Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for Octombrie 2015

Ne-am obișnuit să călcam pe cadavre!

Posted by Paxlaur pe 31/10/2015

Setea de putereEste atât de obositoare lumea în care toți vrem să fim primii. Primii în orice loc, primii în orice situație. Primii care ajung sus, primii care câștigă, primii care se salvează… chiar dacă toate acestea înseamnă să calci peste principii sau oameni sau chiar peste propriul suflet. Se vede cât de ușor alergăm să fim primii (deși alergat e mult spus, pentru că a alerga implică efort, voință, antrenament, iar noi vrem să fim primii fără să facem prea mult efort… vrem, cel mult, să tragem șfori!). Când e ceva de câștigat suntem primii care apărem în scenă…poate, poate ne pică ceva. Ne place atât de mult să putem spune: „Eu am făcut! Eu am construit! Eu… clar că eu. Clar că este meritul meu!” Când e ceva de pierdut, suntem tot primii, doar că de data aceasta suntem primii care fugim de acolo sau primii care ne spălăm pe mâini și spunem că nu e nici vina, nici treaba noastră. Atât de mult ne dorim să fim primii încât suntem în stare să abandonăm totul și pe toți. Nu ne sunt străine trădările, minciunile, josniciile, abandonările. Am uitat că „oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (Lc 14,11). Am uitat că nu suntem singuri pe lume. Am uitat că cel de lângă noi, cel care moare sau suferă lângă noi (sau chiar sub picioarele noastre!!!) este fratele nostru! Am uitat! Am abandonat totul și apoi ne plângem că ne simțim singuri și abandonați și în suferință. Este atât de trist să faci răul și rele în fiecare zi, la fiecare pas (sau să nu faci nici un bine!!!) și apoi să te întrebi: „De ce Statul nu face nimic? De ce Biserica nu face nimic? De ce Dumnezeu nu intervine să ne salveze? De ce …celălalt nu face nimic?” Ca și cum noi am face ceva în afară de a privi…sau, mai rău, a înrăutăți!

Știu că exagerez și n-ar trebui să o fac, dar este atât de multă durere în jur. Prea multe vieți pierdute pentru că unii au vrut să fie primii în topul celor mai bogați și corupți oameni! Prea multă durere pentru că unii au vrut să se salveze cu orice preț! Prea multă durere pentru că unii nu se recunosc vinovați! Prea multă suferință nu doar pentru mine, ci pentru mulți, pentru țară, pentru întreaga lume.

Este dulce consolarea care vine din două părți. Pe de o parte citesc și aud despre oameni care (chiar și fără să știe!) împlinesc și trăiesc evanghelia: slujesc, iubesc, se sacrifică pentru binele celui de lângă ei! Unii mai știu încă să moară pentru a da sau a salva viața cuiva! Sunt puțini, dar încă mai există! Cinste lor! Pe de altă parte, liniștea sufletului nostru ne este dată de conștientizarea că Dumnezeu este diferit. El ne învață umilința și fidelitatea. El este cel care ne arată că pentru a-l salva pe celălalt trebuie să te faci ultimul. El ne arată și ne amintește astăzi nu doar că nu se pune pe sine pe primul loc, ci rămâne fidel în iubirea, simplitatea și umilința sa: Domnul nu abandonează niciodată. Mai mult, Apostolul ne asigură că „darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile”. Cât de mărețe și încurajatoare sunt aceste cuvinte, chiar și pentru noi care păcătuim zilnic și ne punem zilnic pe primul loc. Așa răi cum suntem, așa egoiști și plini de noi înșine, Dumnezeu continuă să ne iubească și să ne atragă la sine. Este bine să ne spunem în fiecare dimineață: „Harurile și carismele pe care Domnul mi le-a oferit sunt pentru totdeauna”. Pentru totdeauna, dincolo de păcatele, de slăbiciunile, de greșelile noastre! Pentru totdeauna chemat să fii soț, soție, persoană consacrată, preot etc. Dar mai ales chemat pentru totdeauna să fii OM, om de caracter care să nu simtă sub picioarele sale cadavrul aproapelui!

„Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile”. De aceea și astăzi, într-o lume atât de răzvrătită, continuă să răsune Evanghelia. De aceea și astăzi Dumnezeu continuă să-i mângâie pe cei în suferință. De aceea și astăzi și pentru totdeauna Dumnezeu rămâne Tată, iubire, exemplul nostru! Dumnezeu rămâne tată, Tatăl nostru pentru totdeauna. Rămâne tatăl chiar și pentru cel care îl refuză, care îl trădează, care îl părăsește, pentru că el este Domnul, el este un adevărat domn.

Să citim și să ne întipărim bine evanghelia zilei: „Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: Dă locul acestuia! Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: Prietene, urcă mai sus!, şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine!” Cât bine am face dacă i-am pune pe ceilalți pe primul loc! Câte vieți am putea salva! Câte vieți am fi salvat!!! Să ne trezim până nu ne obișnuim prea mult cu această viață în care sus ajunge doar cel care calcă peste cadavre. Dacă nu ne trezim ultimul cadavru peste care vom călca va fi propriul suflet și la ce i-ar folosi omului să câștige lumea întreagă dacă și-ar pierde propriul suflet?! (cf. Mt 16,26).

Dorinta de a fi mereu primul_setea de putere

Sâmbăta, 31 octombrie 2015 

Sâmbata din saptamâna a 30-a de peste an
Sf. Alfons Rodriguez, calug.
Rom 11,1-2a.11-12.25-29; Ps 93; Lc 14,1.7-11

LECTURA I
Dacă însă căderea iudeilor este reconciliere pentru lume, cu cât mai mult nu va fi întoarcerea lor!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,1-2a.11-12.25-29
Fraţilor, oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din descendenţa lui Abraham, din tribul lui Beniamin. 2a Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. 11 Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci prin căderea lor a venit mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe ei geloşi. 12Dacă însă greşeala lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! 25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate neamurile păgâne. 26 Şi, în acest fel, întregul Israel va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sion Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacob 27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”. 28 În privinţa evangheliei, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor, 29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 93(94),12-13a.14-15.17-18 (R.: cf. 14)
R.: Domnul nu abandonează, moştenirea sa!

12 Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne,
pe care îl înveţi legea ta,
13a pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele. R.

14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate
şi după ea vor tinde toţi cei drepţi cu inima. R.

17 Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mă susţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11
Într-o sâmbătă, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă:8 „Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!” Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine!11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea”!

Posted by Paxlaur pe 30/10/2015

Suflet neimpartitÎn fața răului din jurul nostru, rău pe care îl săvârșim și noi, dar pe care deseori îl vedem creat de frații noștri, ne însușim oare vreodată cuvintele și suferința Apostolului: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea”. Sfântul Paul merge până acolo încât spune: „Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup”. Cât de grave sunt aceste cuvinte! Cât de mult vorbesc ele despre dragostea pe care Apostolul o avea pentru frații săi, pentru rudele sale, pentru întreg poporul lui Israel.

Cuvintele Apostolului sunt o mustrare pentru noi, pentru acele momente în care nu ne-am interesat de soarta fraților noștri, de viața celor din jurul nostru. Suntem aproape imuni la răul din jurul nostru. Nu ne interesează dacă frații noștri se vor mântui sau nu. Noi nu suntem dispuși să predicăm evanghelia celor care fac răul. Noi vrem o biserică plină de sfinți, doar de sfinți, uitând că avem obligația de a munci pentru convertirea păcătoșilor. Uităm cuvântul lui Cristos: „nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii” (cf. Mt 9,12).

Lecturile de astăzi ne invită să ne gândim mai mult la mântuirea și binele fraților noștri. Suntem chemați ca inima noastră să se trezească și să se lasă atinsă și pătrunsă de durere atunci când întâlnește răul și necredința în cei din jur. Trebuie să ajungem să spunem și noi: „mare îmi este întristarea și nesfârșit chinul” atunci când cineva în jurul nostru face răul. Dacă am conștientiza ce mare har este să schimbi viața unui om, să faci bine celui care face rău!

Cât din răul și necredința pe care le vedem în jur ne ating inima?

Vineri, 30 octombrie 2015 

Vineri din saptamâna a 30-a de peste an
Sf. Gerard de Potenza, ep.
Rom 9,1-5; Ps 147; Lc 14,1-6

LECTURA I
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalime, pe Domnul Dumnezeul tău!

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1-6
Într-o sâmbătă, Isus a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 2 Şi, iată, era în faţa lui un bolnav de hidropizie. 3 Atunci, Isus a spus învăţaţilor Legii şi fariseilor: „Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?” 4 Dar ei tăceau. Atunci, luându-l, l-a vindecat şi l-a trimis. 5 Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6 Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Cea mai frumoasă iubire este cea care are ca sinonim o persoană!

Posted by Paxlaur pe 29/10/2015

dante iubirea care misca sori si alte steleA vorbi despre iubire poate fi cel mai sensibil subiect sau cel mai banal. De aceasta ni s-a atras atenția că am ajuns să spunem „Te iubesc!” la fel de ușor cum spunem „Bună ziua!”. Totuși, trebuie să vorbim despre iubire. Avem nevoie să exteriorizăm ceea ce simțim. Iubirea trebuie să fie împărtășită. Iubirea este ca lumina focului: cu cât este mai răspândită și arde în mai multe locuri cu atât produce o lumină mai mare. Însă ce este iubirea? O putem defini?

Iubirea nu are aceeași definiție în fiecare zi. Cu atât mai puțin putem vorbi despre iubire în același fel în diferite perioade de timp. Iubirea este o realitate vie: se naște, se dezvoltă și moare. Este o realitate schimbătoare de la o zi la alta, de la o persoană la alta. Într-un fel a vorbit Isus, într-un fel a vorbit Paul, într-un alt fel a cântat-o Dante, în alt fel o rostim și trăim noi. Aceea iubire „care mișcă sori și stele”, aceea iubire care „își dă viața pentru prietenii săi” (In 15,13), aceea iubire de care „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă” (Rom 8,38-39) pentru noi este… ?! Iubirea mea este…

Cum am defini astăzi iubirea? Astăzi, acum, în această clipă când citești, iubirea este… un sentiment? O forță interioară? O speranță? O persoană? O suferință? Un nume? Un chip? Iubirea trebuie să aibă un chip, un nume. Cea mai frumoasă iubire este cea care are ca sinonim o persoană. De fapt, iubirea este forța care te împinge spre o altă persoană, spre celălalt. Iar persoana poate fi un părinte, un frate, un fiu, un soț, un prieten, Cristos. Dacă persoana nu este din afara noastră, altfel spus, dacă ne iubim (numai!) pe noi înșine, iubirea rămâne o forță, dar o forță care distruge tot ceea ce întâlnim. Nu există nicio forță mai mare decât forța care (ne) vine din iubire. Cu această forță putem să (ne) facem bine sau să (ne) facem rău!

Definiția iubirii din această zi depinde de starea noastră interioară. Însă este important să ne definim iubirea, să o conștientizăm, chiar dacă suntem dintre cei care „credem” că am ales iubirea pentru totdeauna. Chiar dacă suntem dintre cei care spunem că nimeni și nimic nu ne va despărți de Cristos, de soț/soție, de prieteni, de părinți, de frați/surori etc. este bine ca zi de zi să ne reînnoim definiția iubirii. Cu siguranța seara vine liniștită peste cel care își începe ziua definindu-și iubirea: „Astăzi pentru mine a iubi înseamnă a vorbi cu… sau a-l ajuta pe … sau a sta cu … sau a face cutare lucru pentru … ”. Uneori iubirea poate fi exprimată în mod sublim și prin tăcere. De fapt, iubirea nu are nevoie de cuvinte, ci de fapte! Oare ne-ar fi fost suficiente cuvintele Vechiului Testament fără întruparea Cuvântului? Oare va fi vreodată mai puternică o vorbă decât o îmbrățișare?

Citește și Drumul de la frică la iubirea care „mișcă sori și stele”.

Joi, 29 octombrie 2015 

Joi din saptamâna a 30-a de peste an
Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
Rom 8,31b-39; Ps 108; Lc 13,31-35

LECTURA I
Nimic nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,31b-39
Fraţilor, dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? 32 El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el? 33 Cine va aduce acuză împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică!34 Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a şi înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul sau strâmtorarea, sau persecuţia sau foametea sau lipsa de haine, sau primejdia sau sabia? 36După cum este scris: „Pentru tine suntem daţi la moarte toată ziua, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere”. 37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu vor putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 108(109),21-22.26-27.30-31 (R.: 26b)
R.: Salvează-mă, Doamne, după îndurarea ta!

21 Tu, Doamne Dumnezeule, fii împreună cu mine
de dragul numelui tău,
eliberează-mă, pentru că mare este îndurarea ta!
22 Pentru că sunt sărac şi lipsit
şi inima mea este rănită înlăuntrul meu. R.

26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu!
Salvează-mă după îndurarea ta!
27 Să se ştie că aceasta este mâna ta,
că tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! R.

30 Îl voi lăuda foarte mult pe Domnul cu gura mea,
îl voi lăuda în mijlocul mulţimii.
31 Căci el stă la dreapta celui sărman,
ca să-l mântuiască de cei care îi judecă sufletul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 19,38; 2,14
(Aleluia) Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace pe pământ şi mărire în înaltul cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,31-35
În acea zi, s-au apropiat de Isus unii dintre farisei, spunându-i: „Ieşi şi pleacă de aici, pentru că Irod vrea să te omoare!” 32 Dar el le-a spus: „Mergeţi şi spuneţi acelui vulpoi: Iată, eu scot diavoli şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi fi sfârşit! 33 Dar trebuie ca astăzi şi mâine şi ziua care vine să merg, pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului. 34Ierusalim, Ierusalim, care omori profeţii şi-i baţi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi aşa cum găina îşi adună puii sub aripi şi n-aţi voit! 35 Iată, casa voastră va fi părăsită! Şi vă spun: nu mă veţi mai vedea până când veţi zice: «Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!»”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | 3 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: