Fii locul în care Dumnezeu și omul se întâlnesc!

Cristos salvatorul si tamaduitorulToți oamenii sunt visători. Istoria omenirii cunoaște multe tratate despre interpretarea viselor: cauza viselor, durata și culoarea lor etc. Însă dincolo de toate aceste studii, noi știm că viața nu este cea din vis. Viața este ceea ce trăim atunci când stăm cu ochii deschiși și acționăm.

Putem spune că lecturile de astăzi sunt tocmai trecerea de la vis la realitate: în timp ce în prima lectură Iacob îl visează pe Dumnezeu, femeia din evanghelie îl atinge. Ba mai mult, însuși Dumnezeu, în Cristos Isus, ne prinde de mână în viața reală, în mod real, nu doar în vis, întocmai cum a prins-o pe fiica funcționarului și a trezit-o din somnul morții.

Sufletul nostru trebuie să se umple de entuziasm și fericire urmărind această trecere de la Vechiul la Noul Testament. Era un timp când Dumnezeu abia putea fi visat, doar din când în când și doar de unii. Nimeni nu-l putea vedea, cu atât mai puțin atinge. Și iată că acum, în Cristos Isus, Dumnezeu se face văzut, se lasă atins. Dumnezeu vine și ne prinde de mână, ne trezește la viață, la adevărata viață. Ce facem noi cu această prezență reală a lui Cristos în mijlocul nostru? Ne dorim noi să stăm de vorbă cu Cristos, să-l atingem, să-l invităm în casa noastră pentru a ne trezi pe noi și pe cei dragi ai noștri din somnul morții sufletești?

Vedem cu ușurință că există unii care încearcă cu orice preț să desacralizeze lumea, să elimine orice urmă a prezenței lui Dumnezeu în lume: demolează biserici, îngroapă cruci, batjocoresc credința și credincioșii, profanează viața și orice valoare morală și umană. Însă există și cei care încearcă să facă din această lume un loc de întâlnire dintre Dumnezeu și om. Aceștia din urmă sunt oameni care încearcă să devină ei înșiși locul în care Dumnezeu vine, inimi în care Dumnezeu trăiește.

Noi de partea cui suntem? Noi distrugem locul de întâlnire dintre Dumnezeu și om sau viața noastră este tocmai locul în care Dumnezeu și omul se întâlnesc?

Să fim atenți la prezența lui Cristos și la deciziile noastre față de această prezență. Să veghem ca nu cumva să ne conformăm lumii acesteia care vrea cu orice preț să-l alunge pe Dumnezeu „în lumea viselor”. Dumnezeu nu e un vis, nu e un basm. El, Domnul, este cea mai sublimă realitate, este izvorul și fundamentul a tot ceea ce există.

Reține

Dumnezeu vrea să facă parte din viața ta, vrea să te bucuri de faptul că-l poți vedea, că-l poți atinge, că-l poți primi în viața ta. Primește-l pe Cristos în sfânta Împărtășanie și vei fi viu, vei trăi pentru totdeauna.

Luni, 6 iulie 2015 

Luni din saptamâna a 14-a de peste an
Sf. Maria Goretti, fc. m. *
Gen 28,10-22a; Ps 90; Mt 9,18-26

LECTURA I
Iacob a văzut în vis o scară sprijinită de pământ; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea.
Citire din cartea Genezei 28,10-22a
În zilele acelea, Iacob a ieşit din Beer-Şeba şi a mers spre Haran. 11 A ajuns la un anumit loc şi a rămas acolo peste noapte căci soarele apusese; a luat o piatră dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap şi s-a culcat în acel loc. 12 Şi a avut un vis. Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, 13 iar Domnul, care era deasupra ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi descendenţei tale 14 şi va fi descendenţa ta ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest şi spre est, spre nord şi spre sud. În tine şi în descendenţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. 15 Iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi aduce înapoi în pământul acesta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am spus”. 16 Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta şi eu nu ştiam!” 17 S-a speriat şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului!” 18 Iacob s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese sub cap, acolo, a pus-o ca o stelă şi a turnat untdelemn peste vârful ei. 19 A dat locului aceluia numele de Betel, dar, la început, numele cetăţii era Luz. 20 Iacob a făcut un vot: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va ocroti pe drumul acesta pe care eu merg, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, 21 şi dacă mă va face să mă întorc în pace la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22a Iar această piatră pe care am pus-o ca stelă de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 90(91),1-2.3a şi 4.14-15ab (R.: cf. 2b)
R.: Eu mă încred în tine, Doamne, Dumnezeul meu!

1 Cel care locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
2 îi spune Domnului:
„Tu eşti locul meu de refugiu şi fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. R.

3a Căci el te va elibera din laţul vânătorului.
4 El te va acoperi cu aripile lui
şi vei găsi refugiu sub aripile sale;
fidelitatea lui îţi va fi scut şi pavăză. R.

14 Îl voi salva, pentru că tânjeşte după mine,
îl voi ocroti, pentru că îmi cunoaşte numele.
15ab Când el mă va chema, eu îi voi răspunde,
voi fi alături de el în strâmtorare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,18-26
În timp ce Isus le spunea acestea, a venit un înalt funcţionar, s-a prosternat înaintea lui, zicând: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!” 19 Isus, ridicându-se, a mers după el împreună cu discipolii săi. 20 Şi iată că o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii hainei, 21 căci îşi spunea: „De mă voi atinge fie şi numai de haina lui, voi fi vindecată”. 22 Întorcându-se şi văzând-o, Isus i-a zis: „Curaj, fiică, credinţa ta te-a mântuit!” Iar femeia a fost vindecată din ceasul acela. 23 Ajungând Isus la casa înaltului funcţionar şi văzând cântăreţii din fluier şi mulţimea zgomotoasă, 24 a spus: „Daţi-vă la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. 25 Când mulţimea a fost scoasă afară, el a intrat şi a prins-o de mână, iar copila s-a ridicat. 26 Şi s-a răspândit vestea aceasta în tot ţinutul acela.

Cuvântul Domnului

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: