Arhiva pentru octombrie 1st, 2015

Siguranță și cutremur!

Ce binecuvântare când după un zbor cu mari turbulențe sau după o croazieră pe o mare agitată, cobori și faci primul pas și simți cum atingi acest loc sigur, stabil, ferm: pământul! Inima se bucură și strigi din toate puterile: „Pământ! În sfârșit pământ sub tălpile mele. Ce siguranță!”. Ne place siguranța pe care ne-o oferă pământul… Însă dacă în clipa următoare vine cutremurul?!

Doar cine nu a trecut printr-un mare cutremur poate să spună că pământul e un loc sigur. Altfel spus, doar cine nu a fost zguduit niciodată de tumultul și problemele vieții poate spune că trăiește mereu în siguranță, că a găsit în sfârșit liniștea. Nu degeaba spunea Apostolul: „Cel care crede că se ține pe picioare să vadă să nu cadă” (1Cor 10,12). Cutremurul vieții și cel al pământului ne învață că trebuie să trăim mereu pregătiți. Nu trebuie să ne temem de cutremure. Important nu e să nu fii zguduit. Dimpotrivă, uneori avem nevoie de o zdruncinătură care să ne trezească. Cel mai important este cât de repede reușești să te echilibrezi, să te ridici și să-ți continui drumul cu o nouă viziune asupra vieții și a siguranței.

Pământul și toate garanțiile noastre, toate siguranțele noastre se pot clătina în orice clipă. Tot ceea ce avem se poate nărui într-o secundă. Avem nevoie de forță pentru a reîncepe în fiecare clipă. În clipa cutremurului să ne sprijinim pe cuvântului Domnului. Să facem din el bucuria și siguranța noastră. Să ne întipărim în inimă cuvintele lui Nehemia: „Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!”. Bucuria și fidelitatea Domnului este forța noastră de a reîncepe drumul convertirii în fiecare zi. Altfel, fără convertirea zilnică, vom ajunge mai rău decât Sodoma și locuitorii ei.

Joi, 1 octombrie 2015

Joi din saptamâna a 26-a de peste an
Ss. Tereza a Pruncului Isus, fc. înv. **; Roman Melodul, diacon
Neh 8,1-4a.5-6.7b-12; Ps 18; Lc 10,1-12

LECTURA I
Esdra a deschis Cartea Legii şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu şi tot poporul a răspuns: „Amin! Amin!”
Citire din cartea lui Nehemia 8,1-4a.5-6.7b-12
În zilele acelea, tot poporul s-a adunat ca un singur om în piaţa care era înaintea Porţii Apelor şi i-au zis lui Esdra, secretarul, să aducă el Cartea Legii lui Moise pe care Domnul a poruncit-o Israelului. ² Preotul Esdra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbaţi şi femei şi din toţi cei care puteau s-o înţeleagă, ca s-o asculte. Era ziua întâi a lunii a şaptea. ³ Esdra a citit din ea de când s-a luminat până la amiază în piaţa care este înaintea Porţii Apelor, în faţa bărbaţilor, a femeilor şi a celor care puteau să înţeleagă. Urechile întregului popor erau îndreptate spre Cartea Legii. ^4a Esdra, scribul, stătea pe o platformă de lemn pe care o făcuseră pentru această ocazie.⁵ Esdra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci era mai sus decât tot poporul. Când a deschis-o, tot poporul s-a ridicat în picioare. ⁶ Esdra l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, iar tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!” Apoi s-au plecat cu faţa la pământ şi s-au prosternat înaintea Domnului. ^7b Leviţii explicau poporului legea, iar poporul stătea în picioare. ⁸ Ei citeau fragmente din Cartea Legii lui Dumnezeu, le dădeau sensul şi explicau ceea ce citeau. ⁹ Guvernatorul Nehemia, preotul şi scribul Esdra şi leviţii care explicau poporului au zis întregului popor: „Ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru; nu jeliţi şi nu plângeţi!” – căci tot poporul plângea în timp ce asculta cuvintele legii. ¹⁰ Ei le-au zis: „Mergeţi şi mâncaţi mâncăruri grase şi beţi vinuri dulci; trimiteţi porţii celor care nu şi-au pregătit nimic, pentru că este sfântă ziua aceasta pentru Domnul nostru. Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!” ¹¹ Leviţii încercau să liniştească poporul, zicând: „Tăceţi, căci este o zi sfântă! Nu fiţi trişti!” ¹² Tot poporul a mers să mănânce şi să bea şi să trimită porţii. Au făcut veselie mare, pentru că au înţeles cuvintele care li se făcuseră cunoscute.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),8.9.10.11 (R.: 8a)
R.: Orânduirile Domnului sunt drepte, înviorează sufletul.

⁸ Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

⁹ Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima,
poruncile Domnului sunt strălucitoare,
luminează ochii. R.

¹⁰ Teama de Domnul este curată,
rămâne pentru totdeauna;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.

¹¹ Ele sunt mai de dorit decât aurul
şi decât mult aur curat,
mai dulci decât mierea şi decât fagurele proaspăt. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Aleluia)

EVANGHELIA
Pacea voastră va rămâne peste el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-12
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el ² şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! ³ Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! ⁴ Nu luaţi cu voi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! ⁵ În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!” ⁶ Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. ⁷ Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! ⁸ Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, ⁹ vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!” ¹⁰ Dar dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: ¹¹ «Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape!» ¹² Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea”.

Cuvântul Domnului

01/10/2015 1 4

Familia în inima Bisericii

Biserica, fiind o mamă iubitoare şi o maestră care a primit mesajul evangheliei ca un adevărat tezaur de credinţă pentru binele societăţii umane şi pentru binele tuturor fiilor ei, s-a îndreptat mereu cu mare grijă spre cea mai importantă structură şi operă a Creatorului, spre familie, în care iubirea divină să sălăşluiască, iar viaţa să asigure perpetuarea fiinţei umane în univers, prin omul, bărbat şi femeie, creat după chipul şi asemănarea sa.

Sfântul Părinte papa Francisc, urmând exemplul şi grija celorlalţi suverani pontifi din ultimii ani, a ţinut să acorde familiei o atenţie deosebită, convocând o adunare generală extraordinară a Sinodului episcopilor în luna octombrie a anului 2014, pentru a analiza provocările pastorale asupra familiei în contextul noii evanghelizări.

La sfârşitul dezbaterilor care au preocupat pe toţi părinţii sinodali, papa Francisc a anunţat convocarea celei de-a XIV-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului pentru luna octombrie a acestui an.

Cunoscând această dorinţă a papei, întreaga Biserică şi tot poporul lui Dumnezeu s-au unit într-un proces de reflecţie şi aprofundare, proces alimentat mereu de intervenţiile săptămânale prezentate în minunatele cateheze la audienţele generale din zilele de miercuri, dar şi cu alte ocazii, în care Sfântul Părinte a alimentat cu noi gânduri reflecţia şi analiza îndreptată spre cea mai arzătoare problematică a zilelor noastre.

Potrivit cu mesajul Sinodului extraordinar încheiat la 18 octombrie 2014, perioada deschisă pentru analize şi rugăciuni se apropie de sfârşit, iar părinţii sinodali se îndreaptă cu gândul la marea dezbatere în favoarea celei mai importante structuri a societăţii şi a Bisericii, familia, cu o chemare şi o misiune specială în Biserică şi în lumea contemporană.

Considerată de toţi ca opera cea mai înţeleaptă din partea lui Dumnezeu încă de la începutul omenirii, preţuită ca cea mai importantă celulă a societăţii, familia a fost şi trebuie să rămână leagănul vieţii şi al iubirii, al bucuriilor, al încercărilor, dar şi al afecţiunilor profunde şi al relaţiilor adeseori rănite, constituind cu adevărat o şcoală de umanitate (cf. GS 52), atât de importantă şi necesară pentru lume.

De aici reiese motivaţia Bisericii, expertă în umanitate şi fidelă în misiunea sa şi obligaţia întregului popor creştin, de a anunţa fără încetare şi cu o convingere profundă evanghelia familieipe care am primit-o în dar, prin descoperirea iubirii lui Dumnezeu în Isus Cristos şi vestită fără întrerupere de părinţii Bisericii, de maeştrii vieţii spirituale şi ai magisteriului Bisericii (cf. Relatio Synodi, 18 octombrie 2014).

Familia are în Biserică şi pentru Biserică, precum şi pentru lume, o importanţă specială, rămânând în societatea de azi ca un subiect deosebit de evanghelizare şi ca o tribună de mărturie de credinţă în opera de apostolat şi misionară.

Grija pe care a arătat-o şi o arată sfânta Biserică, papa şi întreaga familie creştină este şi grija noastră a celor din Dieceza de Iaşi.

Cei trei ani dedicaţi grijii pastorale a familiei şi parcurgerea celor doi ani ceruţi de Sfântul Părinte sunt dovada de netăgăduit pe care o merită familia în integritatea ei: părinţii şi copiii, care nu trebuie să uite ceea ce amintea papa Francisc în una dintre catehezele sale. Nu numai persoanele în sine, bărbatul şi femeia, sau oricare altă persoană individuală poartă în sine chipul şi imaginea lui Dumnezeu, ci însăşi familia, în componenţa ei de tată, mamă şi copil, reprezintă o icoană a Sfintei Treimi – Tată, Fiu şi Duh Sfânt, căci ei cu adevărat sunt oglinda iubirii din Sfânta Treime.

Mandatul pe care l-au primit primii părinţi, Adam şi Eva, a fost clar: Dumnezeu în marea sa bunătate şi înţelepciunea sa veşnică a voit să împărtăşească lumii misterele iubirii sale, creându-l pe om, bărbat şi femeie, aşezând în el chipul şi imaginea sa. Dar Dumnezeu nu s-a oprit aici, ci a adăugat şi a oferit mai departe primei familii un mandat clar: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul!” (Gen 1,28), asigurând astfel în omenire perpetuarea iubirii, a vieţii şi prin aceasta imaginea şi gloria sa divină. Acelaşi lucru l-a făcut şi l-a confirmat Isus când, la împlinirea timpurilor, a coborât pe pământ într-o familie, familia din Nazaret, aducând în ea şi prin aceasta, în toate familiile armonia iubirii cereşti.

Pentru aceasta Isus a ţinut să stabilească în familie un mister adevărat al iubirii, un sacrament de mântuire, declarând cu autoritate divină: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Mc10,9), iar apostolul Paul, doctrinarul noii alianţe, a precizat cu cuvinte mari şi grăitoare: „Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică, dar şi cu privire la voi” (Ef 5,25.32-33a).

Având un dar atât de mare, un adevărat şi profund mister, se cuvine nu numai să-l cunoaştem, să-l aprofundăm, ci să-l respectăm şi să-l iubim, căci este darul inefabil al lui Dumnezeu pentru viaţa şi armonia din lume.

Sfinţiile voastre, dragi credincioşi,

Luna octombrie reprezintă pentru familie o perioadă sfântă, un kairos, iar pentru întreaga Biserică şi societate o chemare la solidaritate cu părinţii sinodali care, împreună cu Sfântul Părinte şi cu întreaga Biserică vor să facă vizibilă şi mai bine faţa misterului familiei şi a tainei sfintei Căsătorii, pentru ca toţi cei care au primit şi s-au angajat la o asemenea vocaţie să răspundă cu mult curaj şi iubire jertfelnică la chemarea Domnului şi la binecuvântarea şi fericirea lumii.

Vă invităm ca în această lună să vă uniţi zilnic cu Sfântul Părinte papa Francisc, cu părinţii sinodali şi cu toată Biserica în a descoperi evanghelia familiei, adică vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană (tema Sinodului episcopilor).

Invitaţia noastră este spre toţi preoţii, persoanele consacrate, familiile creştine din ţară şi dieceza noastră, spre toţi copiii şi tinerii noştri.

Ca toţi să fim una şi să găsim în familiile noastre izvorul iubirii, al vieţii şi al bucuriei.

Cu mulţumirea şi îmbrăţişarea noastră,

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Scrisoare pastorală Sinodul episcopilor: Familia în inima Bisericii

Sursa: http://www.ercis.ro

01/10/2015 1

Tereza: inima și iubirea!

În inima Bisericii, eu voi fi iubire

De vreme ce aspirațiile mele imense erau pentru mine un martiriu, m-am îndreptat spre scrisorile sfântului Paul pentru a găsi în ele, în sfârșit, un răspuns. Ochii mi-au căzut din întâmplare pe capitolele 12 și 13 din Scrisoarea întâi către Corinteni și am citit, în primul capitol, că nu toți pot fi, în același timp, apostoli, profeți și învățători și că Biserica se compune din diferite mădulare și că ochiul nu poate să fie, în același timp, mână. Desigur, un răspuns clar însă încă nu potolea dorințele mele și încă nu aveam pace.
Am continuat citirea și nu mi-am pierdut cumpătul. Astfel, am găsit o frază care mi-a dat ușurare: Voi însă căutați darurile cele mai bune. Și eu vă voi arăta o cale și mai minunată (1Cor 12,31). De fapt, Apostolul declară că și carismele cele mai bune sunt nimic fără dragoste și că însăși dragostea este calea cea mai perfectă ce conduce cu siguranță la Dumnezeu. În sfârșit, găsisem pacea.
Luând în considerare trupul mistic al Bisericii, nu mă regăseam în nici unul dintre mădularele pe care sfântul Paul le-a descris, sau, mai bine zis, voiam să mă văd în toate. Dragostea mi-a oferit punctul principal de sprijin al vocației mele. Am înțeles că Biserica are un trup compus din diferite mădulare, dar că din acest trup nu poate să lipsească mădularul necesar și cel mai nobil. Am înțeles că Biserica are o inimă, o inimă aprinsă de iubire. Am înțeles că numai iubirea stimulează la acțiune mădularele Bisericii și că, o dată stinsă această iubire, apostolii nu ar mai fi vestit evanghelia, martirii nu și-ar mai fi vărsat sângele. Am înțeles și am cunoscut că iubirea cuprinde în sine toate vocațiile, că iubirea este totul, că se extinde la toate timpurile și la toate locurile, într-un cuvânt, că iubirea este veșnică.
Atunci, cu bucurie foarte mare și cu sufletul în extaz, am strigat: Isuse, iubirea mea, am găsit în sfârșit vocația mea! Vocația mea este iubirea. Da, am găsit locul meu în Biserică și acest loc mi l-ai dat tu, Dumnezeul meu. În inima Bisericii, mama mea, eu voi fi iubirea și, în felul acesta, voi fi totul și dorința mea se va traduce în realitate.

Din Istoria unui suflet, a sfintei Tereza a Pruncului Isus, fecioară
(Manuscrits autobiographiques, Lisieux 1957, 227-229)

Rugați-vă în această zi împreună cu mine pentru mama și bunica mea, aflate sub ocrotirea sfintei Tereza.
Un gând de bine și o urare din inimă pentru toate cele care își sărbătoresc astăzi patroana spirituală: prin mijlocirea sfintei Tereza să se bucure de toate harurile de care au nevoie. Amin!