O, rămâi

Versuri, muzică, amintiri, nostalgie, liniște… Un amalgam de sentimente și stări în această zi de sărbătoare. Mă bucur că întâmplător mi-a fost dat să-i reascult astăzi pe Eminescu și Alifantis. Ce s-ar face lumea fără muzică și fără poezie, fără artă, fără frumos, fără Dumnezeu ce stă tăcut în toate acestea?!

O, rămâi (de Mihai Eminescu)

O ramai, ramai la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu se l-ascult;

In al umbrei intuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cirdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec,
Cum ingini cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzind piciorul gol.

Si privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri”.

Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinind;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit în cimp rizind.

Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot…
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?

Unde esti copilarie? :)
Unde esti, copilarie, cu pădurea ta cu tot? 🙂
Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: