„Biserica este mamă” – Papa Francisc

Imaginea este preluata de pe https://www.facebook.com/PapaFrancisc
Imaginea este preluata de pe https://www.facebook.com/PapaFrancisc

Biserica este mamă

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În catehezele precedente am avut ocazia să remarc de mai multe ori că nu devenim creştini de la noi înşine, adică prin propriile forţe, în mod autonom, nici nu devenim creştini în laborator, ci suntem născuţi şi crescuţi în credinţă în cadrul acelui mare trup care este Biserica. În acest sens Biserica este într-adevăr mamă, mama noastră Biserica – este frumos s-o spunem aşa: mama noastră Biserica – o mamă care ne dă viaţă în Cristos şi care ne face să trăim cu toţi ceilalţi fraţi în comuniunea Duhului Sfânt.

1. În această maternitate a sa, Biserica are ca model pe Fecioara Maria, modelul cel mai frumos şi cel mai înalt care poate să existe. Este ceea ce deja primele comunităţi creştine au scos în evidenţă şi Conciliul al II-lea din Vatican a exprimat în mod minunat (cf. Constituţia Lumen gentium, 63-64). Maternitatea Mariei este desigur unică, singulară şi s-a împlinit la plinirea timpurilor, când Fecioara l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, zămislit prin lucrarea Duhului Sfânt. Şi totuşi, maternitatea Bisericii este tocmai în continuitate cu aceea a Mariei, ca o prelungire a sa în istorie. Biserica, în rodnicia Duhului, continuă să nască noi fii în Cristos, mereu în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi în docilitatea faţă de planul său de iubire. Biserica este mamă. De fapt, naşterea lui Isus în sânul Mariei este preludiu al naşterii fiecărui creştin în sânul Bisericii, din moment ce Cristos este întâiul născut dintr-o mulţime de fraţi (cf. Rom 8,29) şi primul nostru frate Isus s-a născut din Maria, este modelul şi noi toţi suntem născuţi în Biserică. Înţelegem, aşadar, cum relaţia care uneşte pe Maria şi Biserica este deosebit de profundă: privind la Maria, descoperim faţa cea mai frumoasă şi cea mai duioasă a Bisericii; şi privind la Biserică, recunoaştem trăsăturile sublime ale Mariei. Noi creştinii, nu suntem orfani, avem o mamă, avem o mamă, şi acest lucru este mare! Nu suntem orfani! Biserica este mamă, Maria este mamă.

2. Biserica este mama noastră pentru că ne-a născut la Botez. De fiecare dată când botezăm un copil, devine fiu al Bisericii, intră în Biserică. Şi din acea zi, ca mamă grijulie, ne creşte în credinţă şi ne arată, cu forţa Cuvântului lui Dumnezeu, drumul de mântuire, apărându-ne de rău.

Biserica a primit de la Isus comoara preţioasă a Evangheliei nu pentru a o ţine pentru sine, ci pentru a o dărui cu generozitate celorlalţi, aşa cum face o mamă. În această slujire de evanghelizare se manifestă în mod special maternitatea Bisericii, angajată, ca o mamă, să ofere copiilor săi hrana spirituală care alimentează şi face să rodească viaţa creştină. Prin urmare, toţi suntem chemaţi să primim cu mintea şi inima deschise Cuvântul lui Dumnezeu pe care Biserica în fiecare zi îl împarte, pentru că acest Cuvânt are capacitatea de a ne schimbă dinăuntru. Numai Cuvântul lui Dumnezeu are această capacitate de a ne schimbă mult dinăuntru, din rădăcinile noastre cele mai adânci. Are această putere Cuvântul lui Dumnezeu. Şi cine ne dă Cuvântul lui Dumnezeu? Mama Biserica. Ea ne alăptează cu acest cuvânt când suntem copii, ne creşte în timpul întregii vieţi cu acest Cuvânt şi acest lucru este mare! Tocmai mama Biserica ne schimbă dinăuntru cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu pe care ni-l dă mama Biserica ne transformă, face omenitatea noastră să nu palpite după mondenitatea cărnii, ci după Duh.

În grija sa maternă, Biserica se străduieşte să arate credincioşilor drumul care trebuie parcurs pentru a trăi o existenţă rodnică de bucurie şi de pace. Iluminaţi de lumina Evangheliei şi susţinuţi de harul sacramentelor, în special Euharistia, noi putem orienta alegerile noastre spre bine şi să străbatem cu curaj şi speranţă momentele de întuneric şi cărările cele mai întortocheate. Drumul de mântuire, prin care Biserica ne conduce şi ne însoţeşte cu forţa Evangheliei şi sprijinul sacramentelor, ne dă capacitatea de a ne apăra de rău. Biserica are curajul unei mame care ştie că trebuie să-şi apere copiii de pericolele care derivă din prezenţa satanei în lume, pentru a-i duce la întâlnirea cu Isus. O mamă apără mereu pe copii. Această apărare constă şi în îndemnul la veghere: a veghea împotriva înşelării şi a seducerii celui rău. Pentru că dacă şi Dumnezeu l-a învins pe satana, acesta se întoarce mereu cu ispitele sale; noi ştim asta, noi toţi suntem ispitiţi, am fost ispitiţi şi suntem ispitiţi. Satana vine „ca un leu care rage” (1Pt 5,8), spune apostolul Petru, şi ne revine nouă să nu fim naivi, ci să veghem şi să rezistăm tari în credinţă. A rezista cu sfaturile mamei Biserici, a rezista cu ajutorul mamei Biserici, care ca o mamă bună mereu îi însoţeşte pe copiii săi în momentele dificile.

3. Dragi prieteni, aceasta este Biserica, aceasta este Biserica pe care toţi o iubim, aceasta este Biserica pe care o iubesc: o mamă care are la inimă binele copiilor săi şi care este capabilă să-şi dea viaţa pentru ei. Nu trebuie să uităm însă că Biserica nu sunt numai preoţii, sau noi episcopii, nu, suntem cu toţii! Biserica suntem cu toţii! De acord? Şi noi suntem fii, dar şi mame ale altor creştini. Toţi cei botezaţi, bărbaţi şi femei, împreună suntem Biserica. De câte ori în viaţa noastră nu dăm mărturie despre această maternitate a Bisericii, despre acest curaj matern al Bisericii! De câte ori suntem laşi! Aşadar să ne încredinţăm Mariei, pentru că ea ca mamă a fratelui nostru întâi-născut, Isus, să ne înveţe să avem acelaşi spirit matern al său faţă de fraţii noştri, cu capacitatea sinceră de a primi, de a ierta, de a da forţă şi de a revărsa încredere şi speranţă. Şi asta este ceea ce face o mamă. Mulţumesc!

Franciscus

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 3 septembrie 2014
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe http://www.ercis.ro

Ca într-o oglindă: iubirea întrupată și inimile înflăcărate de această iubire!

Lacului Genezaret
Lacul Genezaret

Evanghelia acestei zile este un superb tablou. De fapt, mulți pictori au lăsat pe pânze și pe ziduri această scenă a pescuirii minunate. Ba chiar, am putea realiza un film întreg din acțiunea acestor versete pe care le-am proclamat. Însă dincolo de tablouri și de filme, cred că cel mai bine putem pune în inima noastră, față în față, ca într-o oglindă, momentele și persoanele prezente în acest fragment evanghelic.

Pentru început putem pune față în față imaginea lui Isus care predică și mulțimile „care se îmbulzeau în jurul lui pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu”. Trebuie să crească bătăile inimii noastre când vedem cum stau față în față Cuvântul și urechile dornice de a-l asculta, Iubirea întrupată și inimile înflăcărate de această iubire, Izvorul apelor vii și viețile însetate. Să simțim și noi cum Cristos, acum ca și atunci, potolește dorul și setea din viețile noastre prin prezența sa, să tânjim și noi de dorul de a-i asculta cuvântul.

Apoi, putem așeza într-o altă oglindă, tot aproape de inima noastră, știința divină față în față cu experiența umană, Cristos Domnul și Marele Pescar, puterea cuvântului și ascultarea aducătoare de roade. Dacă am înțelege și noi că singurul mod de a nu trudi în zadar este să-ți modelezi munca după cuvântul Domnului, să lucrezi împreună cu el și pentru el. Doar Cristos dă munci noastre rod bogat. Împreună cu Domnul, chiar și atunci când totul pare zadarnic sau imposibil, vedem cum din nimic izvorăște totul, întocmai ca la creația cea dintâi, când din nimic Dumnezeu a făcut această lume minunată.

Și nu în ultimul rând, avem o frumoasă așezare față în față în care se vede, tot ca într-o oglindă, Sfântul sfinților și omul care se recunoaște păcătos, Domnul și servitorul său îngenuncheat, Autorul vocațiilor noastre, cel care ne cheamă și omul care a lăsat totul și l-a urmat. Dacă am îndrăzni și noi astăzi să cădem cu toată smerenia în genunchi înaintea Domnului și să ne recunoaștem micimea, să-l recunoaștem pe el drept Domnul și Stăpânul nostru, autorul chemării noastre.

Câte lucruri minunate au văzut înfăptuindu-se cei care au trăit alături de Isus, cei care i-au fost contemporani, câtă mângâiere au simțit și au primit prin prezența lui. Toate aceste minuni se vor realiza și în viața noastră dacă vom crede cu adevărat că Isus este Domnul, dacă vom mărturisi cu viața noastră prezența sa, dacă vom renunța la tot răul din noi și-l vom urma.

Reține

Câtă mângâiere să auzi cum Domnul cel atotputernic îți spune astăzi: „Nu te teme. Eu sunt cu tine!”

Joi, 4 septembrie 2014 

Joi din saptamâna a 22-a de peste an
Ss. Rozalia, fc.; Moise, profet
1Cor 3,18-23; Ps 23; Lc 5,1-11

LECTURA I
Toate sunt ale voastre, voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,18-23
Fraţilor, 18 nimeni să nu se înşele. Dacă cineva se crede înţelept în această lume, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19 Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Scriptura zice: „El îi prinde în cursă pe cei înţelepţi cu propria lor iscusinţă”; 20 şi în alt loc: „Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, ştie că ele nu sunt decât o suflare de vânt”. 21 Nimeni să nu-şi pună gloria în oameni, căci toate vă aparţin: 22 şi Paul, şi Apolo, şi Petru, şi lumea, şi viaţa, şi moartea, şi prezentul, şi viitorul: toate sunt ale voastre; 23 voi însă sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 23,1-2.3-4ab.5-6 (R.: 1a)
R.: Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!
1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc pământul.
2 Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit peste râuri. R.

3 Cine va putea să urce pe muntele Domnului?
Cine va sta în locul său cel sfânt?
4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu ia în zadar numele Domnului. R.

5 Acesta va primi binecuvântarea Domnului
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
6 Acesta este neamul celor care-l caută pe Domnul,
al celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

ALELUIA Mc 4,19
(Aleluia) Veniţi după mine, spune Domnul,
şi vă voi face pescari de oameni. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lăsând toate, l-au urmat pe Isus.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11
În acel timp, 1 Isus se afla pe malul Lacului Genezaret; lumea se îmbulzea în jurul lui, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu. 2 Isus a văzut două bărci trase la malul lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau mrejele. 3 Isus s-a urcat într-una dintre bărci, care era a lui Simon şi l-a rugat să o îndepărteze puţin de ţărm. S-a aşezat şi din barcă a început să înveţe mulţimile. 4 Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuit”. 5 Simon i-a răspuns: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nu am prins nimic; dar dacă porunceşti tu, voi arunca din nou mrejele”. 6 Aşa au făcut şi au prins o mulţime mare de peşti, încât li se rupeau mrejele. 7 Atunci au făcut semn tovarăşilor lor din cealaltă barcă să vină şi să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile până într-atât încât erau să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus şi i-a zis: „Îndepărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!” 9 Căci groaza şi uimirea i-a cuprins pe el şi pe însoţitorii săi în faţa mulţimii de peşti pe care îi prinseseră; 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, tovarăşii lui Petru. Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni!” 11 Atunci au adus bărcile la mal şi, lăsând toate, l-au urmat pe Isus.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: