Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Octombrie 2014

De ce voi merge să votez!… Tu de ce (nu) mergi la vot?

Posted by Paxlaur pe 31/10/2014

Mergi la vot_alegeri prezidentiale 2014Atunci Isus a spus: „
Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului
și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” (cf. Mt 22,15-22).
Niciodată nu a fost ușor de înțeles și de practicat această distincție.

Mi-am spus că voi tăcea și mă voi ține departe de toată mizeria electorală, dar… nu mă mai lasă inima. Tocmai mi-a intrat pe email o știre cu un alt domn politician care încalcă legea știindu-se acoperit de umbra partidului. M-am săturat de tovarăși și de tovărășia lor care ne-au îngropat țara și, în timp ce ne toarnă încă țărână peste sicriu, sticlindu-le ochii perfizi și lacomi, ne vorbesc despre ziua de mâine plină de lumină. Rușine celor care în această campanie ne-au tratat, din nou, ca pe niște copii convinși fiind că și de data aceasta ne vor duce cu zăhărelul. Sau cu SRI-ul. Sau cu găletușa. Sau cu iconița…

M-am săturat de campania aceasta și abia aștept să se termine. Mi-e silă văzând că au instrumentat oamenii Bisericii și ale comunităților religioase (catolici, ortodocși, protestanți etc.). S-au degradat până acolo că, dincolo de pomenile electorale esorbitante într-o țară în care lumea moare de foame, au distribuit iconițe cu „Victor Ponta președinte”. Da, iconițe. Au profanat în acest fel imaginea unui om atât de drag Bisericii Ortodoxe și nu numai, imaginea părintelui Arsenie Boca. Lipsă de respect, de onoare, de demnitate…

M-am săturat de acest comunism camuflat și duhnind a fărădelege de sub un simbol trandafiriu. Cât de insuportabil poate deveni parfumul trandafirilor atunci când este amestecat cu transpirația fărădelegilor! Cât de trist este că oameni de caracter s-au lăsat purtați în acest joc al fărădelegii, al minciunii și că nu au curaj să iasă, să plece. Sau să rămână, dar cu atitudine, spunând răului pe nume și îndepărtându-l, făcând politică, nu circ, nu improvizație. Știu și eu la fel de bine ca mulți alții, că nu sunt toți la fel de răi, perfizi, ipocriți etc., dar cei buni, cei care cu adevărat sunt buni, par să nu facă nimic. Știu și eu la fel de bine că nu e un partid mai bun și altul mai rău, că nu există un partid potrivit pentru România și unul mai puțin potrivit. Sunt toate le fel de nepotrivite!

M-am săturat de oameni politici cercetați penal (mulți dovediți vinovați!) și care nu au bunul simț să demisioneze. M-am săturat de mincinoși, de plagiatori, de manipulatori, de escroci sentimentali plini de demagogii. Cum să merg la vot și să am încredere în omul unui partid care e plin de oameni cercetați penal, de oameni care sunt în închisoare sau au făcut pușcărie sau ar trebui să facă pușcărie? Cum să votez cu cei care deși l-au criticat mereu pe actualul președinte au ajuns mai rău ca dânsul și sunt mult mai aproape de a deveni dictatori?! Sau dacă nu dictatori, cel puțin președinți fantoșă conduși de baronii locali și de primarii deghizați în ofițeri naziști, în Che Guevara etc.

Mergi la vot_alegeri prezidentiale 2014 _2M-am săturat de prostituția colorată în roșu și alte nuanțe ispititoare. Și cu toate acestea nu voi încerca nici de data asta cu o femeie, fie ea chiar și „bună pentru România”, fie ea chiar și „mai bună decât ei”.

M-am săturat de lipsa de demnitate, onestitate, transparență. M-am săturat să văd cum în aceste zile nu se străduiesc să demonstreze că sunt cu adevărat buni, ci scopul lor e să arate că alții sunt răi, mai răi ca ei, mai josnici…cel puțin din punctul lor de vedere. Deși eu cred că mai josnici nu există. După cum mai jos decât ne-au purtat ei în cei 25 de ani, nu prea se mai poate ajunge. Cum spuneam, suntem în groapă… Ori îi lăsăm pe cei din guvern și parlament să ne toarne în continuare pământ deasupra, ori găsim pe cineva să ne scoată la lumină.

Mila Domnului fie asupra noastră și să ne inspire în alegerile pe care le vom face. Trebuie să mergem la vot. Dacă nu alegem noi, se vor alege ei în locul nostru. Fiecare știe în conștiința sa cine-i merită votul, încrederea. Rescriu doar ceea ce s-a spus în cadrul Conferinței episcopale:

„participarea la vot este un drept onorant, dar şi o obligaţie morală cetăţenească. În acest sens, întrucât participarea cetăţeanului la alegeri nu se reflectă doar asupra binelui propriu, ci al binelui comun, toţi creştinii de bunăvoinţă treubie să participe la toate scrutinele alegerilor prezidenţiale…

Creştinul trebuie să participe în mod activ la protejarea şi împărtăşirea valorilor creştine. … Trebuie să votăm acea persoană care protejează demnitatea şi libertatea omului, sprijină comunitatea familială, ocroteşte viaţa şi decursul normal al acesteia de la naştere până la moarte, se bazează pe normele morale creştine, iar prin programul său nu impune urmarea unei forme de viaţă care poate să conducă la o destrămare morală…

În exercitarea acestui drept constituţional şi cetăţenesc, nimeni nu trebuie să se lase influenţat de promisiuni, bani sau alte beneficii materiale”.

Dumnezeu să binecuvânteze scumpa noastră țară și poporul român.

 

 

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut | Etichetat: , , , | 4 Comments »

Doar apele limpezi oglindesc cu perfecțiune cerul.

Posted by Paxlaur pe 31/10/2014

oglindirea ceruluiAstăzi este una din acele zile în care Domnul întreabă și omul trebuie să răspundă. De obicei, noi suntem cei care avem o mulțime de întrebări pentru Dumnezeu. Însă astăzi trebuie să fim noi cei care-i oferim Domnului răspunsuri. Putem simți cum Isus se apropie de inima noastră, ne vede gândurile și sentimentele și ne întreabă: „De ce?” Pe unul îl va întreba: „De ce porți dușmănie fratelui tău?” Altuia dintre noi îi poate spune: „De ce refuzi să-l ajuți pe cel care a apelat la tine?” Un altul poate simți cum Domnul îl întreabă: „De ce nu vrei să te spovedești și să te împaci cu mine și cu cei dragi ai tăi?” În inima unuia poate răsuna: „De ce te temi pentru ziua de mâine? De ce nu crezi că eu sunt cu tine și te voi sprijini?”

Meditând sfânta evanghelie, bunătatea sa față de cei aflați în suferință, dar în același timp agerimea cu care pătrunde în sufletul învățătorilor și fariseilor, fiecare ne simțim priviți de Isus și interogați. Să facem liniște în viața noastră și să vedem ce ne-ar întreba pe noi Isus. Ce anume nu merge bine în viața noastră de credință? Unde greșim? Nu cumva suntem și noi asemenea fariseilor? Nu cumva privim cu superficialitate învățătura Bisericii? Nu cumva disprețuim ajutorul pe care trebuie să-l dăm celor din jurul nostru?

Este bine pentru noi dacă Domnul ne ia la întrebări. Este singura modalitate de a ne trezi dintr-o credință trăită în monotonie, o credință ce tinde să devină rutină și superficialitate. Dacă viața noastră de credință nu crește, atunci nu suntem pe calea cea bună. Trebuie să creștem. Ne spune și apostolul Paul: „mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în adevărata cunoaștere și înțelegere deplină pentru ca să vedeți întotdeauna ceea ce este mai bun”.

Din prima clipă a vieții noastre Domnul a început o lucrare minunată cu noi. El însuși este cel care duce la îndeplinire planurile sale. Însă noi suntem chemați să fim colaboratorii săi. Astăzi suntem chemați să descoperim planul pe care Domnul îl are cu  noi. Astăzi suntem chemați să ascultăm întrebările Domnului și să răspundem la ele prin viața noastră. Să ne lăsăm cuprinși de dragostea lui Dumnezeu. Să ne lăsăm purtați pe drumul pe care el l-a rânduit pentru noi: un drum de credință, de speranță și de iubire. Să nu disprețuim darurile Domnului. Să nu refuzăm ajutorul său. Să răspundem chemării sale.

Reține

Cine vrea să audă ceea ce Domnul are să-i transmită trebuie să-și purifice inima în sacramentul spovezii și să facă liniște. Doar apele limpezi oglindesc cu perfecțiune cerul.

Vineri, 31 octombrie 2014 

Vineri din saptamâna a 30-a de peste an
Sf. Alfons Rodriguez, calug.
Fil 1,1-11; Ps 110; Lc 14,1-6

LECTURA I
Dumnezeu, care şi-a început aşa de bine lucrarea în voi, va continua s-o desăvârşească până în ziua venirii lui Cristos.
Începutul Scrisorii sfântului apostol Paul către Filipeni 1,1-11
1 Noi, Paul şi Timotei, slujitorii lui Cristos Isus, ne adresăm tuturor sfinţilor lui Cristos Isus care se află la Filipi împreună cu episcopii şi diaconii. 2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos. 3 Îi aduc mulţumiri lui Dumnezeu ori de câte ori îmi amintesc de voi; 4în toate rugăciunile mele mă rog cu bucurie pentru voi toţi, 5 datorită muncii pe care aţi depus-o împreună cu mine la răspândirea evangheliei, din prima zi şi până acum. 6 Sunt convins că Dumnezeu, care şi-a început aşa de bine lucrarea la voi, va continua s-o desăvârşească până în ziua venirii lui Cristos Isus. 7 Aşadar, pe drept am aceste simţăminte faţă de voi toţi şi vă port în inimă, căci voi toţi sunteţi părtaşi la harul care mi-a fost dat de a apăra şi de a întări predicarea evangheliei chiar şi prin lanţurile mele. 8 Martor îmi este Dumnezeu că mi-e dor de voi toţi şi am aceeaşi duioşie faţă de voi pe care o are Cristos Isus. 9 De aceea, mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în adevărata cunoaştere şi înţelegere deplină 10 pentru ca să vedeţi totdeauna ceea ce este mai bun; astfel veţi fi curaţi şi veţi merge fără teamă în întâmpinarea zilei lui Cristos, 11 bogaţi în roadele dreptăţii pe care o primim prin Isus Cristos, spre cinstea şi lauda lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 110,1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 2a)
R.: Cât de minunate sunt lucrările tale, Doamne!
sau
Aleluia.
1 Voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în mijlocul comunităţii, în adunarea celor drepţi.
2 Mari sunt lucrările Domnului,
vrednice de luat în seamă de către toţi cei care le iubesc. R.

3 Lucrările lui sunt frumoase, pline de măreţie
dreptatea lui dăinuie întotdeauna.
4 El a lăsat o amintire a minunilor sale:
Domnul este bunătate şi îndurare. R.

5 El le dă hrană celor ce se tem de el;
nu uită niciodată de legământul său.
6 În faptele sale şi-a arătat puterea faţă de poporul său,
dându-le ca moştenire ţinuturile popoarelor. R.

ALELUIA In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul;
eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Care dintre voi, dacă îi va cădea în fântână copilul sau boul, nu-l va scoate imediat chiar în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1-6
În acel timp, 1 Isus a intrat în casa unuia dintre fariseii de frunte, într-o zi de sâmbătă, ca să stea la masă; fariseii stăteau cu ochii aţintiţi asupra lui. 2 Deodată a apărut în faţa lui un om care suferea de hidropizie. 3 Isus s-a adresat învăţătorilor Legii şi fariseilor, întrebându-i: „Este, sau nu îngăduit să vindeci pe cineva în zi de sâmbătă?” 4 Ei n-au răspuns. Isus l-a luat pe bolnav, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5 Apoi le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi va cădea în fântână copilul sau boul, nu-l va scoate imediat chiar în zi de sâmbătă?” 6 La această întrebare n-au putut să-i răspundă nimic.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

De ce nu sărbătoresc Halloween? 6 motive pentru care azi refuz să fiu cool

Posted by Paxlaur pe 31/10/2014

Deus meus in te confido (Ps 25,2)

Într-o ordine la întâmplare:

  1. Pentru că e atâta rău în lume în toate celelalte 364 de zile ale anului, încât nu-mi vine să fac din asta sărbătoare într-o zi anume. Ce să serbez? Răul e tot rău, chiar maimuţărit în costume trendy-spooky.
  2. Pentru că nu pot (ontologic vorbind) să-mi fac (nici măcar pentru o zi și nici măcar în glumă) model dintr-o vrăjitoare ori un vampir. Si tot ontologic vorbind, nu pot să-mi doresc să devin altcineva, fie și numai pentru o zi și fie costumaţia chiar de prinţesă.
  3. Pentru că mi se pare că a cocheta cu violenţa, fie și în glumă, e nociv sufletește. E paradoxal că părinţii care își educă odraslele cu desenele animate violente de pe Cartoon Network, cu jocurile cu împușcături și sânge de pe calculator și cu (o dată pe an) vampiri și cadavre ambulante, se miră că ajung să crească niște sociopaţi.
  4. Pentru…

Vezi articol original 270 de cuvinte mai mult

Posted in Diverse | Leave a Comment »

Un dovleac, chiar dacă e la modă, rămâne mereu un dovleac

Posted by Paxlaur pe 31/10/2014

Toti sfintiiCardinalul Mauro Piacenza explică semnificaţia liturgică şi religioasă a Sărbătorii Tuturor Sfinţilor şi a Pomenirii Credincioşilor Răposaţi

De Antonio Gaspari

Este adevărat că în pomenirea credincioşilor răposaţi este posibil să se obţină indulgenţă plenară? Indulgenţele sunt valabile pentru persoana însăşi, pentru sufletul răposatului sau şi pentru prieteni şi rude? Şi cum se face pentru a stăpâni efectele negative ale sărbătorii de Halloween? Acestea şi alte întrebări agenţia Zenit le-a adresat cardinalului Mauro Piacenza, poenitentiarius magnus al Tribunalului Penitenţiariei Apostolice.

Eminenţă, în zilele următoare se va celebra Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor şi Pomenirea Credincioşilor Răposaţi. Poporul lui Dumnezeu simte mult aceste zile, care sunt şi ocazie de reflecţie şi de rugăciune. Mai este valabilă practica indulgenţelor pentru răposaţi?

Desigur că da! În ziua de 2 noiembrie, vizitând un cimitir şi îndeplinind condiţiile obişnuite (spovadă, împărtăşanie, recitarea Crezului şi rugăciunea după intenţiile Sfântului Părinte), este posibil să se obţină indulgenţa plenară, aplicabilă unui credincios răposat).

Numai în ziua aceea este posibil să se facă asta?

Nu, în acea zi este posibil să se facă în mod deosebit şi vizitând un cimitir, dar în orice altă zi a anului este posibil să se obţină indulgenţa plenară, îndeplinind diferitele opere de evlavie, conţinute în Enchiridion Indulgentiarum (culegerea modalităţilor cu care este posibil să se obţină ştergerea pedepselor datorate pentru păcate), şi să se aleagă de a o aplica pentru noi înşine, sau pentru un credincios răposat. Singura „limitare” la această practică pioasă este că ea poate fi îndeplinită o singură dată pe zi; deci se poate obţine o singură indulgenţă pe zi, aplicabilă pentru noi înşine, sau unui credincios răposat.

Uneori, în unele iconiţe, există rugăciuni care au scris dedesubt: 100 de zile de indulgenţă, 300 de zile de indulgenţă. Cum trebuie interpretate aceste cuvinte?

Până la reforma liturgică a Conciliului al II-lea din Vatican era posibil să se întâlnească indicaţii de acest tip. Aprofundarea teologică corectă ne face să considerăm că, veşnicia fiind în afara timpului şi nu este un „timp prelungit”, nu este propriu-zis oportună indicaţia specifică a pedepsei temporale şi a respectivei indulgenţe. De aceea, astăzi se vorbeşte numai despre două tipuri de indulgenţe: plenară, când toate pedepsele datorate pentru păcate sunt şterse, sau parţială, când sunt iertate numai în parte.

Dar nu este suficientă dezlegarea sacramentală? Nu e suficient să ne spovedim?

Desigur, prima mare reconciliere este evenimentul morţii şi învierii Domnului nostru Isus Cristos! În Cristos, toate promisiunile Tatălui au devenit un „da” (2Cor 1,20). El este izvorul milostivirii, scopul milostivirii şi milostivirea însăşi. Papa Francisc nu încetează să amintească Bisericii că această realitate a milostivirii este determinantă pentru vestire şi pentru urmarea creştină. Dacă ne uităm bine, avertismentul „Nu vă fie teamă” al sfântului Ioan Paul al II-lea este pe aceeaşi linie a milostivirii. Şi pentru că, dacă n-ar exista posibilitatea milostivirii, cum ar putea omul să nu-i fie teamă? Şi cum ar putea milostivirea să fie experienţă reală trăită, şi nu numai cuvânt proclamat, dacă n-ar determina, în existenţa concretă a fiecăruia, posibilitatea efectivă de a învinge orice frică graţie certitudinii adevărului, graţie seninătăţii binelui şi, în cele din urmă, graţie victoriei lui Cristos asupra tuturor urâciunilor din istoria umană? Ca orice act uman, şi păcatele au consecinţe. Sacramentul reconcilierii dezleagă păcatele, dar nu le elimină toate consecinţele respective. Prin indulgenţe, Biserica mamă ia cu generozitate din comoara milostivirii divine, oferind credincioşilor posibilitatea iertării nu numai a păcatelor, ci şi a pedepselor relative la ele. De exemplu, dacă un om loveşte un alt om, cei doi se pot reconcilia, dar nimic nu va putea şterge durerea şi semnul palmei pe obraz. Indulgenţele şterg şi acel semn. Se înţelege bine că tezaurul din care Biserica ia constituie bogăţia sa cea mai adevărată şi preţioasă. Aceea este banca cea mai sigură şi mângâietoare care există şi acţionarii săi sunt cu adevărat norocoşi!

Verano_sperantaEminenţă, dumneavoastră aţi spus că indulgenţele pot fi aplicate pentru noi înşine, sau pentru un credincios răposat. De ce nu unui alt credincios, pentru care ne rugăm? Propriului soţ, propriei soţii, propriilor copii?

Acest lucru nu este posibil datorită marelui mister al libertăţii, care ne face chip şi asemănare a lui Dumnezeu şi pe care însuşi Dumnezeu îl respectă profund. Fiecare, atât timp cât este în viaţă, adică până când este în timp, poate să-şi schimbe propriile alegeri existenţiale, poate să decidă personal să se convertească şi în acest sens nimeni nu poate înlocui libertatea altuia. De aceea fiecare poate dobândi indulgenţe şi să le aplice pentru el însuşi. Desigur, putem să ne rugăm pentru convertirea fraţilor, pentru convertirea păcătoşilor, însă indulgenţa, prin natura sa, este deja un exerciţiu pios, pentru îndeplinirea căruia sunt necesare adevărate acte de convertire, între care primul este reconcilierea sacramentală. În ceea ce priveşte răposaţii, ei odată cu moartea au ieşit din timp şi a încetat pentru ei darul libertăţii. Pentru acest motiv, este mereu important ca libertatea noastră să fie orientată spre bine şi nu este deloc prudent a rămâne îndelung în stare de păcat de moarte. Sufletele răposaţilor neputând să mai facă nimic pentru propria purificare, în virtutea comuniunii sfinţilor, adică a unităţii profunde a tuturor celor botezaţi în Cristos, noi care suntem încă pe drum, putem face extraordinara operă de milostivire spirituală în ajutorarea sufletelor, adică în folosul lor şi, în acelaşi timp, şi în folosul nostru.

Acesta este motivul pentru care solemnitatea Tuturor Sfinţilor şi Pomenirea Credincioşilor Răposaţi sunt aşa de apropiate? Pe întâi şi pe doi noiembrie?

Desigur Biserica, încă de la începuturi, s-a rugat pentru credincioşii răposaţi care aparţineau primelor comunităţi creştine. Fie că erau martiri, sau credincioşi obişnuiţi morţi de moarte naturală, comunitatea a înţeles imediat ajutorul pentru cei răposaţi ca o dimensiune structurală a propriei vieţi, a propriei rugăciuni şi, mai ales, a celebrării euharistice. Ca şi cum ar semnifica faptul că unitatea profundă cu Cristos şi în Cristos, creată cu Botezul, şi împărtăşirea aceleiaşi Euharistii, trăite în comunitatea creştină, nu-ar putea să fie frânte nici măcar de moarte. De altfel, dacă ne gândim bine, dacă moartea a fost înfrântă de Cristos, cel care s-a renăscut în Cristos nu mai poate să fie despărţit de nimic, nici măcar de moartea pe care Cristos deja a înfrânt-o! Solemnitatea Tuturor Sfinţilor scoate în evidenţă tocmai adevărul communio sanctorum, al unirii tuturor celor botezaţi. Aşa cum ne-a amintit de mai mult ori papa Francisc: „timpul prevalează asupra spaţiului”. De aceea unirea în timp a tuturor celor botezaţi, de la cei dintâi creştini, până la cei care mâine dimineaţă vor primi Botezul şi până la sfârşitul istoriei, este o unire pe care nimic n-o va putea răni şi care determină acel drum al Bisericii în timp care este anticipare reală, aici pe pământ, a împărăţiei cerurilor. Noi aparţinem unicului Trup eclezial care, neîntrerupt, de la Isus Cristos, de la Sfânta Fecioară Maria şi de la apostoli, ajunge până la noi şi pentru acest motiv Biserica cerească este mult mai numeroasă, mult mai interesantă, mult mai înţeleaptă şi mult mai „influentă” decât Biserica pământească.

În noaptea care precede Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, de circa un deceniu, s-a răspândit şi în Europa moda lui Halloween. Cui se datorează acest fenomen? Ce părere aveţi despre el?

Aşa cum bine aţi spus dumneavoastră, este vorba despre o modă, care desigur are repercusiuni oricum serioase şi nu numai de ordin consumist. Mi se pare că putem deduce că marea majoritate a tinerilor, care organizează sărbători cu măşti în acea ocazie, sunt victime inconştiente fie ale modei, fie ale celor care, cu orice preţ, trebuie să vândă produse comerciale, manipulând realităţi spirituale. Consider fenomenul atât de iraţional încât devine iniţiala reală a societăţii contemporane: cine nu crede în adevăr ajunge să creadă în orice lucru, inclusiv dovlecii! De altfel, nu-mi scapă faptul că în unele cazuri acest tip de manifestări au origine spiritistă şi chiar satanică şi, de aceea, a le alimenta şi a nu le corecta ne poate transforma în alimentatori inconştienţi ai acelui „fum al satanei”, care deja intoxică prea mult lumea. Trebuie să fim cu toţii atenţi să nu respirăm fumuri toxice; uneori asta se întâmplă aproape fără a ne da seama. Să ne amintim că un dovleac, chiar dacă este binecuvântat, rămâne mereu un dovleac. Cele de Halloween nu sunt nici măcar binecuvântate!

(După Zenit, 27 octombrie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Diverse | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Participarea la vot este un drept onorant, dar şi o obligaţie morală cetăţenească!

Posted by Paxlaur pe 30/10/2014

alegeri prezidentiale 2014 votEpiscopii romano-catolici şi greco-catolici întruniţi la Timişoara, în perioada 2-4 septembrie 2014, în sesiunea de toamnă a Conferinţei Episcopilor din România (CER), au avut pe ordinea de zi şi teme legate de alegerile prezidenţiale de la începutul lunii noiembrie 2014.

Referindu-se la acest eveniment din viaţa societăţii româneşti, ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti şi preşedintele CER, consideră că participarea la vot a credincioşilor catolici este un drept onorant, dar şi o obligaţie morală cetăţenească. În acest sens, întrucât participarea cetăţeanului la alegeri nu se reflectă doar asupra binelui propriu, ci al binelui comun, arhiepiscopul îi invită pe toţi creştinii de bunăvoinţă să participe la toate scrutinele alegerilor prezidenţiale.

Creştinul trebuie să participe în mod activ la protejarea şi împărtăşirea valorilor creştine. Aceste valori fundamentale se regăsesc în Sfânta Scriptură şi în doctrina Bisericii”, a spus şi ÎPS György Miklós Jakubinyi, arhiepiscop de Alba Iulia. „Pentru ca învăţătura creştină să se fructifice în viaţa cotidiană – a continuat Excelenţa sa – trebuie să votăm acea persoană care protejează demnitatea şi libertatea omului, sprijină comunitatea familială, ocroteşte viaţa şi decursul normal al acesteia de la naştere până la moarte, se bazează pe normele morale creştine, iar prin programul său nu impune urmarea unei forme de viaţă care poate să conducă la o destrămare morală” .

Recomandând preoţilor din parohii să-i îndemne pe credincioşi să participe la vot, înalţii ierarhi au mai subliniat că în exercitarea acestui drept constituţional şi cetăţenesc, nimeni nu trebuie să se lase influenţat de promisiuni, bani sau alte beneficii materiale.

Conferinţa Episcopilor din România îi reuneşte pe toţi episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România şi exprimă unitatea Bisericii locale şi uniunea intimă cu urmaşul lui Petru, Sfântul Părinte.

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: