Nu există absolut nimic care să nu fie cuprins în această rugăciune

Cum sa ne rugamRugăciunea noastră este publică și universală

Înainte de toate, Învățătorul păcii și Maestrul unității nu a voit ca rugăciunea să fie doar individuală și privată, ca și cum cineva s-ar ruga numai pentru sine. Noi nu spunem: Tatăl meu, care ești în ceruri, și nici: Pâinea mea dă-mi-o mie astăzi, nici nu cere fiecare să i se ierte numai greșelile sale, nici nu imploră numai pentru sine să nu fie dus în ispită sau să fie mântuit de cel rău. Rugăciunea noastră este publică și universală, și atunci când ne rugăm, noi nu ne rugăm doar pentru unul, ci pentru tot poporul, pentru că tot poporul este una.
Dumnezeul păcii și Maestrul înțelegerii, care ne-a învățat unitatea, a voit ca fiecare să se roage pentru toți, după cum el i-a purtat pe toți în unul singur. Această lege a rugăciunii au respectat-o cei trei tineri aruncați în cuptorul cu foc, când s-au acordat la unison în rugăciune și au fost una în armonia spiritului. Acest lucru îl afirmă Scriptura divină. Spunându-ne că ei se rugau uniți, ne dă un model pe care să-l urmăm în rugă­ciune, ca să fim și noi astfel. Atunci, spune ea, cei trei, într-un glas, cântau un imn și-l binecuvântau pe Dum­nezeu (cf. Dan 3,51). Vorbeau ca într-un glas, și totuși, Cristos încă nu-i învățase să se roage.
Tocmai pentru că se rugau astfel, cuvintele lor au fost eficace și ascultate: rugăciunea ce se inspiră din pace, rugăciunea simplă și interioară câștigă bunăvoința lui Dumnezeu. Găsim scris că tot astfel se rugau apos­tolii împreună cu ucenicii, după înălțarea Domnului. Toți aceștia, se spune, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui (Fap 1,14). Într-un cuget, stăruiau în rugăciune, arătând atât prin râvnă, cât și prin unitatea rugăciunii lor că Dumnezeu, care face ca oamenii să stea împreună (cf. Ps 67,7) în casă, nu-i primește în locuința divină și veșnică decât pe aceia care se roagă în unirea inimilor.
Fraților preaiubiți, multe și minunate sunt tainele Rugăciunii domnești! Ele sunt adunate într-o invocație scurtă, dar bogată în putere spirituală. Nu există absolut nimic care să nu fie cuprins în această rugăciune de laudă și de cerere. De aceea, ea formează un adevărat compendiu de învățătură cerească. Voi deci spune el, așa să vă rugați: Tatăl nostru, care ești în ceruri (Mt 6,9).
Omul cel nou, renăscut și redat Dumnezeului său prin harul său, spune mai întâi Tată, pentru că a început deja să-i fie fiu. A venit la ai săi, spune Ioan, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu (In 1,11-12). Așadar, cel care a crezut și a devenit fiu al lui Dumnezeu trebuie să înceapă de aici, mulțumindu-i și mărturisindu-se ca fiu al lui Dum­nezeu, de vreme ce îl numește Tată pe Dumnezeul care este în ceruri.

Din tratatul Despre Rugăciunea domnească, de sfântul Ciprian, episcop martir
(Nr. 8-9: CSEL 3, 271-272)

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: