Viața este mai mult decât ceea ce se poate cuprinde în cuvinte

Pessimism sau optimismOricât de pricepuți am fi în arta scrisului, cu oricât de multă inteligență am fi înzestrați din partea Domnului și indiferent cât de mult am pășit prin această viață, cu greu am putea compune un text mai îmbibat de pesimism decât cel din Cartea lui Qohelet: totul este deșertăciune, toată truda este în zadar, nimic nou nu poate apărea sub soare și pe toți ne urmărește trista uitare.

Însă oare la acestea se rezumă viața? Oare pentru noi, cei care am fost renăscuți la viață prin moartea și învierea lui Cristos, totul este deșertăciune? Și apoi, nu cumva viața este mai mult decât ceea ce se poate cuprinde în cuvinte? Cine ar putea pretinde că știe totul despre această viață – și mai ales despre viața veșnică – dacă nici măcar o zi nu seamănă cu alta, dacă totul se schimbă de la o zi la alta. Noi înșine ne schimbăm atât de ușor și devenim pentru cei din jurul nostru de nerecunoscut. Ce este viața? Cum privim viața noastră: cu optimism sau cu pesimism? Credem noi că viața noastră este în mâinile Domnului, că providența rânduiește totul spre binele nostru? Sau vedem doar deșertăciune?

„Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune” este concluzia omului care a trăit înainte de Cristos, care nu a cunoscut noutatea purtată de „Răsăritul cel de sus” sau a celui care deși a auzit despre învățătura și faptele sale, rămâne nelămurit cu privire la identitatea sa. Cum s-a întâmplat cu Irod: a auzit atâtea despre el, ba chiar l-a și văzut, dar tot nu a știut cine este Domnul, tot nu a aflat că el singur este „calea, adevărul și viața”, că el este cel care ne poartă dincolo de deșertăciunea acestei lumi într-o împărăție a luminii, a binelui și a adevărului.

Irod nu a înțeles cine este Isus, dar căuta să-l vadă. Însă dorința sa era doar o curiozitate intelectuală, nu avea nimic în comun cu credința. Nu a vrut și nu a reușit niciodată să-l vadă în Isus pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mântuitorul, pe cel care dă sens acestei vieți pline de trudă. Între noi și Irod trebuie să fie cel puțin o diferență: el căuta să vadă minunile, spectaculosul, noi însă vrem să ne găsim Mântuitorul, Domnul și Dumnezeul nostru, singura cale prin care putem străbate deșertăciunea acestei vieți și să ajungem în împărăția luminii fără de sfârșit, a răsăritului veșnic.

Reține

„Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine căci eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11,28-29).

 

Joi, 25 septembrie 2014 

Joi din saptamâna a 25-a de peste an
Ss. Cleofa, ucenicul lui Isus; Sergiu, calug.
Qoh 1,2-11; Ps 89; Lc 9,7-9

LECTURA I
Nimic nu e nou sub soare.
Citire din cartea lui Qohelet 1,2-11
2 Deşertăciunea deşertăciunilor, spune Qohelet; deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune. 3 Cu ce se alege omul din toată agoniseala lui pentru care se trudeşte sub soare? 4O generaţie se duce, o generaţie vine, dar pământul rămâne de-a pururi acelaşi. 5 Soarele răsare, soarele apune, grăbindu-se către lăcaşul său, ca să răsară iarăşi. 6 Vântul se îndreaptă către miazăzi, apoi se întoarce către miazănoapte, se învârte şi se răsuceşte, întorcându-se mereu în ocolurile sale. 7 Toate fluviile curg în mare şi marea nu se umple. Ele vin înapoi la locul de la care au plecat, ca să pornească din nou. 8 Toate lucrurile se frământă şi graiul omenesc nu poate spune pentru ce. Ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple cu câte aude. 9 Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a întâmplat se va mai întâmpla, nimic nu e nou sub soare. 10 Dacă este ceva despre care să se spună: „Iată, acesta este un lucru nou”, şi acesta a fost deja în vremurile dinaintea noastră. 11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de cei care au trăit în trecut şi tot aşa de cei care vor trăi în viitor, nu-şi va mai aduce aminte nimeni dintre cei care vor urma după ei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 89,3-4.5-6.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 1)
R.: Tu ai rămas, Doamne, adăpostul nostru din neam în neam.
3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Înaintea ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri
care a trecut ca o strajă de noapte. R.

5 Tu îi spulberi, ei sunt ca un vis,
sunt ca iarba trecătoare:
6 dimineaţa înverzeşte şi înfloreşte,
seara este cosită şi se usucă. R.

12 Învaţă-ne să nu uităm cât de puţine sunt zilele noastre,
ca să ajungem la gânduri înţelepte.
13 Întoarce-te, Doamne, spre noi, de ce întârzii?
Ai milă de slujitorii tăi! R.

14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu iubirea ta,
ca să ne bucurăm şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre.
17 Bunăvoinţa ta, Doamne Dumnezeul nostru, să coboare asupra noastră!
Fă rodnică lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă rodnică lucrarea mâinilor noastre! R.

ALELUIA In 14,5
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul;
nimeni nu vine la Tatăl, decât prin mine. (Aleluia
)

EVANGHELIA
Lui Ioan i-am tăiat capul; dar cine este acest om despre care aud aceste lucruri?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,7-9
În acel timp, 7 Irod tetrarhul a auzit vorbindu-se despre cele săvârşite de Isus şi nu ştia ce să creadă, deoarece unii spuneau că Ioan Botezătorul a înviat din morţi, 8 alţii ziceau că s-a arătat profetul Ilie, iar alţii că a înviat un profet dintre cei din vechime. 9 Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul. Dar cine este acest om despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-l vadă.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: