Arhiva pentru octombrie 2015

Păstorul să fie discret atunci când tace și util atunci când vorbește!

Bunul PastorPăstorul să fie discret atunci când tace și util atunci când vorbește, pentru a nu spune ceea ce ar trebui să nu spună și să treacă sub tăcere ceea ce ar trebui să fie dezvăluit. Un discurs imprudent induce în eroare, tot așa, o tăcere nepotrivită îi lasă într-o stare falsă pe cei care puteau să o evite. Adesea, păstorii imprudenți, de frică să nu piardă favoarea oamenilor, nu îndrăznesc să spună în mod liber ceea ce este drept și, pentru a vorbi despre Cristos care este adevărul, ei nu se mai preocupă de păzirea turmei cu iubire de păstori, ci ca niște mer­cenari. Ei fug atunci când vine lupul, ascunzându-se în tăcere.
Domnul îi avertizează prin intermediul profetului, spunând: Toți sunt niște câini muți, incapabili să latre (Is 56,10), și își face auzită plângerea: Voi nu ați urcat pe metereze și nu ați construit o fortăreață pentru apă­rarea israeliților, pentru ca ei să poată rezista bătăliei din ziua Domnului (Ez 13,5). A se urca pe metereze înseamnă a se împotrivi celor puternici din această lume, cu libertatea cuvântului pentru apărarea turmei. A rezista în bătălia din ziua Domnului înseamnă a ține piept războiului celor răi, din iubire față de dreptate.
Ce este pentru un păstor frica de a spune adevărul, dacă nu o întoarcere a spatelui în fața dușmanului, prin tăcerea sa? Dacă însă se bate pentru apărarea turmei, el construiește împotriva dușmanilor o fortăreață pentru casa lui Israel. Pentru aceasta, poporului care cădea din nou în infidelitate i s-a spus: Profeții tăi au avut pentru tine viziuni zadarnice și arătări și nu ți-au dat pe față fărădelegea ta, ca să-ți schimbe calea (Lam 2,14). În Sfânta Scriptură, cu numele de profeți sunt numiți uneori acei învățători care, în timp ce arată aspectul trecător al lucrurilor prezente, le arată pe cele viitoare. Cuvântul lui Dumnezeu îi avertizează că văd lucruri false, deoa­rece, de teamă să nu condamne greșelile, ei îi lingușesc în zadar pe cei vinovați cu promisiunile de siguranță și nu dezvăluie fărădelegea păcătoșilor, cărora nu le adre­sează niciodată vreun cuvânt de dojană.
Reproșul este o cheie. Ea deschide conștiința ca să vadă păcatul, care este adesea ignorat chiar și de cel care l-a comis. Pentru aceasta, Paul spune: Pentru ca să fie puternic și să îndrume la învățătura sănătoasă și să-i convingă pe potrivnici (Tit 1,9). Și profetul Malahia spune: Buzele preotului trebuie să păzească știința și din gura sa se caută învățătura, pentru că el este trimisul Domnului oștirilor (Mal 2,7). Pentru aceasta, Domnul avertizează prin gura lui Isaia: Strigă fără încetare, înalță-ți glasul ca o trâmbiță (Is 58,1).
Oricine ajunge la preoție își asumă misiunea de vestitor și înaintează strigând înainte de sosirea judecă­torului, care va veni după el cu un aspect teribil. Dar dacă preotul nu știe să îndeplinească slujirea predicării, el, vestitor mut cum este, cum își va face auzit glasul? Pentru aceasta, Duhul Sfânt s-a așezat asupra primilor păstori sub formă de limbi și i-a făcut imediat capabili, pe cei pe care el îi umpluse, să-l vestească.

Din Regula pastorală a sfântului Grigore cel Mare, papă
(Cartea 2, 4: PL 77, 30-31)

0

Eu nu-l cunosc pe „omul” acesta. Tu?

omul din ceata_cunoastereDacă ieșim în stradă și începem să vorbim lumii despre Dumnezeu, nu uimim pe nimeni, nu reușim să fascinăm pe nimeni, chiar dacă avem harul de a meșteșugi cuvintele. Aceasta pentru că ne lipsește cunoașterea adevărată: știm atât de puține lucruri despre Dumnezeu. Trăim atât de puțin din Dumnezeu! Și aceasta pentru că nu-l cunoaștem suficient. Isus ne numește fericiți pentru că nouă ni s-a dat posibilitatea să vedem ceea ce alții nu au văzut, chiar dacă au dorit să vadă. Dar oare chiar vedem? Chiar simțim bunătatea Domnului? Chiar cunoaștem Scripturile? Chiar știm cine și cum este Dumnezeu și cât ne iubește și câte a făcut pentru noi? Chiar credem noi că „Domnul îi ascultă pe cei care se încred în el”, așa cum suntem invitați să cântăm la psalmul responsorial? Chiar știm cine este Dumnezeu? Sau mai degrabă ne numărăm printre cei amintiți în Cartea lui Baruh, oameni care s-au îndepărtat de Dumnezeu: „L-aţi uitat pe Dumnezeul cel veşnic care v-a hrănit şi aţi întristat Ierusalimul care v-a crescut”.

Știm atât de puține despre Dumnezeu. Nu avem nimic nou de spus lumii prin viața și cuvintele noastre. Însă Dumnezeu ar avea atât de multe de spus lumii despre noi. Dacă noi vorbim despre Dumnezeu, nu trezim nici entuziasm, nici interes, pentru că ne lipsește cunoașterea și iubirea. Însă dacă Dumnezeu ar spune lumii tot ceea ce știe despre noi, cred că nu am mai ieși din casă sau ne-am retrage în pustiu să ne plângem păcatele, să ne spălăm rușinea, să ne purificăm sufletul. Dumnezeu știe totul despre noi. Ne cunoaște așa cum nici măcar noi înșine nu ne cunoaște. Dacă Domnul ar veni și ne-ar vorbi despre noi, dacă ne-ar spune cum suntem și ce viață ducem cu adevărat, sunt multe șanse ca nici măcar să nu ne recunoaștem în cuvintele lui, pentru că nu ne cunoaștem suficient nici pe noi înșine, nici pe cei din jurul nostru. Cu atât mai puțin îl cunoaștem pe Dumnezeu.

Să luăm aminte la cuvântul lui Cristos: „Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. Să-l implorăm cu rugăciuni fierbinți să ni-l facă cunoscut pe Tatăl. Să-i cerem să-l cunoaștem de Tatăl și să-l iubim. Să-i cerem harul și milostivirea ca și „numele noastre să fie scrise în ceruri”, fără vrednicia noastră, ci din marea sa milostivire.

Să ne încurajăm în această zi unii pe alții și să simțim în inima noastră cuvintele Scripturii: „Curaj, copii, şi strigaţi către Dumnezeu”. Să cântăm și să ne spunem unii altora: „Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile voastre se vor bucura de viaţă, căci Domnul îi ascultă pe cei săraci”. Curaj! Sus inimile!

Doamne, ajută-ne să te cunoaștem și să-l descoperim pe Tatăl și iubirea sa. Ajută-ne și să ne cunoaștem așa cum tu ne cunoști. Adu, Doamne, asupra noastră o bucurie veşnică împreună cu mântuirea noastră. Amin!

Sâmbăta, 3 octombrie 2015 

Sâmbata din saptamâna a 26-a de peste an
Ss. Dionisie Areopagitul; Candida, m.; Ff. Constantin Ignatiu Bogdánffy, ep. m.; Crescentiu, pr. m.
Bar 4,5-12.27-29; Ps 68; Lc 10,17-24

LECTURA I
Cel care a adus asupra voastră relele va aduce asupra voastră o bucurie veşnică.
Citire din cartea lui Baruh 4,5-12.27-29
Curaj, poporul meu, memorial al lui Israel! Aţi fost vânduţi neamurilor nu spre pieire, ci pentru că l-aţi mâniat pe Dumnezeu aţi fost daţi adversarilor voştri. 7 L-aţi înfuriat pe cel care v-a făcut, aducând jertfe demonilor, şi nu lui Dumnezeu. 8 L-aţi uitat pe Dumnezeul cel veşnic care v-a hrănit şi aţi întristat Ierusalimul care v-a crescut. 9 Căci a văzut mânia care venea asupra voastră de la Dumnezeu şi a spus: „Ascultaţi, locuitori ai Sionului! Dumnezeu a adus peste mine un plânset mare. 10 Am văzut captivitatea fiilor mei şi a fiicelor mele, pe care a adus-o asupra lor Cel Veşnic. 11 I-am hrănit cu bucurie şi i-am îndepărtat cu jale şi plânset. 12 Nimeni să nu se bucure pentru mine, cea văduvă şi părăsită de mulţi; eu sunt dezolată din cauza păcatelor copiilor mei, pentru că s-au îndepărtat de legea lui Dumnezeu. 27 Curaj, copii, şi strigaţi către Dumnezeu! Căci îşi va aduce aminte de voi cel care a adus aceasta asupra voastră. 28 Aşa cum a fost planul vostru să vă îndepărtaţi de Dumnezeu, tot aşa de zece ori mai mult întoarceţi-vă să-l căutaţi! 29Cel care a adus asupra voastră relele va aduce asupra voastră o bucurie veşnică împreună cu mântuirea voastră.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 68(69),33-35.36-37 (R.: cf. 34a)
R.: Domnul îi ascultă pe cei care se încred în el.

33 Să vadă cei umili şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile voastre se vor bucura de viaţă!
34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare.
35 Să-l laude cerurile şi pământul,
mările şi tot ce mişună în ele! R.

36 Căci Dumnezeu mântuieşte Sionul
şi va reclădi cetăţile lui Iuda:
şi vor locui acolo şi le vor moşteni.
37 Le va moşteni descendenţa slujitorilor săi
şi vor locui acolo cei care iubesc numele lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei. (Aleluia)

EVANGHELIA
Bucuraţi-vă, pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,17-24
În acel timp, întorcându-se cei şaptezeci şi doi, i-au spus lui Isus cu bucurie: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău”. 18 El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului şi nimic nu vă va dăuna! 20 Totuşi, nu vă bucuraţi pentru aceasta – pentru că vi se supun duhurile -, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!” 21 În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit!”

Cuvântul Domnului

1