Arhiva pentru iulie 2015

Libertatea!

Ceea ce Dumnezeu creează este perfect. Ceea ce Dumnezeu atinge înflorește. El este cel care transformă pustiul în izvoare de apă și face să rodească până și cel mai uscat suflet. Lucrarea mâinilor sale este fascinantă. Cu adevărat el face din cel mai mic și neînsemnat grăunte un arbore imens, după cum face din piatra disprețuită de zidari, piatra din capul unghiului. Tot ceea ce el face este minunat, perfect și demn de iubit.

Cu acest puternic sentiment de iubire, de recunoștință și uimire trebuie să medităm fragmentul din prima lectură: „Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table”. Ecoul acestor cuvinte trebuie să facă inima noastră să vibreze: Domnul însuși a lucrat, a scris pentru noi. Lucrarea sa e perfectă, scrisul său este fără defect. Dorința lui Dumnezeu este de a dărui omului tot ceea ce este mai bun. Planul său este de a oferi omenirii numai ceea ce îi este cu adevărat folositor pentru „împărăția cerurilor”.

Splendoarea lui Dumnezeu și dragostea sa față de noi se reflectă în lecturile acestei zile: Domnul ne instruiește, ne învață prin parabole despre împărăția cerurilor și vrea să trezească în noi dorul după această împărăție. Dumnezeu vrea să dorim ziua în care vom face parte din „împărăția care crește”. Esențialul nu stă în a dori această împărăție, așa ca pe un vis frumos de realizat. Esențialul stă în a conștientiza că din această împărăție putem facem parte încă de pe pământ. Acum, astăzi trebuie să ne decidem dacă vrem să rămânem în această împărăție. Iar dacă ne-am decis, atunci trebuie să arătăm prin fapte că „nu am uitat de Dumnezeul care ne-a mântuit”. Dacă ne-am decis pentru Domnul, atunci trebuie să iubim tablele legii, „lucrarea mâinilor sale”, calea pe care trebuie să o străbatem pentru a ajunge în siguranță la capătul călătoriei de pe acest pământ.

Fiecare dimineață aduce în fața noastră un Dumnezeu adevărat și un vițel de aur. Fiecare om se folosește de libertatea sa pentru ca prin cuvinte și fapte să aleagă pe cine slujește: poate sluji un idol „cu chipul unui bou care mănâncă iarbă” sau poate sluji un Domn care mântuiește. Noi ce alegem? Viața noastră este un cântec în cinstea lui Dumnezeu sau un dans păgân în fața unui idol? Drumul pe care îl străbatem în această zi ne poartă spre împărăția cerurilor sau spre vițelul de aur? Să alegem cu înțelepciune cărarea pașilor noștri!

Reține

Libertatea este un mare dar al vieții. Nu-l uita pe cel care ți-a oferit libertatea. Ferice de tine dacă știi să alegi mereu calea vieții.

Luni, 27 iulie 2015

Luni din saptamâna a 17-a de peste an
Ss. Pantelimon, medic m.; Natalia si îns., m.
Ex 32,15-24.30-35; Ps 105; Mt 13,31-35

LECTURA I
Acest popor a săvârşit un mare păcat; şi-a făcut un dumnezeu din aur.
Citire din cartea Exodului 32,15-24.30-34
În zilele acelea, Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe ambele părţi, pe o parte şi pe alta. ¹⁶ Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table. ¹⁷ Iosue a auzit glasul poporului care striga şi i-a zis lui Moise: ,,Este un strigăt de bătălie în tabără”. ¹⁸ Moise a zis: ,,Nu este sunet de cântec de victorie, nici sunet de cântec de înfrângere, ci eu aud un sunet de cântare”. ¹⁹Când s-a apropiat de tabără, Moise a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. ²⁰ A luat viţelul pe care-l făcuseră şi l-a ars în foc; l-a măcinat până când a devenit praf; a presărat praful pe apă şi a dat-o fiilor lui Israel s-o bea. ²¹ Moise i-a zis lui Aaron: ,,Ce ţi-a făcut poporul acesta că ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” ²² Aaron a răspuns: ,,Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu ştii că poporul acesta este înclinat la rău. ²³ Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat!» ²⁴ Eu le-am zis: «Cine are aur să-l scoată!” Iar ei mi l-au dat; l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta”. ³⁰ A doua zi, Moise a zis poporului: ,,Aţi făcut un păcat mare. Acum mă voi urca la Domnul: poate că voi dobândi iertare pentru păcatul vostru”. ³¹ Moise s-a întors la Domnul şi a zis: ,,Vai! Poporul acesta a săvârşit un păcat mare: şi-au făcut un dumnezeu din aur. ³² Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o!” ³³ Domnul i-a spus lui Moise: ,,Pe cel care a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi şterge din cartea mea. ³⁴ Acum, du-te şi condu poporul unde ţi-am spus! Iată, îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua vizitării mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),19-20.21-22.23 (R.: 1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun!
sau:
Aleluia.

¹⁹ Şi au făcut un viţel în Horeb,
s-au prosternat înaintea unui chip turnat
²⁰ şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

²¹ Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
²² minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

²³ El hotărâse să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să iasă la trecătoare înaintea lui
pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Grăuntele de muştar devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,31-35
În acel timp, Isus a mai prezentat mulţimilor o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. ³² Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”. ³³ Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină, până când dospeşte totul”. ³⁴ Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, ³⁵ ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.

Cuvântul Domnului

27/07/2015 1 1

Să nu treci prin viața unui om fără să(-l) înveți ceva!

Nimeni nu se naște învățat, ci ne naștem doar cu capacitatea de a fi educați, cu acele calitățile pe care va trebui ulterior să ni le dezvoltăm pentru a vorbi, scrie, raționa etc. Însă pentru a fi educat omul are nevoie de maeștri. Toți am avut (și avem!) nevoie de învățători în „ale vieții”. În etapele vieții ne-am bucurat de grija și educația oferite de părinți și bunici (familia), învățători și profesori (școala), preoți, persoane consacrate și laici (Biserica), colegii de muncă/școală, guvernanții și mass-media (societatea). Toate informațiile pe care le-am primit ne-au ajutat să creștem uman, intelectual și spiritual. Noi înșine, crescând, am devenit „educatorii” celor de lângă noi. Însă dincolo de toți maeștrii vieții, dincolo de priceperea noastră, există mereu un Maestru care știe totul despre om, care cunoaște omul în profunzimea inimii: Cristos.

Cristos nu este concurentul celorlalți maeștri. El nu înlocuiește importanța familiei sau a școlii sau a societății. El vrea să dea tuturor, învățați și învățăcei, o viață și o inimă mereu nouă, reînnoită. Cristos este „maestrul care învață cu autoritate”, este Domnul care singur satură foamea noastră, este profetul venit în lume. Cristos nu dă sfaturi, ci ne vorbește cu autoritate prin apostolul Paul, spunându-ne hotărât: „umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii”.

Să ne amintim în această zi că păstrăm pentru toată viața statutul de învățăcei și că avem întotdeauna nevoie de maeștri. Să ne amintim că nu ne-am născut învățați, ci alții ne-au educat și ne-au transmis cultura, iubirea, arta de a fi oameni. În mod deosebit în această zi, când Biserica îi sărbătorește pe sfinții Ioachim și Ana, părinții sfintei Fecioare Maria și bunicii lui Isus, să ne amintim de bunicii noștri, de cei care ne-au învățat să ne rugăm și să fim oamenii de caracter. Să oferim în această duminică o rugăciune pentru toți învățătorii noștri. În același timp, crescând, să cerem harul de a fi și noi învățători și exemplu pentru cei din jur. Să fim învățători împreună cu Cristos, maestrul și binefăcătorul nostru. Să punem în mâinile lui tot ceea ce avem, pentru că el, Domnul, va face din puținul nostru hrana suficientă pentru inimile și mințile însetate de adevăr, de dreptate și de pace.

Reține

Să nu treci prin viața unui om fără să înveți ceva și fii mereu recunoscător pentru tot ce ai primit.

Duminică, 26 iulie 2015

† DUMINICA a 17-a de peste an
Ss. Ioachim si Ana; Bartolomea Capitano, calug.
2Rg 4,42-44; Ps 144; Ef 4,1-6; In 6,1-15

LECTURA I
Vor mânca şi va mai rămâne!
Citire din cartea a doua a Regilor 4,42-44
În zilele acelea, a venit un om din Baal-Şalişa. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade ale pământului, douăzeci de pâini de orz şi spice în sacul său. Elizeu a zis: „Dă oamenilor să mănânce!” ⁴³ Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni?” Dar Elizeu a zis: „Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: «Vor mânca şi va mai rămâne»”. ⁴⁴ Atunci le-a pus în faţa lor; ei au mâncat şi a mai rămas, după cuvântul Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),10-11.15-16.17-18 (R.: 16)
R.: Tu deschizi, Doamne, mâinile tale şi saturi cu dărnicie orice vietate.

¹⁰ Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
¹¹ să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.

¹⁵ Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aşteptare,
tu le dai hrană la vreme potrivită.
¹⁶ Tu deschizi mâinile tale
şi saturi cu dărnicie orice vietate. R.

¹⁷ Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
¹⁸ Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.

LECTURA A II-A
Este un singur trup, un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-6
Fraţilor, aşadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: ² cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, ³ străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii. ⁴ Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. ⁵ Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, ⁶ un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au împărţit celor care şedeau cât a voit fiecare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15
În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. ² Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. ³ Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. ⁴ Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵ Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” ⁶ Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. ⁸ Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: ⁹ „Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” ¹⁰ Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. ¹² Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” ¹³ Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. ¹⁴ Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!”¹⁵ Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Cuvântul Domnului

26/07/2015 1 2

Curajul de a fi primul…

Din mărturia pe care o dă istoria și așa cum ascultăm și astăzi la rugăciunea zilei, „sfântul Iacob a fost cel dintâi care a pecetluit cu sângele său predica apostolilor”. Primul martir este sfântul Ștefan, însă primul martir dintre apostoli este sfântul Iacob. El este primul care a mărturisit evanghelia cu prețul vieții, primul dintre apostoli care „a purtat în trupul său moartea lui Isus, ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul său. Căci cei care trăiesc sunt mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul lor muritor”.

De multe ori ceea ce ne lipsește nouă și nu a lipsit apostolilor și înaintașilor noștri în credință (inclusiv celor care și-au mărturisit credința cu prețul vieții în timpul comunismului, cum a fost episcopul nostru martir Anton Durcovici) este curajul de a fi primul. Curajul nu în a fi primii care „stau la dreapta și la stânga” celor puternici. Curajul de a fi primul nu în clasamentul oamenilor bogați sau influenți. Curajul de a fi primul nu în clasamentele făcute de profesori sau directori, ci primul în a-l mărturisi pe Cristos într-o societate care nu vrea să-l mai recunoască. Primul în a sluji așa cum „Fiul omului a venit să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. Primul în a vorbi despre cel în care crezi. Să fii primul care în această zi spune: „Am crezut, de aceea vorbesc, mărturisesc: Isus Cristos este Domnul ieri, astăzi și în veac!”

Să nu ne temem să fim primii în a-l mărturisi pe cel care a venit să ne slujească. Să nu ne temem să fim diferiți de ceilalți. Să nu ne temem să mergem împotriva valului necredinței. Să nu ne fie rușine că suntem creștini, că avem o credință, că avem un Dumnezeu atât de mare și iubitor de oameni. Să nu ne considerăm slabi, neputincioși, căci harul său ne susține. Să cerem acest har în rugăciune: harul de a fi primul care astăzi îl mărturisește pe Cristos, harul de a vorbi primul despre cel în care inima noastră și-a pus speranța, harul de a fi primul care slujește acasă, la serviciu, la școală. Este un mare har să putem întrupa în viața de zi cu zi, prin slujire, credința pe care am primit-o la botez. Este un har, este o „comoară pe care o purtăm în vase de lut”, însă puterea de a mărturisi această comoară vine de la Dumnezeu. El ne dă curajul de a fi primii săi mărturisitori.

Reține

În trupul tău muritor trebuie să se arate viața lui Isus. Fii primul în a-l arăta, fii primul în a-l mărturisi, fii primul în a-l iubi și sluji. Cere harul de a fi diferit, de a fi primul în slujire.

Sâmbăta, 25 iulie 2015

Sâmbata din saptamâna a 16-a de peste an
SS. IACOB, ap.; Valentina, fc. m.; Cristofor, m.
2Cor 4,7-15; Ps 125; Mt 20,20-28

LECTURA I
Purtăm în trupul nostru moartea lui Isus.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,7-15
Fraţilor, noi avem această comoară, evanghelia gloriei lui Cristos, în vase de lut, pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. ⁸ Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; ⁹ persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. ¹⁰ Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus, ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. ¹¹ Căci noi, care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. ¹² Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa. ¹³ Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, ¹⁴ ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi.¹⁵ De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)
R.: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu strigăte de bucurie.

¹ Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
^2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.

^2cd Atunci se spunea printre neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
³ Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi,
şi suntem plini de bucurie. R.

⁴ Întoarce, Doamne, captivitatea noastră,
ca pâraiele în Negheb!
⁵ Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu strigăte de bucurie. R.

⁶ Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,16
(Aleluia) „Eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Potirul meu îl veţi bea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,20-28
În acel timp, s-a apropiat de Isus mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui, ca să-i ceară ceva. ²¹ El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga ta, în împărăţia ta!” ²² Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” I-au spus: „Putem”. ²³ El le-a zis: „Potirul meu îl veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”. ²⁴ Când au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indignare faţă de cei doi fraţi. ²⁵ Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. ²⁶ Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru ²⁷ şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru, ²⁸ aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!”

Cuvântul Domnului