Momente de uimire… si o ispita

IV_Schimbarea la fataPlaton spunea că originea filozofiei este uimirea, iar Aristotel ne-a învățat că uimirea sau mirarea este acel impuls interior care îl determină pe om să filozofeze. Puține trebuie să fi fost momentele de uimire pe care Petru le trăise până la clipele mărețe de pe muntele Tabor. Pentru prima data l-a văzut pe Cristos în toată splendoarea lui: fața îi strălucea ca soarele iar hainele lui erau albe ca lumina. Cu toate acestea cuvintele sale sunt departe de orice filozofie. Ele sunt mai mult un îndemn, o exortație pentru cei care erau cu el și pentru noi: în fața strălucirii Mântuitorului, în preajma lui Cristos toți trebuie să ne simțim bine și să ne dorim să nu mai plecăm de lângă el.

Cu toate acestea, dacă citim cu atenție textul în forma propusă de evanghelistul Matei, vedem că accentul nu cade pe cuvintele lui Petru, ci pe „glasul care s-a auzit din nor”. În centrul fragmentului de astăzi (versetul 5, din cele 9!) stau tocmai cuvintele Tatălui: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria. Pe dânsul să-l ascultați!”.

Se întâmplă uneori să ne lăsăm pradă acestei ispite: în preajma lui Cristos trebuie să mă simt bine și… atât! Dacă cumva ni se cere și altceva (Sacrificiu? Ascultare? Renunțare?) atunci Domnul să rămână cu ale sale și noi căutăm să ne „simțim bine” în altă parte. Altfel spus vrem și promovăm un creștinism al „stării de bine”. Însă sărbătoarea de astăzi, prin vocea Tatălui, ne arată ce anume se așteaptă de la noi: să ascultăm de Cristos, de cel care este bucuria Tatălui.

Cum putem concilia „starea de bine” și „ascultarea”? Cum putem verifica ce fel de creștinism promovăm? Cel mai clar se vede dacă ne simțim bine în preajma lui Cristos atunci când suntem în biserică. În același timp, cel mai bine se vede dacă știm să ascultăm de Cristos atunci când ieșim din biserică. Viața creștinului este ca o monedă: pe o parte are întipărită bucuria de a fi cu Domnul (în rugăciune, în momentele de glorie), pe cealaltă parte are întipărită bucuria de a-l asculta pe Domnul împlinind poruncile sale (slujindu-l pe aproapele, fiind fidel angajamentelor luate etc.).

 Doamne, fă ca inimile noastre să tresalte de bucuria prezenței tale în mijlocul nostru, iar faptele noastre să mărturisească această iubire prin slujirea fraților noștri. Pune, Doamne, în inima noastră iubirea necondiționată față de strălucirea ta și dă mâinilor noastre forța slujirii aproapelui.

Retine
Strălucirea lui Cristos ne umple de uimire, dar doar ascultarea de el și slujirea lui ne umplu de iubire!

Miercuri, 6 august 2014 

Miercuri din saptamâna a 18-a de peste an
SCHIMBAREA LA FATA A DOMNULUI; Fer. Octavian, ep.
Dan 7,9-10.13-14 (2Pt 1,16-19); Ps 96; Mt 17,1-9

LECTURA I
Îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.
Citire din cartea profetului Daniel 7,9-10.13-14
9 Am privit mai departe: au fost aşezate nişte tronuri şi un Bătrân a luat loc. Îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada şi părul capului său ca lâna curată. Tronul lui era făcut din flăcări de foc, având nişte roţi de foc aprins. 10 Curgea un râu de foc, care izvora din faţa lui. Milioane de servitori îi slujeau şi sute de milioane stăteau înaintea lui. Judecata a început şi cărţile au fost deschise. 13 Privind în continuare, în vedenia de noapte, am văzut pe cineva, venind pe norii cerului, ca un fiu al omului. El a ajuns până la Bătrân şi i-a fost prezentat. 14 Lui i s-au dat stăpânirea, slava şi domnia. Toate popoarele, naţiunile şi oamenii de toate limbile trebuie să-i slujească lui. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, nepieritoare, iar împărăţia lui nu va fi niciodată distrusă.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I
Acest glas, venit din cer, l-am auzit noi înşine.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 1,16-19
Preaiubiţilor, 16 când v-am făcut cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu am pornit de la nişte basme alcătuite de închipuirea cuiva, ci am fost noi înşine martori oculari ai măreţiei sale. 17 El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinstea şi mărirea, atunci când din slava strălucitoare s-a auzit, deasupra lui, un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea”. 18 Acest glas, venit din cer, l-am auzit noi înşine, când eram cu el pe muntele cel sfânt. 19Astfel, este întărit pentru noi cuvântul profeţilor, iar voi faceţi bine că vă îndreptaţi atenţia asupra lui ca spre o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va face ziuă şi va străluci în inimile voastre luceafărul de dimineaţă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 96,1-2.5-6.9
R
.: Pe faţa lui strălucea gloria Tatălui.
1 Domnul stăpâneşte: să se bucure pământul,
să tresalte de veselie insulele nenumărate!
2 Norii şi negura îl înconjoară.
Dreptatea şi judecata stau alături de tronul său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului întregului pământ.
6 Cerurile vestesc dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd mărirea. R.

9 Căci tu, Doamne, eşti preaînalt peste tot pământul,
şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii. R.

ALELUIA Cf. Mc 9,7
(Aleluia) Cerurile s-au deschis şi glasul Tatălui a răsunat:
Acesta este Fiul meu cel preaiubit, de el să ascultaţi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faţa lui strălucea ca soarele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1-9
În acel timp, 17 Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte, pe un munte înalt. 2 Acolo s-a schimbat la faţă înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele, iar hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu el. 4 Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Doamne, ce bine ne simţim aici! Dacă vrei, să facem aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. 5 Pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas care le-a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria. Pe dânsul să-l ascultaţi!” 6 Auzind aceasta, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă. 7 Dar Isus s-a apropiat de ei şi, atingându-i, le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi”. 8 Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 9 Apoi, coborându-se de pe munte, Isus le-a dat această poruncă: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va învia din morţi”.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: