinții sunt întruparea iubirii, concretizarea frumosului, izvorul  adevărului și mireasma  binelui.

Vineri, 1 august 2014 

Vineri din saptamâna a 17-a de peste an
Sf. Alfons M. de Liguori, ep. înv. **
Rom 8,1-4; Ps 88; In 15,9-17

LECTURA I
Legea duhului, care dă viaţă în Cristos Isus, m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,1-4
Fraţilor, 1 pentru cei care sunt în Cristos Isus nu există nici o osândă. 2 Căci legea duhului, care dă viaţă în Cristos Isus, m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. 3 Într-adevăr, când Dumnezeu l-a trimis pe propriul său Fiu să ia firea omenească supusă puterii păcatului, ca să învingă păcatul, el a făcut ceea ce Legea nu putea face din cauza slăbiciunii omeneşti: el a distrus păcatul în trupul său omenesc; 4 acest lucru l-a făcut pentru ca cerinţele Legii să se împlinească în noi, care nu mai trăim după poftele trupului, ci după îndemnurile Duhului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,2-3.4-5.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)
R
.: În veci voi cânta, Doamne, milostivirea ta.

2
Milostivirea Domnului în veci o voi cânta,
cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău.
3 Tu ai spus: „Iubirea mea e dăruită pe veci!”
O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău. R.

4 „Am făcut legământ cu alesul meu,
iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David:
5 Îţi voi întări seminţia pe veci,
din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie. R.

21 L-am aflat pe David slujitorul meu
şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt,
22 pentru ca mâna mea să-i fie sprijin
şi braţul meu să-i dea putere. R.

25 Adevărul şi bunătatea mea îl vor însoţi
şi puterea lui va creşte prin numele meu.
27 El îmi va spune: «Tu eşti Tatăl meu,
Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!»”. R.

ALELUIA In 15,15b
(Aleluia) V-am numit prietenii mei, spune Domnul;
deoarece toate câte le-am auzit de la Tatăl meu
vi le-am făcut cunoscute vouă. (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 9 „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. 10 Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute.16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: