„Ni se iartă păcatele așa cum noi înșine iertăm celor care ne-au greșit”…

Domnul este pacea si siguranta noastraDacă suntem fii ai lui Dumnezeu, să rămânem în pacea lui Dumnezeu

La porunca de a ne ruga pentru a obține iertarea păcatelor noastre, Domnul a adăugat o lege care ne con­strânge și ne impune un angajament precis: noi cerem să ni se ierte păcatele așa cum noi înșine iertăm celor care ne-au greșit. Trebuie să știm că nu putem obține ceea ce cerem pentru păcatele noastre, dacă nu am făcut și noi la fel cu cei care au păcătuit împotriva noastră. Pentru aceasta, într-un pasaj din Evanghelie se spune:
Cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vouă (Mt 7,2). Acel slujitor care, deși a primit iertarea datoriei din partea stăpânului, nu a voit să arate aceeași bunătate tovarășului său, care era tot slujitor, a fost aruncat în carceră. Pentru că nu a voit să ierte tovarășul său de slujire, a pierdut ceea ce stăpânul său îi dăruise.
Această îndatorire este reafirmată cu tărie de Cristos și confirmată cu toată puterea autorității sale. Când sunteți în rugăciune, spune el, dacă aveți ceva împo­triva cuiva, iertați, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. Însă dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru din ceruri nu va ierta greșelile voastre (Mc 11,25). Nu vei avea nici o scuză în ziua judecății, căci vei fi judecat după judecata ta, și ceea ce ai făcut celorlalți vei primi și tu.
Într-adevăr, Dumnezeu a poruncit ca oamenii să fie făcători de pace, înțelegători și unanimi în casa sa. El vrea ca noi să perseverăm în starea pe care am primit-o prin a doua naștere, adică în starea de renăscuți. Dacă suntem fii ai lui Dumnezeu, să rămânem în pacea lui Dumnezeu, iar cei care au un singur duh să aibă un singur suflet și o singură simțire. Dumnezeu nu primeș­te jertfa celui care este în discordie; dimpotrivă, porun­cește ca acesta să se întoarcă de la altar și, mai întâi, să se împace cu fratele său, pentru ca Dumnezeu să poată primi rugăciunile oferite în pace. Jertfa cea mai mare pe care trebuie să o oferim lui Dumnezeu este pacea noastră și înțelegerea fraternă, este poporul adunat de unitatea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.
Și în jertfele pe care cei dintâi, Cain și Abel, le-au oferit, Dumnezeu nu privea la darurile lor, ci la inimile lor, așa încât, în ofrandă, îi era plăcut cel care îi era plăcut în inimă. Abel, om al păcii și al dreptății, oferind lui Dumnezeu o jertfă în nevinovăție, îi învață și pe ceilalți că, atunci când aduc o ofrandă la altar, trebuie să se apropie cu frică de Dumnezeu, cu inimă simplă, cu legea dreptății, cu pace și înțelegere. Se cuvenea, așadar, ca el, care i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă în astfel de condiții, să devină apoi jertfă adusă lui Dumnezeu.
În felul acesta, devenind cel dintâi dintre martiri, el a putut să prefigureze, prin slava sângelui său, pătimirea Domnului, pentru că avea dreptatea și pacea Domnului. Numai cei care vor face astfel vor fi încoronați de către Domnul. În ziua judecății, numai aceștia se vor bucura de mărirea Domnului.
Dimpotrivă, cel care trăiește în discordie, cel care nu este în unire și în pace cu frații, după cum dă mărturie fericitul Apostol și Sfânta Scriptură, chiar dacă va fi omorât pentru numele lui Cristos, nu va putea să scape de acuzația că s-a separat de frați, deoarece este scris: Ori­cine îl urăște pe fratele său este un criminal (1In 3,15). Or, un criminal nu intră în împărăția cerurilor, nici nu trăiește cu Dumnezeu. Nu poate să fie cu Cristos cel care a preferat să fie imitatorul lui Iuda, și nu al lui Cristos.

Din tratatul Despre Rugăciunea domnească, de sfântul Ciprian, episcop martir
(Nr. 23-24: CSEL 3, 284-285)

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: