Din mărturia pe care o dă istoria și așa cum ascultăm și astăzi la rugăciunea zilei, „sfântul Iacob a fost cel dintâi care a pecetluit cu sângele său predica apostolilor”. Primul martir este sfântul Ștefan, însă primul martir dintre apostoli este sfântul Iacob. El este primul care a mărturisit evanghelia cu prețul vieții, primul dintre apostoli care „a purtat în trupul său moartea lui Isus, ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul său. Căci cei care trăiesc sunt mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul lor muritor”.

De multe ori ceea ce ne lipsește nouă și nu a lipsit apostolilor și înaintașilor noștri în credință (inclusiv celor care și-au mărturisit credința cu prețul vieții în timpul comunismului, cum a fost episcopul nostru martir Anton Durcovici) este curajul de a fi primul. Curajul nu în a fi primii care „stau la dreapta și la stânga” celor puternici. Curajul de a fi primul nu în clasamentul oamenilor bogați sau influenți. Curajul de a fi primul nu în clasamentele făcute de profesori sau directori, ci primul în a-l mărturisi pe Cristos într-o societate care nu vrea să-l mai recunoască. Primul în a sluji așa cum „Fiul omului a venit să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. Primul în a vorbi despre cel în care crezi. Să fii primul care în această zi spune: „Am crezut, de aceea vorbesc, mărturisesc: Isus Cristos este Domnul ieri, astăzi și în veac!”

Să nu ne temem să fim primii în a-l mărturisi pe cel care a venit să ne slujească. Să nu ne temem să fim diferiți de ceilalți. Să nu ne temem să mergem împotriva valului necredinței. Să nu ne fie rușine că suntem creștini, că avem o credință, că avem un Dumnezeu atât de mare și iubitor de oameni. Să nu ne considerăm slabi, neputincioși, căci harul său ne susține. Să cerem acest har în rugăciune: harul de a fi primul care astăzi îl mărturisește pe Cristos, harul de a vorbi primul despre cel în care inima noastră și-a pus speranța, harul de a fi primul care slujește acasă, la serviciu, la școală. Este un mare har să putem întrupa în viața de zi cu zi, prin slujire, credința pe care am primit-o la botez. Este un har, este o „comoară pe care o purtăm în vase de lut”, însă puterea de a mărturisi această comoară vine de la Dumnezeu. El ne dă curajul de a fi primii săi mărturisitori.

Reține

În trupul tău muritor trebuie să se arate viața lui Isus. Fii primul în a-l arăta, fii primul în a-l mărturisi, fii primul în a-l iubi și sluji. Cere harul de a fi diferit, de a fi primul în slujire.

Sâmbăta, 25 iulie 2015 

Sâmbata din saptamâna a 16-a de peste an
SS. IACOB, ap.; Valentina, fc. m.; Cristofor, m.
2Cor 4,7-15; Ps 125; Mt 20,20-28

LECTURA I
Purtăm în trupul nostru moartea lui Isus.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,7-15
Fraţilor, noi avem această comoară, evanghelia gloriei lui Cristos, în vase de lut, pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. ⁸ Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; ⁹ persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. ¹⁰ Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus, ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. ¹¹ Căci noi, care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. ¹² Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa. ¹³ Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, ¹⁴ ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi.¹⁵ De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)
R.: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu strigăte de bucurie.

¹ Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
^2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.

^2cd Atunci se spunea printre neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
³ Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi,
şi suntem plini de bucurie. R.

⁴ Întoarce, Doamne, captivitatea noastră,
ca pâraiele în Negheb!
⁵ Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu strigăte de bucurie. R.

⁶ Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,16
(Aleluia) „Eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Potirul meu îl veţi bea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,20-28
În acel timp, s-a apropiat de Isus mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui, ca să-i ceară ceva. ²¹ El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga ta, în împărăţia ta!” ²² Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” I-au spus: „Putem”. ²³ El le-a zis: „Potirul meu îl veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”. ²⁴ Când au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indignare faţă de cei doi fraţi. ²⁵ Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. ²⁶ Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru ²⁷ şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru, ²⁸ aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!”

Cuvântul Domnului