Ce se întâmplă cu cei care merg, dar nu știu încotro?

Spre ParadisCât de ușor este astăzi să ajungi dintr-o parte în alta a lumii folosindu-te atât de mijloacele de transport din ce în ce mai rapide, cât și de sistemele de localizare și de hărțile atât de precise. Prea puțini sunt cei care se mai rătăcesc atunci când știu exact unde vor să ajungă. Însă ce se întâmplă cu cei care merg, dar nu știu încotro?! Ce se întâmplă cu cei care deși ar trebui să meargă spre dreapta se încăpățânează să meargă spre stânga? Ce se întâmplă cu cei care deși știu că trebuie să meargă spre mântuire, refuză calea Domnului și aleg strada care duce la pieire? Ce se întâmplă cu cei care consideră că sunt stăpânii istoriei și făuritori viitorului și cred că ei decid ce este bun sau rău, fără a se lăsa călăuziți de principii sănătoase?

Lecturile din această zi ne invită să ne consolidăm în inimă două sentimente puternice: siguranță și recunoștință. Sentimentul de siguranță trebuie să se nască în inima noastră privind la istoria lui Iosif și la chemarea, alegerea și trimiterea apostolilor. Dumnezeu nu face nimic întâmplător. Nu există întâmplare, nu există coincidență. De fapt, spunea atât de frumos Albert Einstein: „Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Câtă discreție în alegerile pe care le face Domnul! Cu câtă atenție și delicatețe își pregătește calea pentru salvarea poporului ales prin Iosif și pentru salvarea întregului neam omenesc prin apostolii și Biserica întemeiată de Cristos. Nici Iosif, nici apostolii nu merg la întâmplare, ci au destinații precise: primul Egiptul, cei din urmă, „oile pierdute”, adică întreaga umanitate care așteaptă și are nevoie să asculte, să simtă că „s-a apropiat împărăția cerurilor”. Siguranța din inima noastră trebuie să ne vină tocmai de aici: Dumnezeu ne alege, ne trimite pe cărări și prin locuri pe care poate acum nu le cunoaștem și nici nu le înțelegem, însă ele sunt providențiale. Noi trebuie doar să ne încredem în Providență, în modul lui Dumnezeu de a vedea esențialul care scapă simțurilor noastre.

În același timp, în inima noastră trebuie să se nască și să trăiască încontinuu un sentiment de recunoștință: am fost aleși fără vrednicia noastră. Este un mare dar pe care Domnul l-a făcut lui Iosif, l-a făcut apostolilor și acum nouă. Suntem aleși tocmai pentru ca și noi să devenim vestitori ai împărăției cerurilor, tocmai pentru ca prin noi vestea mântuirii să ajungă la toate popoarele.

Reține

Astăzi ești chemat să vestești împărăția lui Dumnezeu. Cum ești hotărât să faci acest lucru?

Miercuri, 8 iulie 2015 

Miercuri din saptamâna a 14-a de peste an
Ss. Aquila si Priscilla, soti m.
Gen 41,55-57; 42,5-7a.17-24a; Ps 32; Mt 10,1-7

LECTURA I
Noi ispăşim greşeala pe care am făcut-o faţă de fratele nostru Iosif.
Citire din cartea Genezei 41,55-57; 42,5-7a.17-24a
Când toată ţara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraonul a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif şi ce vă va spune el, aceea faceţi!” 56Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosif a deschis toate grânarele şi vindea grâu egiptenilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului. 57 Toate ţările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea devenea cumplită pe tot pământul. 42,5 Fiii lui Israel au venit ca să cumpere grâu, aşa cum veneau şi alţii, căci era foamete în ţara Canaan. 6 Iosif guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosif şi i s-au prosternat cu faţa la pământ. 7a Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosif i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. 17 Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile, 18 iar a treia zi Iosif le-a spus: „Faceţi aceasta şi veţi trăi, căci şi eu mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, un frate de-al vostru să rămână prizonier în închisoarea în care voi aţi fost, iar voi plecaţi şi duceţi grâu pentru familiile voastre înfometate! 20 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic! Astfel, vorbele voastre vor fi credibile şi nu veţi muri”. Ei au făcut aşa. 21 Îşi spuneau unul către altul: „Într-adevăr, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosif, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”. 22 Ruben le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-aţi ascultat. Acum, iată, sângele lui caută răzbunare la noi!” 23Ei nu ştiau că Iosif aude şi înţelege, deoarece era un interpret între ei. 24a Iosif s-a dus de lângă ei şi a plâns.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.10-11.18-19 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

10 Domnul destramă planurile neamurilor,
el zădărniceşte gândurile popoarelor;
11 dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,1-7
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, Isus le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»”!

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: