Nu avem dreptul să dispunem de viața noastră sau de a altora. Noi suntem administratori, nu stăpâni!

simbol crestinSuntem plini de bucurie atunci când Dumnezeu nu ține cont de regulile matematicii și ale contabilității în privința păcatelor noastre: știm că o spovadă bună ne purifică sufletul, „ne dezleagă pentru cer”, ne apropie de împărăția lui Dumnezeu, lăsând „uitării” trecutul păcătos. Însă lecturile de astăzi ne amintesc că altfel stau lucrurile în privința investițiilor pe care Domnul le face în noi: Dumnezeu ne-a ales fără vrednicia noastră, apoi a investit în noi cu generozitate și acum ne îndreptăm spre „ziua inventarului”, ziua când vom da cont de tot ceea ce Domnul ne-a oferit spre administrație. Ce am făcut cu talanții săi?

Două lucruri sunt esențiale. Primul se referă la statutul de administrator. În prea multe cazuri oamenii și-au pretins autoritatea de a înlocui statutul de administrator cu cel de stăpân. Un schimb ilegitim urmat de efecte negative. Nu putem dispune de talanții și bunurile încredințate după bunul plac, ci trebuie să le administrăm în vederea unei rodnicii. Nu avem dreptul să dispunem de viața noastră sau de a altora. Nu decidem noi cine și cât și cum să trăiască sau să moară! Noi suntem administratori, noi suntem simpli servitori care, indiferent cât de pricepuți suntem și cât de bine administrăm cei cinci sau doi sau un talant primit, nu putem repeta decât cuvintele Învățătorului: „Când faceți toate cele care vă sunt poruncite, spuneți: suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem” (Lc 17,10). Suntem toți simpli servitori de aceea „nimeni nu se poate mândri înaintea lui Dumnezeu”. Nimeni!

În al doilea rând faptul că nu suntem stăpâni nu ne scutește de efortul de a face totul cât mai bine, de a administra cu rodnicie tot ceea ce am primit, mult sau puțin. Aceasta înseamnă o conștientizare a darurilor primite: să ne analizăm și să vedem ce și cât am primit. Apoi fiecare trebuie să-și găsească propria cale pentru a „folosi bine puținul încredințat”. Găsirea propriei vocații și a modului optim de a o împlini este o obligație. Iar fiecare zi trebuie terminată cu examinarea conștiinței, cu verificarea roadelor produse. Doar așa mergem cu rodnicie spre ziua întâlnirii cu Domnul, spre ziua când vom da cont de administrația noastră.

Reține

Domnul a pus în viața fiecărui om darurile sale. Generozitatea sa față de noi nu se măsoară în talanți primiți, ci în încrederea pe care ne-o acordă: în mâinile noastre, simpli servitori, a pus bunurile sale, a pus creația. Să ne străduim să facem cinste încrederii pe care Domnul a investit-o în noi și să aducem rod bogat!

Sâmbăta, 30 august 2014 

Sâmbata din saptamâna a 21-a de peste an
Sf. Felix, m.
1Cor 1,26-31; Ps 32; Mt 25,14-30

LECTURA I
Dumnezeu a ales pe cei slabi în ochii lumii.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,26-31
Fraţilor, 26 voi cei chemaţi de Dumnezeu, uitaţi-vă la voi înşivă: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi, în felul care judecă lumea, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam mare. 27 Dar Dumnezeu i-a ales pe cei nebuni în ochii lumii, pentru a-i da de ruşine pe cei înţelepţi. I-a ales pe cei slabi în ochii lumii, pentru a da de ruşine pe cei puternici. 28 Dumnezeu a ales ce era de mică valoare şi dispreţuit de lume, ceea ce nu era nimic, ca să nimicească ceea ce era, 29 pentru ca nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Într-adevăr, numai datorită lui voi aparţineţi lui Cristos Isus, care a fost trimis de Dumnezeu pentru a fi înţelepciunea, dreptatea, sfinţirea şi mântuirea noastră. 31 De aceea, după cum este scris, „Cine vrea să se laude, în Domnul să se laude!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,12-13.18-19.20-21 (R.: 12)
R.: Fericit este poporul pe care Domnul şi l-a ales de moştenire.
12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
fericit este poporul pe care el şi l-a ales de moştenire.
13 Domnul priveşte din înălţimea cerului,
el îi vede pe toţi fiii oamenilor. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să-i scape de la moarte
şi să-i hrănească în timp de foamete. R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul,
pentru că este ajutorul şi apărătorul nostru.
21 De aceea, de la el vine bucuria inimii noastre,
în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ALELUIA In 13,34
(Aleluia) Poruncă nouă vă dau vouă, spune Domnul;
să vă iubiţi unul pe altul, cum v-am iubit şi eu pe voi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Bine, servitor bun şi credincios!
Ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat, ia parte la bucuria stăpânului tău!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,14-30
În acel timp, Isus le-a spus această parabolă: 14 „Un om având de plecat într-o călătorie lungă, a chemat la el pe servitorii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui. Apoi a plecat. 16 Îndată, cel care a primit cinci talanţi a mers în grabă, i-a valorificat şi a câştigat încă cinci talanţi. 17 La fel şi cel care primise doi talanţi a câştigat cu ei încă doi. 18 Iar cel care a primit un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns în ea talantul stăpânului său. 19 După multă vreme, stăpânul s-a întors şi a cerut cont servitorilor săi. 20Cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată am mai câştigat alţi cinci cu ei». Stăpânul i-a spus: 21 «Bine, servitor bun şi credincios! Ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat, mult îţi voi încredinţa de acum; ia parte la bucuria stăpânului tău!». 22 A venit şi cel cu doi talanţi şi a spus: «Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi, iată am mai câştigat alţi doi cu ei». 23 Stăpânul i-a spus: «Bine, servitor bun şi credincios, ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat, mult îţi voi încredinţa de acum; intră în bucuria stăpânului tău». 24Venind, apoi, şi cel care primise un talant, a spus: «Doamne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi culegi de unde n-ai împrăştiat sămânţa. 25 De teamă, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău!». 26 Stăpânul i-a răspuns: «Slugă rea şi leneşă, ştiai că secer unde nu am semănat şi culeg de unde nu am împrăştiat sămânţa; 27 prin urmare se cuvenea să pui banii mei la bancă şi astfel, la întoarcere, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. 28Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. 29 Căci celui care are i se va mai da şi-i va prisosi; dar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua. 30 Iar pe servitorul acesta netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric; acolo va fi plânset şi scrâşnire din dinţi»”.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: