Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Aprilie 2015

De ce nu se (mai) căsătoresc tinerii?

Posted by Paxlaur pe 30/04/2015

casatorieIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Reflecţia noastră cu privire la planul originar al lui Dumnezeu cu privire la perechea bărbat-femeie, după ce am luat în considerare cele două naraţiuni din Cartea Genezei, se îndreaptă acum direct spre Isus.

Evanghelistul Ioan, la începutul Evangheliei sale, relatează episodul de la nunta din Cana, la care erau prezenţi Fecioara Maria şi Isus, cu primii săi discipoli (cf. In 2,1-11). Isus nu numai că a participat la acea căsătorie, ci „a salvat sărbătoarea” cu minunea vinului! Aşadar, primul dintre semnele sale minunate, cu care El revelează gloria sa, l-a făcut în contextul unei căsătorii şi a fost un gest de mare simpatie faţă de acea familie care se năştea, solicitat de grija maternă a Mariei. Acest lucru ne face să ne amintim de cartea Genezei, când Dumnezeu termină lucrarea creaţiei şi face capodopera sa; capodopera este bărbatul şi femeia. Şi aici Isus începe chiar minunile sale cu această capodoperă, într-o căsătorie, într-o sărbătoare de nuntă: un bărbat şi o femeie. Astfel Isus ne învaţă că familia este capodopera societăţii: bărbatul şi femeia care se iubesc! Aceasta este capodopera!

Din timpurile nunţii din Cana atâtea lucruri s-au schimbat, însă acel „semn” al lui Cristos conţine un mesaj mereu valabil.

Astăzi pare că nu e uşor a vorbi despre căsătorie ca despre o sărbătoare care se reînnoieşte în timp, în diferitele perioade ale întregii vieţi a soţilor. Este un fapt că persoanele care se căsătoresc sunt tot mai puţine; acesta este un fapt: tinerii nu vor să se căsătorească. În schimb, în multe ţări creşte numărul despărţirilor, în timp ce se diminuează numărul copiilor. Dificultatea de a rămâne împreună – fie ca pereche, fie ca familie – duce la ruperea legăturilor cu tot mai mare frecvenţă şi rapiditate şi tocmai copiii sunt primii care poartă consecinţele acestui lucru. Dar să ne gândim că primele victime, victimele cele mai importante, victimele care suferă mai mult într-o despărţire sunt copiii. Dacă experimentezi încă de mic că o căsătorie este o legătură „pe timp determinat”, în mod inconştient va fi aşa pentru tine. De fapt, mulţi tineri sunt determinaţi chiar la proiectul unei legături irevocabile şi al unei familii durabile. Cred că trebuie să reflectăm cu mare seriozitate asupra cauzei pentru care atâţia tineri „nu se simt în stare” să se căsătorească. Există această cultură a provizoriului… totul este provizoriu, pare că nu există ceva definitiv.

Această preocupare a tinerilor care nu vor să se căsătorească este una care se evidenţiază în ziua de astăzi: de ce nu se căsătoresc tinerii? De ce adesea preferă o convieţuire şi de atâtea ori „cu responsabilitate limitată”? De ce mulţi – chiar şi printre cei botezaţi – au puţină încredere în căsătorie şi în familie? Este important să încercăm să înţelegem, dacă vrem ca tinerii să poată găsi drumul corect de parcurs. De ce nu au încredere în familie?

Dificultăţile nu sunt numai cu caracter economic, deşi acestea sunt cu adevărat serioase. Mulţi consideră că schimbarea care a avut loc în aceste ultime decenii a fost pusă în mişcare de emanciparea femeii. Dar nici acest argument nu este valabil, este o falsitate, nu este adevărat! Este o formă de masculinism, care vrea mereu să domine femeia. Facem figura urâtă pe care a făcut-o Adam, când Dumnezeu i-a spus: „Dar de ce ai mâncat din rodul pomului?”, şi el: „Femeia mi-a dat”. Şi vina este a femeii. Sărmana femeie! Trebuie să apărăm femeile! În realitate, aproape toţi bărbaţii şi femeile ar vrea o siguranţă afectivă stabilă, o căsătorie solidă şi o familie fericită. Familia este în vârful tuturor indicilor de satisfacţie printre tineri; însă, de frica de a greşi, mulţi nu vor nici măcar să se gândească la asta; deşi sunt creştini, nu se gândesc la căsătoria sacramentală, semn unic şi irepetabil al alianţei, care devine mărturie a credinţei. Probabil tocmai această frică de a eşua este marele obstacol de a primi cuvântul lui Cristos, care promite harul său unirii conjugale şi familiei.

Mărturia cea mai convingătoare a binecuvântării căsătoriei creştine este viaţa bună a soţilor creştini şi a familiei. Nu există mod mai bun pentru a exprima frumuseţea sacramentului! Căsătoria consacrată de Dumnezeu păstrează acea legătură dintre bărbat şi femeie pe care Dumnezeu a binecuvântat-o încă de la crearea lumii; şi este izvor de pace şi de bine pentru întreaga viaţă conjugală şi familială. De exemplu, în primele timpuri ale creştinismului, această mare demnitate a legăturii dintre bărbat şi femeie a înfrânt un abuz considerat pe atunci complet normal, adică dreptul soţilor de a repudia soţiile, chiar şi cu motivele care se întemeiază pe pretexte şi care umilesc. Evanghelia familiei, Evanghelia care anunţă tocmai acest sacrament a înfrânt această cultură a repudierii obişnuite.

Sămânţa creştină a egalităţii radicale dintre soţi trebuie să aducă astăzi noi roade. Mărturia demnităţii sociale a căsătoriei va deveni convingătoare tocmai pe această cale, calea mărturiei care atrage, calea reciprocităţii dintre ei, a complementarităţii dintre ei.

Pentru aceasta, creştini fiind, trebuie să devenim mai exigenţi în această privinţă. De exemplu: a susţine cu hotărâre dreptul la retribuirea egală pentru munca egală; de ce se consideră că femeile trebuie să câştige mai puţin decât bărbaţii? Nu! Au aceleaşi drepturi. Disparitatea este un pur scandal! În acelaşi timp, a recunoaşte ca bogăţie mereu valabilă maternitatea femeilor şi paternitatea bărbaţilor, în folosul mai ales al copiilor. La fel, virtutea ospitalităţii familiilor creştine îmbracă astăzi o importanţă crucială, în special în situaţiile de sărăcie, de degradare, de violenţă familială.

Iubiţi fraţi şi surori, să nu ne fie frică să-l invităm pe Isus la sărbătoarea de nuntă, să-l invităm în casa noastră, pentru ca să fie cu noi şi să păzească familia. Şi să nu ne fie frică s-o invităm şi pe Mama sa Maria! Creştinii, când se căsătoresc „în Domnul”, sunt transformaţi în semn eficace al iubirii lui Dumnezeu. Creştinii nu se căsătoresc numai pentru ei înşişi: se căsătoresc în Domnul în favoarea întregii comunităţi, a întregii societăţi.

Despre această frumoasă vocaţie a căsătoriei creştine voi vorbi şi în următoarea cateheză.

Papa Francisc

Audienţa generală de miercuri, 29 aprilie 2015
Familia – 12. Căsătoria (I)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in Lecturi, Papa Francisc | Etichetat: , , , , , , , , , | 2 Comments »

„Nu uitaţi: voinţa lui Dumnezeu este fericirea noastră!”

Posted by Paxlaur pe 29/04/2015

Fericiţi şi plini de recunoştinţă

Dragi adolescenţi şi tineri,

logo ziua tineretului Onesti 2015După ce anul trecut ne-am întâlnit la marea sărbătoare a beatificării episcopului nostru Anton Durcovici, reluăm întâlnirea anuală a tinerilor din dieceza noastră fiind invitaţi să participăm la Ziua Tineretului de la Oneşti, în ziua de 2 mai 2015.

Este un lucru minunat ca atâţia tineri să se adune în jurul lui Cristos, să îşi mărturisească credinţa şi să îşi exprime bucuria! Mă gândesc la faptul că tinerii se adună cu multă uşurinţă, chiar în număr mare, pentru diferite evenimente, cum ar fi concerte sau festivaluri. Cu atât mai mult, voi, dragi tineri din comunităţile noastre, aveţi o ocazie deosebită să vă adunaţi la o sărbătoare a lui Isus şi a voastră, a credinţei şi a entuziasmului prietenilor lui Cristos. Vă îndemn să nu ezitaţi să veniţi la Oneşti pentru a arăta tuturor că Isus este pe primul loc în viaţa voastră!

Tema Zilei Tineretului de la Oneşti este tema încredinţată tinerilor din lumea întreagă de papa Francisc: „Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). În Mesajul său pentru Ziua Mondială a Tineretului de anul acesta, pe care am celebrat-o în Duminica Floriilor, Sfântul Părinte aminteşte că „Dumnezeu a depus în inima fiecărui bărbat şi a fiecărei femei o dorinţă ireprimabilă de fericire, de plinătate”. Această fericire, pe care o căutaţi şi voi, dragi tineri, poate să izvorască doar dintr-o inimă curată, o inimă care este la Domnul şi care nu bate doar pentru sine, ci şi pentru fraţi şi surori, pentru aceia care au mare nevoie de gesturi de prietenie şi de iubire. Îl puteţi vedea pe Dumnezeu în rugăciune, în citirea Sfintei Scripturi, pe faţa celor de lângă voi, din familie, de la şcoală, din asociaţiile religioase şi grupurile din care faceţi parte.

Avem nevoie de tineri fericiţi, cu adevărat fericiţi! Ştim că nu este uşor să vă trăiţi viaţa în aceste timpuri, că sunt atâtea dificultăţi, atâtea riscuri. Tocmai de aceea, pe toate acestea trebuie să le înfruntaţi cu credinţă, împreună cu Cristos, care vă este mereu alături, care crede în voi şi vă susţine. Numai cu el puteţi fi fericiţi! Dacă vă îndepărtaţi de el, paşii voştri vor rătăci pe drumuri care vă vor îndrepta spre false fericiri! Nu vă lăsaţi amăgiţi!

Avem nevoie de tineri cu inima curată! Fiţi curaţi în toate gândurile, intenţiile şi acţiunile voastre! Ochii voştri să strălucească de puritatea care provine din inima voastră curată, iar aceia care vă întâlnesc să dorească să îl cunoască pe Isus, care vrea ca fiecare persoană să fie curată, să fie fericită!

Avem nevoie de tineri curajoşi! Trăirea credinţei cere mult curaj, deoarece vă pune în situaţia să întâlniţi neînţelegere, ironie, acuze. Însă gândiţi-vă că în multe locuri tineri ca voi înfruntă persecuţii şi chiar sunt ucişi pentru că sunt creştini, pentru că nu renunţă la prietenia lor cu Cristos. De la ei puteţi învăţa să fiţi statornici şi puternici. Aveţi curajul să răspundeţi la chemarea lui Dumnezeu la viaţa de familie, la preoţie sau la viaţa consacrată. Oricare ar fi vocaţia voastră, o puteţi trăi cu adevărat doar cu o inimă curată.

Dragi adolescenţi şi tineri,

Anul 2015 este un an deosebit pentru mine în care nu încetez să îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darurile primite: darul vieţii, darul preoţiei şi darul slujirii ca episcop, aşa după cum am scris şi în scrisoarea pastorală adresată preoţilor, persoanelor consacrate, tuturor credincioşilor şi tinerilor din întreaga dieceză. Gândindu-mă la tema încredinţată de papa Francisc în acest an vouă, tinerilor, doresc să dau mărturie: cu multă umilinţă, prin harul lui Dumnezeu, mă declar o persoană fericită, un păstor fericit şi un episcop fericit! Pentru orice episcop, preot şi credincios este o fericire să îl slujească pe Dumnezeu, cu bucurie şi cu toată fiinţa. Este o fericire pe care o doresc fiecăruia dintre voi. Vă rog să vă alăturaţi mie în această cântare de recunoştinţă pe care o aduc Domnului şi să mă însoţiţi cu rugăciunea voastră! În acelaşi timp, vă îndemn să îi mulţumiţi şi voi lui Dumnezeu pentru toate darurile sale, pentru tot ceea ce el v-a oferit şi vă oferă. Nu încetaţi să fiţi recunoscători! Mulţi tineri nu sunt fericiţi pentru că nu ştiu să se bucure de ceea ce este minunat şi frumos în viaţa lor, de ceea ce au primit de la Domnul. Bucuria voastră trebuie să fie in Domnul, după cum ne îndeamnă apostolul Paul: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă!” (Fil 4,4).

Împreună cu episcopul nostru auxiliar Aurel, cu preoţii care vă păstoresc, cu persoanele consacrate, cu părintele Felix, vă îndemn să aveţi grijă de inima voastră, să o păstraţi mereu curată, să nu lăsaţi să fie „poluată”. Lucraţi cu statornicie la fericirea voastră fiind mereu fideli lui Isus. Întâlniţi-vă în parohiile voastre, fiţi activi în asociaţiile din care faceţi parte, implicaţi-vă în voluntariat, participaţi la întâlnirile care vi se propun în zona voastră şi la nivel diecezan. În mod special, vă îndemn să fiţi prezenţi la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic, care anul acesta va avea loc la Cluj-Napoca, în perioada 22-26 iulie.

Vă aştept la Oneşti pentru a ne bucura împreună de prietenia noastră cu Cristos, pentru a ne uni inimile într-o cântare de recunoştinţă şi de preamărire. Reluând cuvintele papei Francisc, vă spun şi eu: „Nu uitaţi: voinţa lui Dumnezeu este fericirea noastră!”

Sfânta Fecioară Maria şi fericitul Anton Durcovici să vă călăuzească paşii pe drumul credinţei, al fericirii şi al curajului de a lupta împotriva curentului.

Cristos a înviat! El este bucuria noastră!

Iaşi, 25 aprilie 2015
Sărbătoarea Sfântului Marcu

Al vostru,
Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Mesajul PS Petru Gherghel
pentru Ziua Tineretului 2015 (Oneşti)
Preluat de pe http://www.ercis.ro

* * *

Ziua Tineretului 2015: finalitatea, programul şi logoul

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a XXX-a Zi Mondială a Tineretului 2015

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

„Tu con­sumi orice iubire proprie a sufletului cu căldura ta”.

Posted by Paxlaur pe 29/04/2015

Frumusetea creatiei si a CreatoruluiAm gustat şi am văzut
O, dumnezeire veşnică, veşnică Treime, care, prin unirea naturii divine, ai dat atâta valoare sângelui Fiului tău unul-născut! Tu, Treime veşnică, eşti ca o mare adâncă în care, cu cât încerc să caut mai mult, cu atât găsesc mai mult şi cu cât găsesc mai mult, cu atât creşte mai mult setea de a te căuta. Sufletul meu nu este nicio­dată sătul de tine. Săturându-se în abisul tău, nu se satură, pentru că rămâne înfometat de tine şi doreşte tot mai mult, Treime veşnică, să te vadă cu lumina luminii tale.
Eu am gustat şi am văzut cu lumina intelectului în lumina ta abisul tău, Treime veşnică, şi frumuseţea crea­turii tale. Pentru aceasta, văzându-mă pe mine în tine, am văzut că sunt chipul tău prin acea inteligenţă care îmi este dată din puterea ta, Părinte veşnic, şi din înţelep­ciunea ta, care este înţelepciunea Fiului tău unul-născut. Apoi, Duhul Sfânt, care purcede din tine, Tată, şi din Fiul tău, mi-a dat voinţa cu care să te pot iubi.
Într-adevăr, tu, Treime veşnică, eşti creator iar eu sunt creatură, şi am cunoscut – pentru că tu mi-ai dat inteligenţa atunci când m-ai recreat prin sângele Fiului
tău unul-născut – că eşti îndrăgostit de frumuseţea crea­turii tale.
O, abis, o, Treime veşnică, o, dumnezeire, o, mare adâncă! Ce puteai să-mi dai mai mult decât pe tine însuţi? Tu eşti un foc ce arde mereu şi nu se consumă. Tu con­sumi orice iubire proprie a sufletului cu căldura ta. Tu eşti foc ce îndepărtează orice răceală şi luminezi minţile cu lumina ta, cu acea lumină cu care m-ai făcut să cunosc adevărul.
Oglindindu-mă în această lumină, te cunosc ca bine suprem, bine mai presus de orice bine, bine fericit, bine de neînţeles, bine de nepreţuit. Frumuseţe mai presus de orice frumuseţe. Înţelepciune mai presus de orice înţelep­ciune. Ba mai mult, tu eşti însăşi înţelepciunea, tu, hrană a îngerilor, care te-ai dat oamenilor cu foc de iubire.
Tu, haină ce acoperi orice goliciune a mea. Tu, hrană care îi hrăneşti pe cei înfometaţi cu dulceaţa ta. Tu eşti dulce fără nici o amărăciune. O, Treime veşnică!

Din Dialogul despre providenţa divină, al sfintei Ecaterina din Siena, fecioară
(Cap. 167, Gratiarum actio ad Trinitatem:
ed. lat., Ingolstadii, 1583, f. 290-291)

Posted in Lecturi, Rugaciune | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Să nu uităm importanța unui zâmbet într-o lume terorizată!

Posted by Paxlaur pe 28/04/2015

Inima de copilÎntr-o lume asaltată de tristețe și nenorociri, într-o lume obișnuită să plângă și să sufere, fiecare om are o misiune specială: să poarte bucuria în inimi, în case, să fie izvor de fericire și de speranță pentru cei care suferă, pentru cei cuprinși de disperare, pentru cei care umblă în întunericul tristeții. Am primit o inimă pentru a iubi și alina, am primit brațe pentru a ajuta și îmbrățișa, am primit picioare pentru a alerga în întâmpinarea celor care suferă. Am primit, un trup, o viață pentru a purta fericirea și speranța.

Nu este lipsită de importanță menționarea de la rugăciunile acestei zile. Cei care au participat astăzi la sfânta Liturghie sau care vor participa, au auzit cum suntem chemați să ne rugăm în această zi, au auzit, de fapt, ce suntem chemați să trăim astăzi: bucuria! Suntem chemați să primim bucuria, să dăruim bucuria, să fim izvor de bucurie pentru cei din jurul nostru.

Dă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, harul, ca noi, care celebrăm misterul învierii Fiului tău, să ne învrednicim a primi bucuria răscumpărării noastre. Prin Cristos, Domnul nostru.

Te rugăm, Doamne, dă-ne harul, să-ţi aducem necontenit mulţumiri prin aceste taine pascale, pentru ca ele, continuând în noi lucrarea mântuirii, să ne fie izvor de bucurie veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ascultă-ne, Doamne, rugăciunile, pentru ca acest schimb tainic, prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră, să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum şi să ne dobândească bucuriile veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

Să trăim cu bucurie. Să dăruim bucurie celor din jur. Să ștergem tristețea de pe chipul semenilor noștri iar în locul disperării din inimile lor să facem să crească speranța. Să fim vrednici de numele de creștini, martori ai lui Cristos, martori ai celui care a venit pentru a ne dărui fericirea, fericirea veșnică. Să nu uităm importanța unui zâmbet într-o lume atât de încercată de teroare și tristețe.

O, Marie, cauza bucuriei noastre, roagă-te pentru noi!

Marţi, 28 aprilie 2015 

Marti din saptamâna a 4-a a Pastelui
Ss. Petru Chanel, pr. m. *; Ludovic M. Grignion de Montfort, pr. *; Valeria, m.
Fap 11,19-26; Ps 86; In 10,22-30

LECTURA I
Le-au vorbit şi grecilor, vestindu-l pe Domnul Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 11,19-26
În zilele acelea, cei care fuseseră împrăştiaţi după persecuţia care a avut loc împotriva lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, Cipru şi Antiohia, dar nu predicau cuvântul decât iudeilor. 20 Totuşi erau între ei unii bărbaţi ciprioţi şi cireneni care au venit la Antiohia şi care le-au vorbit grecilor vestindu-l pe Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei şi a fost mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii care era în Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba la Antiohia. 23 Când a ajuns şi a văzut harul lui Dumnezeu, el s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână în Domnul cu inimă neclintită. 24 El era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi credinţă. Astfel, o mare mulţime s-a adăugat la Domnul. 25 Atunci el s-a dus la Tars ca să-l caute pe Saul. 26 Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat o mulţime numeroasă. În Antiohia, discipolii au fost numiţi pentru prima dată creştini.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 86(87),1-3.4-5.6-7 (R.: Ps 116(117),1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, toate popoarele!
sau:
Aleluia.

1 Întrucât temeliile sale sunt pe munţii cei sfinţi,
2
Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât toate locuinţele lui Iacob.
3
Lucruri măreţe s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu. R.

4 Voi aminti de Rahab şi de Babilon
printre cei care mă cunosc;
iată, filistenii, Tirul şi Etiopia s-au născut acolo!
5
Se va spune despre Sion:
„Şi acesta, şi acela s-au născut într-însul
şi însuşi Cel Preaînalt îi întăreşte”. R.

6 Domnul scrie în cartea popoarelor:
„Aceştia s-au născut acolo”.
7
Iar ei dansează şi cântă:
„Toate izvoarele mele sunt în tine”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu şi Tatăl una suntem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,22-30
În acel timp, avea loc Sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim. Era iarnă. 23 Isus umbla prin templu, în Porticul lui Solomon. 24 Iudeii l-au înconjurat şi i-au zis: „Până când ne chinuieşti sufletul? Dacă tu eşti Cristos, spune-ne deschis!” 25 Isus le-a răspuns: „V-am spus, şi nu credeţi. Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine, 26 însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. 27 Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. 28 Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. 30 Eu şi Tatăl una suntem”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Dumnezeu vrea să fie mai mult iubit decât temut!

Posted by Paxlaur pe 28/04/2015

Dumnezeu este iubireFii jertfă și preot al lui Dumnezeu!

Vă îndemn pentru milostivirea lui Dumnezeu (cf. Rom 12,1). Este Paul cel care cere, ba chiar Dumnezeu este cel care cere, prin Paul, pentru că vrea să fie mai mult iubit decât temut. Dumnezeu cere pentru că vrea să fie nu atât Domn, cât Tată. Dumnezeu cere pentru milostivire, nu pentru a pedepsi cu autoritate.

Ascultă-l pe Domnul care cere: vedeți, vedeți în mine trupul vostru, mădularele voastre, inima voastră, oasele voastre, sângele vostru. Și dacă vă temeți de ceea ce este Dumnezeu, pentru ce nu iubiți măcar ceea ce este al vostru? Dacă vă ascundeți de stăpân, de ce nu apelați la rudă?

Dar poate că vă acoperă de confuzie gravitatea păti­mirii pe care mi-ați impus-o. Nu vă fie teamă! Această cruce nu este un bold pentru mine, ci pentru moarte. Aceste cuie nu-mi provoacă atât durere, cât mai mult imprimă mai adânc în mine iubirea față de voi. Aceste răni nu mă fac să gem, ci mai curând vă introduc pe voi în interiorul meu. Trupul meu întins, în loc să mărească durerea, lărgește spațiile inimii pentru a vă primi. Sângele meu nu este pierdut pentru mine, ci este dăruit ca răscumpărare pentru voi.

Așadar, veniți, întoarceți-vă. Experimentați măcar gin­gășia mea paternă, care răsplătește răul cu binele, inju­riile cu iubirea, rănile atât de mari cu o dragoste așa de mare.

Dar să-l ascultăm acum pe Apostol: Vă îndemn, spune el, să oferiți trupurile voastre (Rom 12,1). Apostolul îi vede astfel pe toți oamenii înălțați la demnitatea sacer­dotală pentru a oferi trupurile lor ca jertfă vie.

O, demnitate imensă a preoției creștine! Omul a deve­nit victimă și preot pentru sine însuși. Omul nu caută în afară sa ceea ce trebuie să jertfească lui Dumnezeu, ci poartă cu sine și în sine ceea ce îi jertfește lui Dumnezeu pentru sine. Victima rămâne, fără a se schimba, și preotul rămâne egal cu sine însuși, deoarece victima este jert­fită, dar trăiește, iar preotul nu poate să-l dea la moarte pe cel care împlinește jertfa.

Minunată jertfă, cea în care se oferă trupul fără rănirea trupului și sângele fără vărsare de sânge. Vă îndemn, pentru milostivirea lui Dumnezeu, să vă oferiți trupu­rile voastre ca jertfă vie (cf. Rom 12,1).

Fraților, această jertfă este modelată după cea a lui Cristos și corespunde planului pe care el și l-a fixat dinainte, deoarece, pentru a da viață lumii, el a jertfit și a adus la viață trupul său; cu adevărat, el a făcut trupul său ostie vie, pentru că, ucis fiind, el trăiește. Așadar, în această victimă i se plătește morții prețul său. Însă victima rămâne, victima trăiește și moartea este pedep­sită. De aici rezultă că martirii se nasc atunci când mor, încep să trăiască o dată cu sfârșitul, trăiesc atunci când sunt uciși, strălucesc în cer ei, care pe pământ erau con­siderați stinși.

Fraților, spune el, vă îndemn, pentru milostivirea lui Dumnezeu, să vă oferiți trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă. Acest lucru l-a prezis și profetul: Nu ai voit jertfă nici ofrandă, dar mi-ai dat un trup (cf. Ps 39,7 Vg). Fii, omule, fii jertfă și preot al lui Dumnezeu; nu pierde ceea ce ți-a dat și acordat voința divină. Îmbracă haina sfințeniei. Încinge-te cu brâul castității. Cristos să fie protecția capului tău. Crucea să rămână în apărarea frun­ții tale. Apropie de pieptul tău sacramentul științei divine. Fă să se înalțe tămâia rugăciunii ca un parfum plăcut. Ia în mână sabia spiritului, fă din inima ta un altar și prezintă astfel lui Dumnezeu cu încredere fermă trupul tău ca victimă.

Dumnezeu caută credința, nu moartea. Îi este sete de rugăciunea ta, nu de sângele tău. Este domolit de voință, nu de moarte.

Din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop
(Pred. 108: PL 52, 499-500)

Posted in Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: