Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for Ianuarie 2016

Doamne, îți mulțumesc pentru mâine!

Posted by Paxlaur pe 31/01/2016

there-is-always-hopeDoamne, astăzi mi-e atât de ușor să-ți mulțumesc.

Să-ți mulțumesc pentru că mi-ai vorbit despre iubirea ta: „Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16). Atât de mult ne iubești… iubești lumea!

Este atât de ușor să fii recunoscător când ești iubit.

Mai mult, tu mi-ai arătat iubirea întreaga zi: la sfânta Jertfă mi-ai amintit că ai murit și înviat pentru mine; creația mi-a vorbit despre iubirea ta; ai pus atât de mulți profesori plini de har în jurul meu, atât de mulți învățători și mărturisitori fideli ai adevărului; am zâmbit oamenilor, vieții, viitorului; am mâncat din darurile tale; nu m-ai lăsat să mă simt singur; mi-ai dat harul să stau lângă celălalt; mi-ai dat cuvintele și forța lor; mi-ai dat văzul și minunile culorilor; mi-ai dat auzul și incredibila armonie a sunetelor. Cât de genială este muzica din natură care stăbate tot parcul și pădurile și cascadele de apă.

Cât de multe sunt lucrurile pentru care pot și vreau să-ți mulțumesc. Eu nu am niciun merit în toate acestea. Nici măcar în acest fragil mulțumesc nu-mi găsesc meritul. Este harul tău, Doamne, să mă faci să fiu recunoscător. Este școala evangheliei tale pentru că fără tine, chiar și numai pentru o clipă, sunt nerecunoștința întrupată. Uit valoarea cuvântului „mulțumesc”, uit forța lui.

Însă atunci când mulțumesc, atunci când nu uit ce înseamnă să fii recunoscător, încep să împart „mersi-uri” pentru tot ce am primit, doar pentru ce am primit, doar pentru ce e bun.

Este ușor să mulțumești pentru ceea ce ai, însă este o dovadă de credință și speranță să mulțumești pentru ziua de mâine, pentru ceea ce (încă!) nu ai, pentru ceea ce nu știi dacă vei avea și cum vei avea.

Doamne, astăzi, acum vreau să îți mulțumesc pentru ziua de mâine, pentru începutul lunii februarie, pentru această zi de luni care se anunță… nu știu cum se anunță și totuși vreau să-ți mulțumesc.

Pentru toată neliniștea și incertitudinea din ea și din viitorul meu vreau să-ți mulțumesc. Pentru tot ce va fi în săptămâna aceasta, în luna, anul, anii, viața aceasta!

Sărut cu recunoștință urma pașilor tăi, Doamne, păși ce străbat și bătătoresc cărările viitorului meu.

Eu nici nu pot visa ziua de mâine, o întrezăresc plin de speranță, dar nimic mai mult. Însă tu ești deja acolo și o pregătești umplând-o cu strălucirea prezenței tale.

Ție, meșterul viitorului meu, îți mulțumesc pentru măestria cu care lucrezi deja la ziua de mâine. Mâinile tale îmi sunt atât de dragi și îmi place să le simt cum se strecoară prin clipele viitorului meu, cu aceeași gingășie și dragoste cu care o mamă se joacă în părul bălai al copilului atât de mult iubit.

Îți mulțumesc pentru strada pe care voi păși, pentru oamenii pe care îi voi întâlni, pentru rugăciunile pe care le voi rosti.

Îți mulțumesc pentru că mă vei îngădui plin de milostivire să te port pe altar la sfânta Jertfă și să te împart cu frații mei. Îți mulțumesc că-mi vei hrăni sufletul și mintea cu trupul și cuvintele tale. Îți mulțumesc pentru tot harul pe care l-ai ascuns în această bucățică de pâine sfântă și pentru toată înțelepciunea care ai așternut-o în aceste câteva sute de pagini sfinte. Har peste har care mă așteaptă în viitorul unei zile pe care eu, nevrednicul, știu deja că nu o merit.

Îți mulțumesc pentru că știu că mă vei ajuta ca o fărâmă din aceast har să-l fac să rodească. Îți mulțumesc pentru că lucrezi în mine. Îți mulțumesc că ai ales un păcătos să fie conductor de har, de pace, de iertare, punte între oameni. Puteai să alegi un păcătos mai reușit sau un sfânt, unul adevărat, dar mai ales pe mine… și zâmbesc încrezător în înțelepciunea umorului care se ascunde în spatele alegerilor tale. Dacă nu aș ști/crede că ești un Dumnezeu serios, aș zice că te-ai distrat pe seama mea când m-ai ales… Îmi vin în minte Zaheu, Maria Magdalena, Matei… chiar și Iuda și tâlharii răstigniți cu tine… Mă gândesc acum la toți posedații eliberați și bolnavii vindecați… mă simt un orb care se tot împiedică și cade, alergând după lumină!

Îți mulțumesc deja că mă vei ridica. Știu că am să cad (acum zâmbesc trist și am impresia că acesta este singurul lucru pe care îl știu sigur despre ziua de mâine… știu că am să cad). Știu că vor fi același păcate. Dar mai ales știu că mă vei ridica. Vei privi din nou la suferința mea, la căința și lacrimile mele, la slăbiciunea mea și mă vei ridica. Îți mulțumesc, îți mulțumesc că nu lași sufletul meu în praful pierzării.

Îți mulțumesc pentru miile de copii care se vor naște. Pentru miile de mame fericite care mâine vor zâmbi vieții. Îți mulțumesc pentru toate veștile bune, pentru toate zâmbetele, pentru toate speranțele care vor încolți în case, pe străzi, în școli sau spitale. Îți mulțumesc pentru casa și locul în care va ajunge pacea.

Îți mulțumesc și pentru „sora moarte” care și mâine va lua cu sine vieți atât de dragi nouă. Îți mulțumesc pentru toți oamenii și îngerii pe care îi vei trimite să culeagă lacrimile inimilor frânte și vor împărți îmbrățișări. Îți mulțumesc pentru omul pe care l-ai învățăt și inspirat să stea alături de inima cuprinsă de disperare în fața morții, a durerii, a bolilor. Îți mulțumesc pentru oamenii cu inimă de înger și pentru îngerii cu chip de om ce se vor strecura printre noi mâine, pentru gingășia cuvintelor lor, pentru forța mâinilor și a îmbrățișărilor lor.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru că deși nu mi-ai dat ochi pentru a-i vedea pe îngeri, mi-ai dat o inimă pentru a-i simți. Numai tu, Doamne, știi frumusețea de pe chipul îngerilor, însă pe noi, oamenii, ne-ai înzestrat cu harul de a le simți forța: tu știi cum arată chipul lor angelic, noi știm cum îmbrățișează mâinile lor tandre. Noi simțim cum consolează îngerii așa cum Cristos a simțit în timpul agoniei din grădina Măslinilor prezența și mângâierea îngerului. Îți mulțumesc pentru toți îngerii, Doamne.

Îți mulțumesc pentru mâine, Doamne. Îți mulțumesc că ești fidel, mereu fidel, că ești deja acolo și mă aștepți chiar dacă eu întârzii, chiar dacă eu te caut mai mult în „ieri” decât în „mâine”. Îți mulțumesc că faci din mâine un prezent de care mă pot îndrăgosti.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru tot ceea ce acum nu știu că va fi mâine.

Doamne, îți mulțumesc pentru tot ce ai ascuns frumos în ziua de mâine.

Îți mulțumesc astăzi, pentru că mâine nu știu dacă am să reușesc.. Poate voi fi prea vesel și te voi uita. Sau prea trist și te voi supăra. Sau poate voi muri acum sau un pic mai încolo… Ah, când am să mor am să-ți pot mulțumi pentru un mâine veșnic căci ale tale, Doamne, sunt începutul și sfârșitul, viața și moartea, prezentul și viitorul. Ție să îți fie slavă și recunoștință în veci de veci. Amin.


 


31 ianuarie 2016 

† DUMINICA a 4-a de peste an
Ss. Ioan Bosco, pr.; Marcela, văduvă
Ier 1,4-5.17-19; Ps 70; 1Cor 12,31-13,13 Lc 4,21-30

LECTURA I
Vreau să fac din tine un profet pentru popoare.
Citire din cartea profetului Ieremia 1,4-5.17-19
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam. Mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am consacrat şi te-am pus profet pentru popoare. 17 Dar tu, încinge-ţi coapsele, ridică-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci! Nu te înspăimânta dinaintea lor ca să nu te fac eu să te înspăimânţi dinaintea lor! 18 Iată, eu te pun astăzi ca o cetate întărită, ca un stâlp de fier şi ca nişte ziduri de bronz împotriva întregii ţări, împotriva regilor lui Iuda şi a căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării. 19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea să te învingă, căci eu sunt cu tine – oracolul Domnului – ca să te scap”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),1-2.3-4a.5-6ab.15 şi 17 (R.: 15a)
R.Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta.
1 În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,
să nu fiu nicicând făcut de ruşine!
2 În dreptatea ta, eliberează-mă şi apără-mă,
pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă! R.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare.
4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu. R.

15 Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta,
chiar dacă numărul lor nu-l cunosc.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

LECTURA A II-A
Acum rămân acestea treicredinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,31-13,13
Fraţilor, voi însă fiţi zeloşi faţă de darurile cele mai bune. Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată. 13,1 Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2 Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic. 3 Şi dacă tot ce am aş da ca hrană săracilor şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic. 4 Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă. 5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. 6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. 8 Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi. 9 Căci noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit bărbat, m-am lăsat de cele copilăreşti. 12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.

Cuvântul Domnului

forma prescurtată:

LECTURA A II-A
Acum rămân acestea treicredinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 13,4-13
Fraţilor, iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă. 5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. 6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7 Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. 8 Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi. 9 Căci noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit bărbat, m-am lăsat de cele copilăreşti. 12 Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Niciun profet nu este acceptat în patria sa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,21-30
În acel timp, Isus a început să le vorbească celor din sinagogă: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!” 22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum, fă şi aici, în patria ta!» 24 Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat decât doar Naaman Sirianul”. 28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.

Cuvântul Domnului

 

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Lumini şi umbre în familia zilelor noastre. Necesitatea cunoaşterii situaţiei

Posted by Paxlaur pe 31/01/2016

LetterBlocks_FAMILY1_WEBCu numărul patru al exortației apostolice Familiaris consortio incepe prima parte despre luminile și umbrele din familia zilelor noastre. Iată ce ne învață la numărul patru:

Deoarece planul lui Dumnezeu despre Căsătorie şi familie priveşte pe bărbat şi femeie în complexul existenţei lor zilnice şi în situaţii sociale şi culturale bine determinate, Biserica, în îndeplinirea misiunii sale, trebuie să cunoască situaţiile în care se dezvoltă astăzi Căsătoria şi familia8.

Această cunoaştere este deci o exigenţă indispensabilă pentru opera de evanghelizare. Într-adevăr, Biserica trebuie să vestească evanghelia lui Isus Cristos, neschimbată şi mereu nouă, familiilor noastre, aşa cum sunt acestea legate de condiţiile lumii în mijlocul căreia sunt chemate să primească şi să realizeze planul lui Dumnezeu specific lor. Dar nu numai atât; chemările şi ecourile Duhului Sfânt răsună chiar prin glasul evenimentelor istorice, iar Biserica poate să fie condusă la înţelegerea mai profundă a misterului inepuizabil al Căsătoriei şi al familiei, chiar de complexul situaţiilor, de întrebările, neliniştile şi speranţele tinerilor, ale soţilor şi ale părinţilor zilelor noastre9.

La toate acestea trebuie adăugată o constatare deosebit de importantă pentru zilele noastre. Nu rareori bărbatului şi femeii de astăzi, în căutarea sinceră şi profundă a unui răspuns la problemele zilnice şi grave ale vieţii lor matrimoniale şi familiale, le sunt oferite viziuni şi propuneri chiar seducătoare, dar care compromit în diferite feluri adevărul şi demnitatea persoanei umane. Adesea, această ofertă este făcută de organizarea puternică şi capilară a mijloacelor de comunicare socială, care subminează în mod subtil libertatea şi capacitatea de judecare obiectivă a lucrurilor.

Mulţi sunt conştienţi deja de acest pericol în care se află persoana umană şi lucrează pentru adevăr. Biserica, ajutată de discernământul evangheliei, se uneşte cu aceştia, punându-se în slujirea adevărului, a libertăţii şi a demnităţii fiecărui bărbat şi a fiecărei femei.

Textul integral îl puteți citi accesând: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc 

Posted in Familia, Ioan Paul al II-lea, Lecturi | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

Bunul preţios al Căsătoriei şi familiei

Posted by Paxlaur pe 30/01/2016

img_47931_76829Un alt fragment din Familiaris Consortio ne amintește în această zi dedicată familiei:

Biserica, luminată de darul credinţei care o face să cunoască întreg adevărul despre bunul preţios al Căsătoriei şi al familiei, precum şi înţelesul lor adânc, simte încă o dată datoria grabnică de a vesti tuturor, fără deosebire, evanghelia, adică „vestea cea bună”, dar mai ales acelora care sunt chemaţi şi se pregătesc pentru Căsătorie, cât şi tuturor soţilor şi părinţilor din întreaga lume.

Biserica este profund convinsă că numai prin acceptarea evangheliei se poate realiza pe deplin orice speranţă pe care omul şi-o pune legitim în Căsătorie şi familie.

Voite de Dumnezeu prin însuşi actul creaţiei3, Căsătoria şi familia sunt destinate intrinsec spre a se realiza în Cristos4 şi au nevoie de harul său spre a fi vindecate de rănile păcatului5 şi readuse la „începutul” lor6, adică la cunoaşterea deplină şi realizarea integrală a planului lui Dumnezeu.

Într-un moment istoric în care familia este supusă unor forţe care încearcă s-o distrugă sau s-o deformeze, Biserica – fiind conştientă de faptul că binele societăţii şi al său este profund legat de binele familiei7 – simte că datoria ei arzătoare şi urgentă este de a vesti tuturor planul lui Dumnezeu despre Căsătorie şi familie, asigurându-i deplina vitalitate şi promovarea umană şi creştină, contribuind în felul acesta la reînnoirea societăţii şi a poporului lui Dumnezeu (nr. 3).

Textul integral îi puteți citi aici: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc

Posted in Familia, Lecturi | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Tu ești omul acesta!

Posted by Paxlaur pe 30/01/2016

1 februarie constiinta si pocainta– „Tu ești omul acesta”, mi-a spus pironindu-mă din priviri.

– „Eu?”, am spus atunci plin de uimire.

– „Da, tu ești omul acesta nedrept”, mi-a spus din nou, privindu-mă și mai aspru cu ochii lui cei mici și pătrunzători, ochi atât de reci. „Tu ești!”.

– „Eu?”, am repetat atunci mai mult pentru mine. Și am adăugat: „Nu are cum să fie vorba despre mine. Nimeni nu știe răul pe care l-am făcut. Este secretul îngropat în inima mea…”.

– „Tu ești! Tu care ești gata oricând să-i judeci pe alții și să-i condamni. De data aceasta trebuia să te fi judecat mai întâi pe tine…”.

Acest „tu ești…” mi-a rămas întipărit în inimă la sfânta Liturghie. Iar în timp ce mă gândeam că eu nu aș fi recunoscut, așa cum fac de multe ori când greșesc, m-au uimit cuvintele lui David, reacția lui: „Am păcătuit împotriva Domnului”… Și din inima lui a ieșit cel mai frumos/dureros imn de căință, psalmul 50 (http://bibliacatolica.ro/91/23-Psalmi.html ). Cât de săracă/disperată ar fi viața noastră fără acest psalm pe care Biserica ni-l propune în fiecare vineri, la rugăciunea de dimineață.

Dar revenind la aceste cuvinte: „Tu ești omul acesta”, trebuie să recunoaștem că există cuvinte care izvorăsc de pe buze ca săgețile de foc și te pătrund direct în inimă, sfâșiindu-ți trupul. Aceste cuvinte intră astăzi în noi cu viteza sunetului și ne fac trupul să încremenească: prea mult i-am judecat pe alții când au făcut răul, dar nu am văzut răul din noi. Suntem gata să-i condamnăm pe toți și pe toate , dar nu suntem la fel de hotărâți în a recunoaște propria greșeală.

Îmi place să-mi imaginez chipul lui Natan când s-a apropiat de David. Privirea lui mustrătoare care ieșea dintr-un chip blajin. Cât de strălucitori sunt ochii omului care te învață adevărul! Îmi imaginez ochii lui pregătiți să mă învețe și tresar la ecoul cuvintelor: „Tu ești omul acesta”. Timpul se oprește, încremenește că să am timp să fac pocăință pentru tot răul săvârșit! Simt că nu cuvintele mă dor, ci privirea lui care scoate din mine tot răul și mi-l pune în fața ochilor… Există oameni care îmbrăcă fiecare cuvânt în foc atunci când te privesc și îți vorbesc.

Cât har am putea primi dacă am înțelege profunzimea acestui „Tu!”… Tu ești omul acela. David l-a înțeles și a strigat: „Eu sunt!… Eu am păcătuit. Ai milă de mine, Dumnezeule! Ai milă de mine căci recunosc fărădelegea mea și păcatul meu stă pururi înaintea mea…”.

Ai milă de mine, Dumnezeule… ai milă de mine. Miluiește-mă după mare mila ta și după mulțimea îndurărilor tale șterge fărădelegea mea. Amin!

30 ianuarie 2016 

Sâmbătă din săptămâna a 3-a de peste an
Sf. Martina, m.
2Sam 12,1-7a.10-17; Ps 50; Mc 4,35-41

LECTURA I
Am păcătuit împotriva Domnului.
Citire din cartea a doua a lui Samuel 12,1-7a.10-17
În zilele acelea, Domnul l-a trimis pe Natan la David. Natan a venit la el şi i-a zis: „Erau doi oameni într-o cetate: unul bogat şi altul sărac. 2 Bogatul avea turme şi cirezi foarte multe. 3 Săracul nu avea decât o mieluţă pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din bucata lui şi bea din paharul lui, dormea la sânul lui şi era pentru el ca o fiică. 4 A venit un călător la omul bogat. Dar bogatul nu s-a îndurat să ia din turma sau din cireada lui ca să pregătească pentru călătorul care venise la el, ci a luat mieluţa omului sărac şi a pregătit-o pentru omul care venise la el”. 5 David s-a aprins foarte mult de mânie împotriva omului şi i-a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este sortit morţii! 6 Să plătească de patru ori mieluţa din cauză că a făcut lucrul acesta şi pentru că nu s-a îndurat!” 7a Natan i-a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! 10 Acum, nu se va îndepărta sabia de casa ta niciodată, pentru că m-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia lui Urie, heteul, ca să fie soţia ta». 11 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi ridica răul împotriva ta din casa ta! Voi lua soţiile tale sub ochii tăi şi le voi da prietenilor tăi. Ei se vor culca cu soţiile tale sub ochii tăi la lumina acestui soare. 12 Tu ai lucrat pe ascuns, eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi la lumina soarelui»”. 13 David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Iar Natan i-a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul; nu vei muri. 14Dar pentru că l-ai dispreţuit pe Domnul ca duşmanii lui prin lucrul acesta, fiul care ţi s-a născut va muri”. 15 Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Urie lui David şi el s-a îmbolnăvit. 16 David l-a căutat pe Domnul pentru copil şi a postit; a venit şi şi-a petrecut noaptea culcat la pământ. 17 Bătrânii casei lui au venit la el ca să-l ridice de la pământ, însă el nu a voit şi nu a mâncat nimic cu ei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),12-13.14-15.16-17 (R.: 12a)
R.Creează în mine o inimă curată, Doamne Dumnezeule!
12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

14 Dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale
şi cu duh binevoitor, întăreşte-mă!
15 Atunci voi învăţa pe cei fărădelege căile tale
şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce. R.

16 Mântuieşte-mă de sânge, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va preamări dreptatea ta!
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti mărirea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41
În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe ţărmul celălalt!” 36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. 37 Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” 39 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!” Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. 40Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?” 41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?”

Cuvântul Domnului

 

 

 

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

Despre bere

Posted by Paxlaur pe 30/01/2016

Când vine vorba de bere, la noi se bea nu se glumește. La noi totul e pe bază de gâl-gâl-gâl. Păi de unde atâta gâl-gâl-gâl? Și mai ales cu cine? Că de când a apărut berea la pet, adică la ditamai damigenele de 3 litri, te aștepți să o vezi vândută și la sac de […]

https://tolsto.wordpress.com/2016/01/30/despre-bere/

Posted in Diverse | 5 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: