O, Marie, Regina familiilor, privește cu drag spre casa noastră și mijlocește-ne harul de a ne bucura de prezența Fiului tău, Emanuel – Dumnezeu cu noi. Ajută-ne să facem din prezența lui Cristos cea mai mare bucurie a familiei noastre. El, Principele păcii, să pătrundă inimile, casele, familiile, țara și lumea întreagă cu iubirea sa ca toți să trăim Crăciunul în armonie, în pace, departe de orice neliniște trupească sau sufletească. Nimeni să nu se simtă singur pentru că Domnul este cu noi.
Crăciun fericit și zile de har!
Crăciunul înseamnă şi împărtăşire, dăruire. Aşa cum Dumnezeu ne-a făcut cel mai mare dar în Isus Cristos şi noi suntem chemaţi să ne facem daruri unii altora. Cu mulţi ani în urmă, într-o friguroasă zi de decembrie în New York, în apropierea Crăciunului, un copil stătea în faţa unui magazin de pantofi. Era desculţ! Se uita ţintă la vitrină şi tremura. O doamnă s-a apropiat de el şi i-a spus:
– Micul meu prieten, de ce te uiţi cu atâta interes la acea vitrină? Ce vezi? Ce-ţi doreşti?
– Îi ceream lui Dumnezeu să îmi dea câteva perechi de pantofi, a fost răspunsul lui.
Doamna l-a luat de mână, l-a dus în magazin şi i-a cerut vânzătorului să îi dea copilului vreo zece perechi de pantofi. Apoi a cerut un vas cu apă şi un prosop, iar vânzătorul, amabil, i-a adus tot ceea ce i-a cerut. Ea l-a dus pe micuţ în partea din spate a magazinului, şi-a scos mănuşile, i-a spălat picioarele şi i le-a şters cu prosopul.
Vânzătorul a venit şi cu încălţămintea. Copilul a probat mai multe perechi, iar doamna i-a cumpărat câteva din ele. A adunat perechile de pantofi şi i le-a dat copilului, după care i-a mângâiat părul şi i-a spus:
– Fără îndoială, micul meu prieten, acum te simţi mai comod!
În timp ce doamna se pregătea să plece, copilul a luat-o de mână şi privind-o cu lacrimi în ochi, i-a răspuns cu aceste cuvinte:
– Da, mă simt mult mai bine… Dar nu vă supăraţi că vă întreb: nu-i aşa că dumneavoastră sunteţi mama lui Dumnezeu?
„După ce Dumnezeu în trecut a vorbit părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă prin Fiul” (Evr 1,1), cum am auzit în cea de-a doua lectură. După ce a vorbit omenirii prin Fiul a vrut şi vrea în continuare ca mesajul său de iubire şi de mântuire să ajungă la toţi oamenii. Astăzi noi suntem cei chemaţi să purtăm acest mesaj. Gesturile noastre, cuvintele şi faptele noastre, trebuie să-i facă pe cei din jurul nostru să se întrebe şi să ne întrebe: „nu-i aşa că sunteţi rudă cu Dumnezeu? Nu-i aşa că Dumnezeu locuieşte în inima dumneavoastră?”
Astăzi noi suntem cei chemaţi să-l purtăm pe Isus spre ceilalţi…
Continuarea aici: https://paxlaur.com/2010/04/18/un-prunc-semnul-iubirii-si-al-mantuirii/