Scrisoare pastorală către familii şi către păstori: Un nou gest de preţuire pentru familie şi sacramentul Căsătoriei

petru-gherghelFamilia, cea mai mare valoare şi cel mai mare dar făcut de Creator omenirii după darul vieţii, a fost la inima lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, făcut om, care cu alegerea de a veni pe pământ dintr-o tânără fecioară cu numele de Maria, logodită cu un bărbat drept, Iosif, în casa şi familia din Nazaret, a sfinţit-o şi a ridicat-o la rangul de sacrament, prezentând-o într-un mister care stă la baza vieţii pe pământ.

De la un capăt la altul Sfânta Scriptură vorbeşte despre căsătorie şi despre „misterul” ei, despre întemeierea ei şi despre sensul pe care Dumnezeu i l-a dat, despre originea şi despre scopul ei, despre diferitele ei realizări pe tot parcursul istoriei mântuirii, despre greutăţile izvorâte din păcat şi despre reînnoirea ei în Domnul, în noul legământ dintre Cristos şi Biserică, aşa cum învaţă şi Catehismul Bisericii Catolice, făcând referinţă la Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni (cf. Ef 5,31-32) şi la învăţătura Conciliului Vatican II, constituţia pastorală Gaudium et spes (nr. 47-52).

Creând, aşadar, bărbatul şi femeia, Dumnezeu a întemeiat familia umană şi a înzestrat-o în constituţia ei fundamentală, iar prin Cristos şi prin sacramentul Căsătoriei, familia creştină a devenit o comunitate de credinţă, de speranţă şi de iubire, şi ea poate şi trebuie să fie numită „Biserica familială”, precizează Conciliul Vatican II în Lumen gentium (nr. 11).

Când vorbim despre familie şi despre căsătoria creştină, vorbim despre un adevărat semn şi o imagine a comuniunii dintre Tatăl şi Fiul în Duhul Sfânt. Activitatea ei de procreare şi educare este reflectarea lucrării creatoare a Tatălui. Ea este chemată să împărtăşească rugăciunea şi jertfa lui Cristos. Rugăciunea zilnică şi citirea cuvântului lui Dumnezeu o întăresc în dragoste. Familia creştină este, aşadar, prin împlinirea misiunii sale evanghelizatoare şi misionară, după cum ne învaţă acelaşi Catehism al Bisericii Catolice când vorbeşte despre planul lui Dumnezeu în familie şi despre rolul tainic al familiei creştine (cf. CBC 2201,5).

Fiind păstrătoarea şi învăţătoarea credinţei primită de la Cristos, prin apostoli şi tradiţie, Biserica iubeşte, propune, apără şi prezintă lumii marele mister de iubire al lui Dumnezeu faţă de omenire, taina familiei şi a căsătoriei creştine.

Ne bucurăm descoperind în învăţătura Bisericii din ultimul secol acest adevăr exprimat aşa de clar în documentele magisteriale, mai ales ale Conciliului Vatican II şi ale marilor papi, declaraţi sfinţi şi fericiţi ai timpurilor noastre.

Suntem fericiţi să trăim şi să fim contemporani cu marii apărători ai familiei, Paul al VI-lea, sfântul Ioan Paul al II-lea şi, mai ales, să urmărim iubirea şi preocuparea actualului papă Francisc faţă de realitatea sacră a familiei şi a căsătoriei creştine, angajarea sa exemplară în a apăra aceste supreme valori de care depinde viitorul omenirii.

Ştim că una dintre marile sale preocupări, încă de la începutul pontificatului, a fost familia şi menirea ei în răspândirea evangheliei şi în promovarea vieţii pe planeta noastră. Ceea ce afirma cândva sfântul papă Ioan Paul al II-lea că „viitorul lumii (al Europei) depinde şi trece prin familie”, papa actual, cu un zel şi o inspiraţie deosebită doreşte să convingă lumea de acest suprem adevăr. Fără familie viitorul lumii este în primejdie, soarta omenirii e în pericol.

În nenumărate rânduri a ţinut să amintească Bisericii şi lumii, că familia şi căsătoria trece prin momente extrem de dificile şi că numai redescoperind chemarea şi misiunea familiei şi a căsătoriei creştine lumea va putea să-şi asigure viitorul şi să împlinească planul veşnic al Creatorului.

Nerespectarea celulei de bază – familia -, face ca societatea să fie în pericol, să fie ameninţată de cel mai cumplit flagel, de un „cancer” ce poate distruge încet, încet, marele organism al vieţii şi al omenirii.

După apelul repetat pe care Sfântul Părinte papa Francisc l-a făcut la rugăciune pentru familii şi la o analiză profundă, cum ştim că a făcut-o la 2 februarie 2014 prin Scrisoarea sa către familii, mai recent, pentru duminică, 28 septembrie, a relansat un apel la o nouă zi de rugăciune pentru reuşita Sinodului Episcopilor, care va începe în ziua de 5 octombrie, cerând tuturor Bisericilor şi tuturor creştinilor şi oamenilor de bună voinţă să se unească într-o campanie mondială de rugăciuni şi sacrificii în favoarea familiei.

Despre această iniţiativă, secretarul special al adunării sinodale, arhiepiscopul Bruno Forte, afirmă: „Însăşi faptul că papa Francisc a dorit să lanseze această mobilizare de rugăciune ne face să înţelegem cât de mult ţine la această adunare sinodală. Prin această iniţiativă el scoate în lumină faptul că protagonistul Sinodului va trebui să fie Duhul Sfânt, care să-i lumineze pe părinţii sinodali şi să-i ajute să ajungă la propuneri demne de încredere pentru binele Bisericii şi al familiei”.

Episcopul Bruno Forte îşi exprimă în acelaşi context speranţa că adunarea sinodală, susţinută cu intense rugăciuni şi cu aportul întregii Biserici, la care se adaugă şi glasul a 14 familii din întreaga lume, ce vor fi prezente în aula sinodală şi vor aduce contribuţia lor, să găsească modalităţi prin care să se arate fie familiilor fericite şi unite, fie celor rănite, fie celor divorţaţi şi recăsătoriţi, evanghelia lui Cristos, adică vestea cea bună a iubirii şi milostivirii sale.

Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi surori, dragi familii,

Chemarea Sfântului Părinte Francisc şi a întregii Biserici ne onorează, dar ne şi obligă.

Vrem şi trebuie să intrăm şi noi, cei din Dieceza de Iaşi, alături de toţi creştinii din ţară şi din lume, în această campanie de rugăciuni, unindu-ne în bisericile noastre, în instituţiile diecezane, în casele călugăreşti, în centrele de spiritualitate şi în şcoli, nu numai duminică, 28 septembrie, adăugându-ne la marele cor al tuturor celor ce cred în misterul familiei şi al căsătoriei, ci şi în toată perioada Sinodului, implorând de la Dumnezeu lumină pentru părinţii sinodali, pentru a arăta lumii marele dar oferit de Creator omenirii.

Facem cunoscut că diecezele şi eparhiile din ţara noastră vor fi reprezentate la Sinod de arhiepiscopul mitropolit de Bucureşti, dr. Ioan Robu, preşedinte al Conferinţei Episcopilor din România, şi de Preasfinţitul Mihai Frăţilă, episcop al Eparhiei nou-înfiinţate de Bucureşti, ca reprezentant al Preafericirii sale, cardinal Lucian Mureşan.

Pentru a intra cu bucurie în acest program de rugăciuni pentru Sinod şi pentru familii, Oficiul pentru Pastoraţia Familiei, coordonat de pr. dr. Felician Tiba, va propune diferite modele de rugăciuni, puncte de meditaţie şi reflecţii şi va face precizări în vederea unei mobilizări exemplare a întregii Biserici locale pentru taina familiei şi marele mister al Căsătoriei.

Doamne, binecuvântează omenirea şi Biserica cu adevărate şi fericite biserici domestice!

Sfântă familie din Nazaret, fă să strălucească în lume pentru binele şi fericirea lumii cât mai multe imagini ale iubirii şi armoniei din Sfânta Treime!

Cu aleasă preţuire pentru toate familiile, pentru toţi părinţii şi copiii ţării şi Bisericii noastre,

Iaşi, 15 septembrie 2014

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Glasul celui care strigă inimii noastre zdrobite de păcat: „Credința ta te-a salvat. Mergi în pace!”

Biblia_cuvantul divinEste suficient să dai câteva clicuri pe internet și descoperi o gamă variată de „evanghelii” și mai ales de interpretări ale Evangheliei. Ba chiar este suficient să faci o plimbare prin marele orașe și poți fi întâmpinat de vocile unor tineri care foarte generoși vor să te învețe „ceva despre Isus”, vor să îți prezinte „evanghelia”. Tocmai pentru astfel de situații – prezentarea unor versiuni răstălmăcite ale cuvântului lui Dumnezeu – care nu sunt o invenție a timpului modern, apostolul Paul ne invită să ne amintim evanghelia pe care el ne-a predicat-o, pe care noi am primit-o și în care trebuie să rămânem neclintiți.

În alt loc din scrierile sale apostolul este chiar mult mai drastic. El le reproșează galatenilor și prin ei și nouă: „Mă mir că ați trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă evanghelie. De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură și vor să schimbe evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anatema. Așa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacă cineva vă predică o altă evanghelie în afară de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema” (Gal 1,6-9).

De fapt este ceea ce, începând cu apostolul Petru, Biserica nu a încetat să învețe și anume că Scriptura nu se poate schimba sau interpreta după bunul plac sau după propria părere a cuiva (cf. 2Pt 1,20). Conciliul al II-lea din Vatican indică trei criterii pentru o interpretare a Scripturii conformă Duhului care a inspirat-o. În primul rând, trebuie dată o mare atenție „conținutului și unității întregii Scripturi”. Căci, oricât de diferite ar fi cărțile care o alcătuiesc, Scriptura este una, datorită unității planului lui Dumnezeu căruia Isus Cristos îi este centru și inimă. În al doilea rând, Scriptura trebuie citită în „Tradiția vie a Bisericii întregi”. După o expresie a Sfinților Părinți, Sfânta Scriptură se citește mult mai mult în inima Bisericii decât în mijloacele materiale ale exprimării sale. Duhul Sfânt dă interpretarea spirituală a Scripturii. Și în al treilea rând este necesară atenția la „analogia credinței”. Prin „analogia credinței” înțelegem coeziunea adevărurilor de credință între ele și în proiectul total al Revelației (CBC 111-114).

Reține

Cuvântul lui Dumnezeu citit și meditat cu atenție ne descoperă cea mai gingașă imagine a Domnului, glasul celui care strigă inimii noastre zdrobite de păcat: „Credința ta te-a salvat. Mergi în pace!”

Joi, 18 septembrie 2014 

Joi din saptamâna a 24-a de peste an
Sf. Iosif din Copertino, pr.
1Cor 15,1-11; Ps 117; Lc 7,36-50

LECTURA I
Noi aşa predicăm şi voi aşa aţi crezut.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,1-11
Fraţilor, 1 vă reamintesc evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aţi primit-o şi în care voi rămâneţi neclintiţi. 2 Prin ea veţi fi mântuiţi, dacă o veţi păstra aşa cum v-am vestit-o. Altfel, degeaba aţi crezut. 3 Înainte de toate v-am învăţat ceea ce am primit eu însumi, şi anume: Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, şi 4 a fost îngropat; a înviat a treia zi potrivit Scripturilor 5 şi i-a apărut lui Petru, apoi celor doisprezece. 6 După aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt în viaţă, iar unii au murit. 7 După aceasta i s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. 8 În cele din urmă, ca unuia născut înainte de vreme, mi-a apărut şi mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, nici nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10 Dar ceea ce sunt, sunt prin harul lui Dumnezeu. Şi harul lui Dumnezeu cu care m-a copleşit n-a fost în zadar. Ba am lucrat mai mult decât toţi ceilalţi. La drept vorbind nu eu, ci harul lui Dumnezeu împreună cu mine. 11 Într-un cuvânt, fie că-i vorba de mine, fie că-i vorba de alţii, noi aşa predicăm şi aşa aţi crezut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1-2.16ab-17.28 (R.: cf. 1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun!
1 Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui.
2 Să spună casa lui Israel că este bun,
veşnică este îndurarea lui. R.

16ab Dreapta Domnului şi-a arătat puterea,
dreapta Domnului m-a înălţat.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi povesti faptele Domnului. R.
28 Tu eşti Dumnezeul meu:
ţie-ţi mulţumesc, Dumnezeul meu,
pe tine te laud. R.

ALELUIA Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi
şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul.
(Aleluia)

EVANGHELIA
I s-au iertat multe păcate, pentru că a iubit mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,36-50
În acel timp, 36 unul dintre farisei l-a invitat pe Isus la masă. Isus a intrat la el şi s-a aşezat la masă. 37 O femeie păcătoasă care locuia în cetate, aflând că Isus stă la masă în casa fariseului, a venit cu un vas de alabastru plin cu ulei parfumat. 38 Stând la spatele lui, plângea aşa de tare încât lacrimile ei cădeau pe picioarele lui Isus. Ea îi ştergea picioarele cu părul ei, le săruta şi le ungea cu uleiul parfumat. 39 Văzând aceasta, fariseul care îl invitase pe Isus îşi zicea în sine: „Dacă acest om ar fi cu adevărat un profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceea care îl atinge: ar şti că este o păcătoasă”. 40 Atunci Isus i s-a adresat spunându-i: „Simon, aş vrea să-ţi spun ceva”. El a răspuns: „Spune, Învăţătorule!” 41 Isus a reluat: „Un creditor avea doi datornici: unul îi datora cinci sute de dinari, celălalt cincizeci. 42 Cum nici unul nici celălalt nu avea cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon i-a răspuns: „Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a spus: „Ai dreptate!” 44 Apoi s-a întors către femeie, spunându-i lui Simon: „Vezi această femeie? Am intrat la tine şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare, iar ea le-a udat cu lacrimile ei şi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu mi-ai dat o sărutare în semn de salut, iar ea, de când am intrat, n-a încetat să-mi sărute picioarele. 46 Tu nu mi-ai turnat ulei parfumat pe cap, iar ea mi-a turnat parfum preţios pe picioare. 47 Îţi spun: i s-au iertat multe păcate, pentru că a iubit mult. Cel căruia i se iartă puţin, puţin iubeşte”. 48 Apoi s-a adresat femeii: „Ţi s-au iertat păcatele!”49 Atunci toţi invitaţii au început să spună: „Cine este acest om, că iartă şi păcatele?” 50 Isus însă i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Mergi în pace!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: