Ne-am obișnuit să călcam pe cadavre!

Setea de putereEste atât de obositoare lumea în care toți vrem să fim primii. Primii în orice loc, primii în orice situație. Primii care ajung sus, primii care câștigă, primii care se salvează… chiar dacă toate acestea înseamnă să calci peste principii sau oameni sau chiar peste propriul suflet. Se vede cât de ușor alergăm să fim primii (deși alergat e mult spus, pentru că a alerga implică efort, voință, antrenament, iar noi vrem să fim primii fără să facem prea mult efort… vrem, cel mult, să tragem șfori!). Când e ceva de câștigat suntem primii care apărem în scenă…poate, poate ne pică ceva. Ne place atât de mult să putem spune: „Eu am făcut! Eu am construit! Eu… clar că eu. Clar că este meritul meu!” Când e ceva de pierdut, suntem tot primii, doar că de data aceasta suntem primii care fugim de acolo sau primii care ne spălăm pe mâini și spunem că nu e nici vina, nici treaba noastră. Atât de mult ne dorim să fim primii încât suntem în stare să abandonăm totul și pe toți. Nu ne sunt străine trădările, minciunile, josniciile, abandonările. Am uitat că „oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (Lc 14,11). Am uitat că nu suntem singuri pe lume. Am uitat că cel de lângă noi, cel care moare sau suferă lângă noi (sau chiar sub picioarele noastre!!!) este fratele nostru! Am uitat! Am abandonat totul și apoi ne plângem că ne simțim singuri și abandonați și în suferință. Este atât de trist să faci răul și rele în fiecare zi, la fiecare pas (sau să nu faci nici un bine!!!) și apoi să te întrebi: „De ce Statul nu face nimic? De ce Biserica nu face nimic? De ce Dumnezeu nu intervine să ne salveze? De ce …celălalt nu face nimic?” Ca și cum noi am face ceva în afară de a privi…sau, mai rău, a înrăutăți!

Știu că exagerez și n-ar trebui să o fac, dar este atât de multă durere în jur. Prea multe vieți pierdute pentru că unii au vrut să fie primii în topul celor mai bogați și corupți oameni! Prea multă durere pentru că unii au vrut să se salveze cu orice preț! Prea multă durere pentru că unii nu se recunosc vinovați! Prea multă suferință nu doar pentru mine, ci pentru mulți, pentru țară, pentru întreaga lume.

Este dulce consolarea care vine din două părți. Pe de o parte citesc și aud despre oameni care (chiar și fără să știe!) împlinesc și trăiesc evanghelia: slujesc, iubesc, se sacrifică pentru binele celui de lângă ei! Unii mai știu încă să moară pentru a da sau a salva viața cuiva! Sunt puțini, dar încă mai există! Cinste lor! Pe de altă parte, liniștea sufletului nostru ne este dată de conștientizarea că Dumnezeu este diferit. El ne învață umilința și fidelitatea. El este cel care ne arată că pentru a-l salva pe celălalt trebuie să te faci ultimul. El ne arată și ne amintește astăzi nu doar că nu se pune pe sine pe primul loc, ci rămâne fidel în iubirea, simplitatea și umilința sa: Domnul nu abandonează niciodată. Mai mult, Apostolul ne asigură că „darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile”. Cât de mărețe și încurajatoare sunt aceste cuvinte, chiar și pentru noi care păcătuim zilnic și ne punem zilnic pe primul loc. Așa răi cum suntem, așa egoiști și plini de noi înșine, Dumnezeu continuă să ne iubească și să ne atragă la sine. Este bine să ne spunem în fiecare dimineață: „Harurile și carismele pe care Domnul mi le-a oferit sunt pentru totdeauna”. Pentru totdeauna, dincolo de păcatele, de slăbiciunile, de greșelile noastre! Pentru totdeauna chemat să fii soț, soție, persoană consacrată, preot etc. Dar mai ales chemat pentru totdeauna să fii OM, om de caracter care să nu simtă sub picioarele sale cadavrul aproapelui!

„Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile”. De aceea și astăzi, într-o lume atât de răzvrătită, continuă să răsune Evanghelia. De aceea și astăzi Dumnezeu continuă să-i mângâie pe cei în suferință. De aceea și astăzi și pentru totdeauna Dumnezeu rămâne Tată, iubire, exemplul nostru! Dumnezeu rămâne tată, Tatăl nostru pentru totdeauna. Rămâne tatăl chiar și pentru cel care îl refuză, care îl trădează, care îl părăsește, pentru că el este Domnul, el este un adevărat domn.

Să citim și să ne întipărim bine evanghelia zilei: „Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: Dă locul acestuia! Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: Prietene, urcă mai sus!, şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine!” Cât bine am face dacă i-am pune pe ceilalți pe primul loc! Câte vieți am putea salva! Câte vieți am fi salvat!!! Să ne trezim până nu ne obișnuim prea mult cu această viață în care sus ajunge doar cel care calcă peste cadavre. Dacă nu ne trezim ultimul cadavru peste care vom călca va fi propriul suflet și la ce i-ar folosi omului să câștige lumea întreagă dacă și-ar pierde propriul suflet?! (cf. Mt 16,26).

Dorinta de a fi mereu primul_setea de putere

Sâmbăta, 31 octombrie 2015 

Sâmbata din saptamâna a 30-a de peste an
Sf. Alfons Rodriguez, calug.
Rom 11,1-2a.11-12.25-29; Ps 93; Lc 14,1.7-11

LECTURA I
Dacă însă căderea iudeilor este reconciliere pentru lume, cu cât mai mult nu va fi întoarcerea lor!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,1-2a.11-12.25-29
Fraţilor, oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din descendenţa lui Abraham, din tribul lui Beniamin. 2a Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. 11 Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci prin căderea lor a venit mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe ei geloşi. 12Dacă însă greşeala lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! 25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate neamurile păgâne. 26 Şi, în acest fel, întregul Israel va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sion Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacob 27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”. 28 În privinţa evangheliei, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor, 29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 93(94),12-13a.14-15.17-18 (R.: cf. 14)
R.: Domnul nu abandonează, moştenirea sa!

12 Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne,
pe care îl înveţi legea ta,
13a pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele. R.

14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate
şi după ea vor tinde toţi cei drepţi cu inima. R.

17 Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mă susţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11
Într-o sâmbătă, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă:8 „Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!” Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine!11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: