Să nu uităm că în multe locuri şi astăzi este o minune să găseşti o biserică, în special una deschisă, în care poţi intra fără teamă, fără persecuţii.

Basilica din Lateran7În anul 312 împăratul Constantin s-a convertit la creştinism şi a donat papei Melchiade (311-314) palatul Lateran, împreună cu împrejurimile acestui palat. Până atunci acest loc era reşedinţă imperială. Către anul 320 pe acest loc s-a ridicat o biserică, Biserica din Lateran, prima ca dată şi ca demnitate faţă de toate bisericile din Occident. Aceasta a fost consacrată de papa Silvestru la 9 noiembrie 324, cu numele de Bazilica Sfântului Mântuitor. Aceasta a fost prima biserică aleasă să fie consacrată în mod public. Pentru aceasta în Bazilică se pot citi și acum aceste cuvinte (care sunt mereu pe buzele celor care vorbesc despre ea): omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput – „mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lumea întreagă”. Când vorbim despre consacrarea publică a acestei bazilici suntem la începutul libertăţii religioase oferite creştinilor (edictul din 313) şi la ani distanţă de recunoaşterea oficială a creştinismului ca religie a Imperiului Roman (380). A fost într-adevăr o noutate şi un mare dar al Cerului.

Au fost vremuri când era un mare dar să ai o biserică, un loc de rugăciune. Să nu uităm că în multe locuri şi astăzi este o minune să găseşti o biserică, în special una deschisă în care poţi intra fără teamă, fără persecuţii. Însă dacă în comunităţile noastre avem o biserică, cum ne raportăm la ea? Cât de des intrăm pentru a face o vizită în faţa Sfântului Mântuitor? Ce facem pentru a înfrumuseţa biserica noastră? Şi mai ales: simţim noi că este într-adevăr biserica noastră? De prea multe ori ne plângem de lipsurile pe care le întâlnim în lăcaşurile de cult, însă de prea puţine ori suntem noi cei care facem mai mult pentru „casa Domnului”. Ziua aceasta ne invită să ne amintim de bisericile noastre, de locul de har unde am primit botezul, prima sfântă împărtăşanie, mirul, sacramentul căsătoriei. Să ne amintim de locul în care am primit pacea prin dezlegarea sacramentală. Să intrăm cu drag şi cu evlavie în biserica din comunitatea noastră. Să preţuim casa Domnului şi să ne simţim datori de a o îngriji.

Reține

„Vrei să găsești o bazilică strălucitoare? Nu-ți păta sufletul cu murdăriile păcatului. Dacă vrei ca bazilica să fie plină de lumină, amintește-ți că și Dumnezeu vrea ca în sufletul tău să nu fie întuneric. Fă mai degrabă în așa fel încât, așa cum spune Domnul, în ea să strălucească lumina faptelor bune, ca să fie preamărit cel care stă în ceruri. După cum tu intri în biserică, tot așa Dumnezeu vrea să intre în sufletul tău” (sfântul Cezar din Arles).

Duminică, 9 noiembrie 2014 

Duminica a 32-a de peste an
† SFINTIREA BAZILICII DIN LATERAN
Ez 47,1-9.12; Ps 45; 1Cor 3,9b-11.16-17; In 2,13-22

LECTURA I
Am văzut ieşind o apă de sub templu, şi toţi la care a ajuns această apă, s-au mântuit.
Citire din cartea profetului Ezechiel 47,1-9.12
În zilele acelea, în timpul unei viziuni, 1 trimisul Domnului m-a dus înapoi la uşa templului şi iată, de sub pragul templului curgea o apă spre răsărit; pentru că templul era cu faţa spre răsărit. Apa curgea de sub partea dreaptă a templului şi trecea prin partea de miazăzi a altarului. 2 M-a scos apoi pe partea de la miazănoapte şi m-a dus pe dinafară, împrejur, până la poarta îndreptată spre răsărit şi iată, apa curgea din partea dreaptă. 3 Mergând spre răsărit, omul ţinea în mână o sfoară şi a măsurat o distanţă de o mie de coţi; şi m-a făcut să trec apa; apa îmi ajungea până la glezne.4 A mai măsurat apoi o mie de coţi şi m-a făcut să trec apa; apa îmi ajungea până la genunchi. A mai măsurat o mie de coţi şi m-a făcut să trec apa; apa îmi ajungea până la brâu. 5 A măsurat încă o mie de coţi şi era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apele crescuseră; erau ape de trecut înotând, un fluviu care nu se putea trece. 6 Atunci mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Şi m-a dus înapoi la malul râului. 7 Când am venit înapoi, iată, pe malurile râului erau mulţi arbori pe o parte şi pe alta. 8 Şi mi-a zis: „Această apă curge spre ţinutul de răsărit, coboară în valea Iordanului şi se varsă în Marea Moartă, iar apele mării devin sănătoase. 9 Orice vietate care mişună în apă va putea trăi acolo unde va ajunge râul. Va fi foarte mult peşte, pentru că va intra acolo apa aceasta şi apele din mare vor deveni sănătoase; acolo unde va ajunge râul acesta, va fi viaţă. 12 Pe amândouă malurile râului vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunzele lor nu se vor veşteji şi fructele din ei nu se vor termina. În fiecare lună se vor coace fructe noi, pentru că apa pentru ele vine din sfântul lăcaş; fructele lor vor servi ca hrană, iar frunzele lor ca medicamente”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 45,2-3.5-6.8-9
R
.: Prin prezenţa ta salvează-ne, Doamne!

2 Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru,
un ajutor care nu lipseşte niciodată din nevoi.
3 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi ar cădea munţii în mijlocul mării. R.

5 Apele râului înveselesc cetatea lui Dumnezeu,
locuinţa sfântă a Celui Preaînalt.
6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu o ajută de la revărsatul zorilor. R.

8 Domnul oştirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob este un turn de scăpare pentru noi.
9 Veniţi şi vedeţi lucrările Domnului,
faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ. R.

LECTURA A II-A
Voi sunteţi templul lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,9b-11.16-17
Fraţilor, 9b voi sunteţi templul construit de Dumnezeu. 10 Ca un arhitect iscusit, prin harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, eu am pus temelia, alţii continuă construcţia. Important e ca fiecare să ia seama cum construieşte. 11 Nimănui nu-i este îngăduit să pună altă temelie decât aceea care există deja: adică Isus Cristos. 16 Nu ştiţi voi, oare, că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu şi Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu este sfânt iar acest templu sunteţi voi.

Cuvântul Domnului

ALELUIA 2Cr 7,16
(Aleluia) Am ales şi am sfinţit acest loc,
ca să rămân aici în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Templul despre care vorbea era trupul său.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,13-22
Apropiindu-se Paştele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. 13 În templu i-a găsit pe negustorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând. 15 A făcut un bici din funii şi i-a izgonit pe toţi afară din templu, împreună cu oile şi boii, a aruncat pe jos banii schimbătorilor şi le-a răsturnat tarabele, 16 iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi astea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui meu o casă de negustorie!” 17 Ucenicii lui şi-au amintit atunci acest cuvânt al Scripturii: „Râvna casei tale mă consumă”. 18 Iudeii au luat cuvântul şi i-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci astfel de lucruri?” 19 Drept răspuns Isus le-a spus: „Distrugeţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica din nou”. 20 Iudeii i-au zis: „În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta, şi tu îl vei ridica în trei zile?” 21 Dar el vorbea despre templul trupului său. 22 Prin urmare, când a înviat din morţi, ucenicii lui şi-au adus aminte că le spusese cuvintele acestea şi au crezut în Scriptură şi în cuvintele pe care le spusese Isus.

Cuvântul Domnului

 

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: