Vie împărăția ta. Facă-se voia ta.

image (1) În rugăciune urmează: Vie împărăția ta. Cerem să vină la noi împărăția lui Dumnezeu, așa cum cerem ca să fie sfințit numele său în noi. Dar poate să existe un timp în care Dumnezeu să nu domnească? Sau când poate să înceapă la el ceea ce a fost întotdeauna și nici­odată nu a încetat să existe? Noi cerem să vină împărăția noastră, cea pe care Dumnezeu ne-a promis-o și care ne-a fost dobândită de sângele și de pătimirea lui Cristos, pentru ca noi, care am fost mai înainte sclavi ai lumii, să putem domni sub stăpânirea lui Cristos, așa cum a promis el însuși, spunând: Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii (Mt 25,34).
Cu adevărat, fraților preaiubiți, același Cristos poate să fie împărăția lui Dumnezeu, a cărei venire o cerem în fiecare zi, a cărei sosire pentru noi dorim să o vedem cât mai curând. Căci așa cum el este învierea, pentru că în el înviem, tot la fel se poate înțelege că el este împărăția lui Dumnezeu, pentru că în el vom domni. Este bine să cerem împărăția lui Dumnezeu, adică împărăția cerească, deoarece există și o împărăție pămân­tească. Însă cel care a renunțat la lume este mai presus de onorurile sale și de împărăția sa.
Adăugăm apoi: Facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ, nu pentru ca Dumnezeu să facă ceea ce vrea, ci pentru ca noi să putem face ceea ce vrea Dum­nezeu. De fapt, cine îl poate împiedica pe Dumnezeu să facă ceea ce vrea? Dar pentru că diavolul împiedică gândurile și faptele noastre să asculte de Dumnezeu în toate, ne rugăm și cerem să se facă voința lui Dum­nezeu în noi. Și ca aceasta să se facă în noi, avem nevoie de voința lui Dumnezeu, adică de puterea și de ocrotirea sa, deoarece nimeni nu este puternic prin forțele sale, ci devine puternic prin bunăvoința și milostivirea lui Dumnezeu. În sfârșit, și Domnul, arătând slăbiciu­nea omenească pe care o purta în sine, a spus: Tată, dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! (Mt 26,29). El a dat exemplu ucenicilor săi ca să nu facă voința lor, ci pe cea a lui Dumnezeu, spunând: Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu.
Voința lui Dumnezeu este cea pe care Cristos a urmat-o și a învățat-o altora. Este umilință în conversație, fermitate în credință, discreție în cuvinte, dreptate în acțiuni, milostivire în fapte, severitate în obiceiuri. Voința lui Dumnezeu înseamnă a nu face nedreptate și a suporta nedreptatea suferită, a menține pacea cu frații, a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima, a-l iubi întrucât este Tată, a ne teme de el întrucât este Dumnezeu, a nu pune absolut nimic înaintea lui Cristos, deoarece nici el nu a preferat nimic în locul nostru. Voința lui Dum­nezeu înseamnă a sta nedezlipiți de iubirea lui, a rămâne alături de crucea sa cu curaj și tărie, a da mărturie fermă despre el atunci când este în discuție numele său și cinstea sa, a arăta siguranța cauzei bune, atunci când ne batem pentru el, a accepta cu suflet liniștit moartea, atunci când ea va veni să ne ducă la răsplată. Aceasta înseamnă să vrem să fim moștenitori împreună cu Cristos, aceasta înseamnă a îndeplini porunca lui Dumnezeu, aceasta înseamnă a împlini voința Tatălui.

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: