Arhiva pentru iunie 20th, 2015

„Viața veșnică aceas­ta este: să te cunoască pe tine”…

Frumuseta zidiriiSă ne rugăm nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte

Ce este de mirare, fraților preaiubiți, că Dumnezeu ne-a învățat o astfel de rugăciune, că Învățătorul nostru a rezumat toate cererile noastre în aceste cuvinte mântuitoare? Acest lucru a fost prezis deja prin pro­fetul Isaia, atunci când, plin de Duhul Sfânt, vorbea despre maiestatea și bunătatea lui Dumnezeu. Este un cuvânt perfect, spune el, care conține toată dreptatea, căci, pe întregul pământ, Dumnezeu va face să se audă un cuvânt scurt. Într-adevăr, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, a venit la toți oamenii, el i-a adunat laolaltă pe cei învățați și pe cei neștiutori și le-a dat tuturor, fără deosebire de sex și vârstă, poruncile mântuirii. A făcut un mare compendiu al poruncilor sale, pentru ca memoria ucenicilor să nu obosească în învățătura cerească, ci să învețe imediat ceea ce era necesar pentru credința simplă.
Astfel, pentru a învăța ce este viața veșnică, el a rezumat misterul acestei vieți în aceste cuvinte atât de scurte și pline de măreția divină: Iar viața veșnică aceas­ta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos (In 17,3). La fel, pentru a extrage din Lege și Profeți poruncile principale și fundamentale, a spus: Ascultă, Israele: Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Domn și: Să-l iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi, iar a doua este asemenea ei: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții (cf. Mc 12,29-31). Și din nou: Tot ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți și voi pentru ei, căci aceasta este Legea și Profeții (cf. Mt 7,12).
Dumnezeu ne-a învățat să ne rugăm nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte. El însuși era deseori în rugă­ciune, arătându-ne prin mărturia exemplului său ce trebuie să facem, așa cum este scris: El a mers într-un loc pustiu și s-a rugat (Lc 5,16); de asemenea: S-a urcat pe munte el singur ca să se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune (cf. Lc 6,12).
Desigur, Domnul nu se ruga și nu mijlocea pentru sine – ce trebuie să ceară pentru sine un nevinovat? –, ci pentru păcatele noastre. El însuși declară aceasta atunci când i se adresează lui Petru: Iată, Satana a pretins să vă cearnă ca pe grâu, eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta (Lc 22,31-32). După aceasta, îl roagă pe Tatăl pentru toți, spunând: Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi (In 17,20-21).
Mare este bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu față de mântuirea noastră! El nu s-a mulțumit să ne răs­cumpere cu sângele său, ci a voit și să se roage pentru noi. Priviți care a fost dorința sa în timp ce se ruga: ca, după cum Tatăl și Fiul sunt una, și noi să rămânem în aceeași unitate.

Din tratatul Despre Rugăciunea domnească, de sfântul Ciprian, episcop martir
(Nr. 28-30: CSEL 3, 287-289)

%d blogeri au apreciat: