Îndemn la bucurie şi slujire generoasă – Scrisoare pastorală pentru Anul Vieții Consacrate

Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi surori, dragi persoane consacrate,

Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul (Lc 1,47)
Iată vin, Doamne, să împlinesc voinţa ta! (Evr 10,7)

petru-gherghelLa sfârşitul întâlnirii cu cei 120 de superiori generali ai unor institute masculine, Sfântul Părinte papa Francisc a făcut o nouă surpriză anunţând că anul 2015 va fi Anul Vieţii Consacrate. Vestea i-a umplut de bucurie pe toţi, manifestându-se prin îndelungi aplauze.

S-a constatat atunci cât de mult preţuieşte Sfântul Părinte şi Biserica viaţa consacrată şi cât de mult aşteaptă lumea de la toţi cei ce au ales acest mod de viaţă şi de slujire.

Pentru a da curs acestei dorinţe a Sfântului Părinte, cardinalul prefect al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, Eminenţa sa Joao Braz de Aviz, şi secretarul aceleiaşi Congregaţii, Mons. Jose Rodriguez Carballo, au ţinut o conferinţă de presă în care au anunţat întregii Biserici hotărârea Sfântului Părinte, precizând că acest An al Vieţii Consacrate a fost gândit în contextul celor 50 de ani de la Conciliul Vatican II şi, în special, al împlinirii a 50 de ani de la publicarea decretului conciliar Perfectae caritatis despre reînnoirea vieţii consacrate.

Cu privirea îndreptată asupra acestui timp de har dorim să îmbrăţişăm viitorul cu speranţă, avea să precizeze cardinalul prefect în cuvântul său. Precizând acest scop cu privire la realitatea în care se află întreaga societate, Biserica şi viaţa consacrată, cardinalul prefect împărtăşea tuturor o speranţă: „Din criza care s-a abătut asupra întregii vieţi din societate şi din Biserică să extragem o profundă lecţie şi să folosim această situaţie ca o ocazie favorabilă de creştere în profunzime şi, aşadar, de speranţă, motivată de certitudinea că viaţa consacrată nu va putea să dispară din Biserică, pentru că a fost dorită de Cristos ca parte de neînlocuit a Bisericii sale”.

Acest lucru şi această speranţă reprezintă al treilea obiectiv al întregului an, care îndreptăţeşte şi obligă toate persoanele de a trăi prezentul cu pasiune, căci Anul Vieţii Consacrate va fi un moment important pentru evanghelizarea propriei vocaţii şi pentru mărturisirea frumuseţii de a-l urma pe Cristos în multiplele forme în care se exprimă viaţa consacrată. Este o fericită ocazie de a trezi lumea cu mărturia lor profetică şi cu prezenţa lor în „periferiile existenţiale ale sărăciei şi gândirii”. Tocmai despre această chemare le-a vorbit Sfântul Părinte Francisc superiorilor generali la întâlnirea din 29 noiembrie 2013.

Anunţând aceste obiective şi aceste exigenţe noi în viaţa celor consacraţi, cardinalul prefect avea să le sugereze un adevărat program, care va trebui să şi-l însuşească toţi cei consacraţi.

Consacraţii şi consacratele sunt conştienţi că, în afară de a relata marea istorie pe care au scris-o în trecut, sunt chemaţi să scrie în viitor o istorie nu mai puţin frumoasă şi mare, după cum noteazăVita consecrata la nr. 110, îngrijindu-se de o formare adecvată provocărilor din timpul nostru, în aşa fel încât „să repropună cu curaj” şi cu „fidelitate dinamică” şi creativă experienţa fondatorilor şi fondatoarelor lor (Card. Joao Braz de Aviz, 31.01.2014).

Recent, la 17 octombrie, secretarul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, Mons. Jose Rodriguez Carballo, odată cu prezentarea celei de a doua scrisori a Congregaţiei către toate persoanele consacrate, anunţa că Anul Vieţii Consacrate va începe la 30 noiembrie, prima duminică din Advent, cu o sfântă Liturghie în bazilica „Sfântul Petru”, precedată de o priveghere de rugăciune care va avea loc sâmbătă, 29 noiembrie, în bazilica „Sfânta Maria cea Mare”.

Anul Vieţii Consacrate trebuie să aibă la bază trei dimensiuni sau cuvinte cheie: evanghelie, profeţie şi speranţă, care să arate lumii cine sunt şi ce rol au persoanele consacrate în viaţa Bisericii şi a societăţii. Persoanele consacrate: a) vestesc lumii evanghelia, vestea cea bună – sunt un ferment al noii evanghelizări, b) dau mărturie, ca o profeţie, despre realităţile vieţii veşnice, spre care toţi se îndreaptă şi c) reprezintă un adevărat model de speranţă că tot ceea ce ne-a fost promis se va realiza în ciuda tuturor dificultăţilor şi obstacolelor din societatea de azi.

Anul Vieţii Consacrate va trebui, aşadar, să fie un adevărat sprijin pentru persoanele consacrate, care, dispunând de o aşa de mare şi nobilă chemare, să devină mai conştiente de frumuseţeaurmării lui Cristos, iar, în al doilea rând, acest an trebuie să fie o ocazie prin care toate persoanele consacrate să spună lumii, fără pretenţii de superioritate şi fără complexe de inferioritate,frumuseţea vieţii consacrate.

Sfântul Părinte papa Francisc, adresându-se tuturor creştinilor, dar mai ales persoanelor consacrate, în ziua de 2 februarie 2014 a ţinut să scoată în evidenţă care este rolul tuturor consacraţilor şi înţelesul oferirii de sine lui Dumnezeu al celor ce au ales practicarea voturilor, adică să aparţină lui Dumnezeu în mod deplin şi exclusiv.

Este vorba de o oferire de sine însuşi lui Dumnezeu care se aplică fiecărui creştin, pentru că toţi suntem consacraţi lui prin Botez, dar mai ales care le revine, în mod cu totul deosebit, călugărilor şi călugăriţelor, precum şi laicilor consacraţi, care, cu practicarea voturilor, aparţin lui Dumnezeu în mod deplin şi exclusiv.

Persoanele consacrate, „sunt semn al lui Dumnezeu în diferite locuri ale vieţii, sunt plămadă pentru creşterea unei societăţi mai drepte şi fraterne, sunt profeţie de împărtăşire cu cei mici şi cei săraci. Astfel înţeleasă şi trăită, viaţa consacrată ne apare tocmai cum este ea realmente: este un dar al lui Dumnezeu, un dar al lui Dumnezeu oferit Bisericii, un dar al lui Dumnezeu oferit poporului său! Fiecare persoană consacrată este un dar pentru poporul lui Dumnezeu aflat în drum. Există multă nevoie de aceste prezenţe, care întăresc şi reînnoiesc activitatea răspândirii evangheliei, a educaţiei creştine, a carităţii faţă de cei mai nevoiaşi, a rugăciunii contemplative; activitatea de formare umană, de formare spirituală a tinerilor, a familiilor; angajarea pentru dreptate şi pace în familia umană.

Biserica şi lumea are nevoie de această mărturie a iubirii şi a milostivirii lui Dumnezeu. Consacraţii, călugării, călugăriţele sunt mărturia că Dumnezeu este bun şi milostiv. De aceea este necesar să se valorizeze cu recunoştinţă experienţele de viaţă consacrată şi să se aprofundeze cunoaşterea diferitelor carisme şi spiritualităţi. Trebuie să ne rugăm pentru ca mulţi tineri să răspundă da Domnului care îi cheamă să se consacre total lui pentru o slujire dezinteresată a fraţilor; să îşi consacre viaţa pentru a sluji lui Dumnezeu şi fraţilor.

Pentru toate aceste motive, aşa cum a fost anunţat deja, anul viitor va fi dedicat în mod special vieţii consacrate. Să încredinţăm încă de acum această iniţiativă mijlocirii Fecioarei Maria şi sfântului Iosif, care, ca părinţi ai lui Isus, au fost primii care au fost consacraţi de el şi şi-au consacrat lui viaţa”.

Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi surori, iubiţi credincioşi,

Luând cu mare interes act de voinţa Sfântului Părinte papa Francisc şi a Congregaţiei pentru Viaţa Consacrată, noi, cei din Dieceza de Iaşi, ne dispunem să întâmpinăm cu bucurie noul an pastoral, înscriindu-ne cu toată grija şi dăruirea aprofundării chemării persoanelor care au simţit chemarea Domnului la o viaţă de dăruire prin profesiunea voturilor pentru a fi, aşa cum aşteaptă întreaga Biserică şi Sfântul Părinte papa Francisc, semne ale lui Dumnezeu şi purtători ai evangheliei, profeţi ai unei vieţi de credinţă şi modele de speranţă adevărată pentru toţi oamenii.

Suntem fericiţi că în dieceza noastră există un frumos număr de congregaţii, de călugări şi călugăriţe (56, dintre care 13 masculine şi 43 feminine, cu un total de 170 de preoţi şi fraţi şi 422 de surori cu voturi temporare ori perpetue în cele 100 de case ale lor).

Ne bucurăm că dorinţa Sfântului Părinte de a avea un an dedicat vieţii consacrate a găsit un ecou deosebit între cei ce aparţin ordinelor şi familiilor călugăreşti şi că de acest fapt se bucură poporul creştin, în frunte cu păstorii lui.

Gândul de a întâmpina şi a trăi bine acest an pastoral s-a transformat în mobilizare, iar întâlnirile avute în acest scop în toate zonele diecezei, coordonate de vicarul nostru episcopal, pr. Alois Fechet, reprezintă un semn deosebit pentru o angajare plenară în desfăşurarea întregului an dedicat vieţii consacrate.

Recenta întâlnire de la Cluj a tuturor superiorilor şi superioarelor congregaţiilor din România reprezintă marea bucurie şi dorul fierbinte de a răspunde la aşteptarea Bisericii, a Sfântului Părinte şi a păstorilor sufleteşti, care au găsit şi beneficiază de un mare şi nobil ajutor pentru răspândirea evangheliei, pentru mărturisirea de credinţă şi pentru consolidarea speranţei în mărirea împărăţiei lui Dumnezeu.

Luând în considerare recomandările generale făcute de Congregaţia pentru Viaţa Consacrată, sugestiile făcute de recenta întâlnire de la Cluj, analiza făcută de Oficiul pentru Viaţa Consacrată din Dieceza de Iaşi, precum şi unele precizări locale pentru desfăşurarea acestui an pastoral, facem următoarele precizări:

– Sâmbătă seara, 29 noiembrie, în ajunul deschiderii noului an pastoral dedicat vieţii consacrate, se va organiza o priveghere de rugăciune pregătită şi susţinută de persoanele consacrate, prezente în comunităţile parohiale, priveghere coordonată de parohul locului, împreună cu ceilalţi preoţi prezenţi în parohie.

– În ziua de 30 noiembrie, prima duminică din Advent, în catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi, la ora 11.00, se va celebra o sfântă Liturghie pontificală cu prezenţa reprezentanţilor tuturor familiilor călugăreşti din dieceză, odată cu celebrarea solemnă prezidată la Roma de Sfântul Părinte papa Francisc. Persoanele consacrate vor avea un rol special în celebrarea acestei sfinte Liturghii, în care toţi vom fi uniţi cu Sfântul Părinte şi cu întreaga Biserică, pentru a marca acest moment de har.

Cerem tuturor parohilor ca în toate bisericile parohiale şi filiale să se facă referinţă directă la începerea noului an pastoral dedicat vieţii consacrate, iar la sfintele Liturghii, în comunităţile unde sunt prezente persoane consacrate, ele vor participa activ la proclamarea lecturilor, la rugăciunea credincioşilor şi la alte momente.

Catehezele şi diferitele iniţiative, pe parcursul întregului an pastoral, vor fi înaintate spre cunoaştere şi aplicare, Oficiului pentru Viaţa Consacrată, coordonat de pr. dr. Alois Fechet.

Sfinţiile voastre, dragi şi iubiţi credincioşi,

Implorăm cu profundă credinţă, pentru toate persoanele consacrate, pentru toţi călugării şi călugăriţele noastre şi pentru toţi consacraţii laici, mijlocirea preacuratei Fecioare Maria, modelul tuturor celor dornici de a-l urma pe Cristos mai îndeaproape, a sfântului Iosif cel feciorelnic, inspiratorul tuturor celor ce vor să-l slujească pe Isus, precum şi a tuturor fondatorilor şi fondatoarelor, care se bucură astăzi de fericirea contemplării lui Dumnezeu, precum şi de dragostea şi fidelitatea care îi urmează.

Îl preamărim pe Domnul pentru tot darul pe care ni-l oferă prin slujirea persoanelor consacrate şi ne unim într-un imn de preamărire:

Te, Deum, laudamus
„Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm”
şi „în veci cântăm milostivirile tale!”

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Creștinul este un om optimist sau unul „rupt de realitate”?

optimismNu de puține ori ne este dat să alegem între jumătatea plină și cea goală a paharului. Noi ce parte vedem din paharul pus în fața noastră: ce avem sau ce ne lipsește? Altfel spus, noi privim viața cu optimism sau cu pesimism? Creștinismul merge mână în mână cu optimismul, cu acei oameni care reușesc să vadă întotdeauna jumătatea plină a paharului. Iar a fi mereu plin de optimism, chiar și atunci când lucrurile nu sunt chiar atât de bune și frumoase cum ne-am dori, nu înseamnă că suntem „rupți de realitate”. Și nici nu e o viață bazată doar pe zicala: „Prefer să fiu optimist și să mă înșel, decât să fiu pesimist și să am dreptate”. E mult mai mult decât atât: este credință. Acea credința care și în mijlocul celor mai puternice neajusuri și persecuții îți liniștește inima amintindu-ți că „Dumnezeu rânduiește totul spre binele celor care îl iubesc pe el”.

De fapt, trăind în această lume avem două posibilități: putem vedea doar răul și lipsurile; putem să ne plângem de trădările suferite și de batjocurile la care am fost supuși pentru credința noastră; putem să ridicăm în fiecare zi pumnul spre cer și spre fratele nostru și să devenim la rândul nostru izvor de nefericire și nedreptate pentru cei din jur. Sau putem să vedem și să admirăm frumusețea creației; putem să căutăm binele prezent în lume, în oameni, în cei care ne stau alături. De fapt, aceasta este obligația naostră și pentru aceasta am fost creați: să găsim prezența lui Dumnezeu în cei din jurul nostru și să valorificăm această prezență. Suntem noi conștienți că în orice om există ceva din prezența lui Dumnezeu? Căutăm prin viața noastră să găsim acea fărâmă de bine prezentă în orice suflet, dar deseori înăbușită de răutate și păcat?

Să prindem curaj în acastă zi și să privim viața cu optimism, adică cu credință. Să privim frumusețea creației, măreția omului și splendoarea Creatorului și să cântăm din toată inima: „Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile tale, rege al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi nu va glorifica numele tău? Căci numai tu eşti sfânt! Toate neamurile vor veni şi se vor prosterna înaintea ta, pentru că ai făcut cunoscute judecăţile tale”. Să cântăm din toată inima și să dăm mărturie, chiar și în mijlocul persecuțiilor, despre credința din inima noastră: Fiara, răul și nedreptatea vor fi învinse și Dumnezeu va domni pentru totodeauna.

Reține

Promisiunea Domnului este forța noastră: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28,20).

Miercuri, 26 noiembrie 2014 

Miercuri din saptamâna a 34-a de peste an
Ss. Siriciu, pp.; Leonard, pr.
Ap 15,1-4; Ps 97; Lc 21,12-19

LECTURA I
Cântau cântecul lui Moise şi cântecul în cinstea Mielului.
Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 15,l-4
1 Eu, Ioan, am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau putere peste cele şapte calamităţi; acestea sunt ultimele, pentru că prin ele trebuie să ia sfârşit mânia lui Dumnezeu. 2 Am văzut ceva care semăna cu o mare străvezie, amestecată cu flăcări; şi pe ţărmul mării străvezii stăteau în picioare toţi cei care au biruit Fiara, chipul ei şi numărul conţinut în literele numelui său. Ei ţineau în mână harpele lui Dumnezeu 3 şi cântau cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, şi cântarea în cinstea Mielului: „Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile tale, rege al tuturor timpurilor! 4Cine nu se va teme de tine, Doamne? Cine nu va da mărire numelui tău? Tu singur eşti sfânt! Toate popoarele vor veni şi se vor prosterna înaintea ta, căci faptele tale drepte au fost descoperite!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 97,1.2-3ab.7-8.9 (R.: cf. Ap 15,3b)
R.: Doamne, Dumnezeule Atotputernic, cât de minunate sunt lucrările tale!
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor. R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi a descoperit dreptatea sa înaintea neamurilor.
3ab Şi-a adus aminte de bunătatea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

7 Să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea,
lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa.
8 Toate râurile să bată din palme
şi munţii să tresalte de bucurie în faţa Domnului. R.

9 El vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele fără părtinire. R.

ALELUIA Ap 2,10c
(Aleluia) Fii credincios până la moarte, spune Domnul;
şi-ţi voi da coroana vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu, însă nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,12-19
În acel timp, 12 Isus a spus ucenicilor săi: „Vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor duce în faţa tribunalelor sinagogii, vă vor arunca în închisoare, vă vor duce în faţa regilor şi guvernatorilor pentru numele meu. 13 Aceasta va fi pentru voi prilej de a da mărturie. 14 Întipăriţi-vă bine în inimă, că nu trebuie să vă îngrijiţi de apărarea voastră; 15 eu însumi vă voi inspira acele cuvinte şi acea înţelepciune, cărora potrivnicii voştri nu vor putea să le ţină piept şi nici să le contrazică. 16 Vă vor trăda chiar părinţii, fraţii, familia, rudele şi prietenii voştri şi-i vor da la moarte pe unii dintre voi. 17 Veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. 18 Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. 19 Rămâneţi statornici şi veţi dobândi viaţa”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: