Înălţimea la care ne duce iubirea nu poate fi exprimată prin cuvinte


Roua diminetii si iubirea    Cine are iubire în Cristos, să pună în practică poruncile lui Cristos. Cine ar putea să explice legătura iubirii lui Dumnezeu? Cine ar fi în stare să exprime măreţia frumuseţii sale? Înălţimea la care ne duce iubirea nu poate fi exprimată prin cuvinte. Iubirea ne uneşte cu Dumnezeu, iubirea acoperă o mulţime de păcate (1Pt 4,8), iubirea pe toate le suportă, pe toate le îndură cu răbdare; în iubire nu este meschinărie, nu este mândrie; iubirea nu cunoaşte diviziunea, nu duce la revoltă; iubirea le face pe toate în armonie; prin iubire, toţi aleşii lui Dumnezeu au ajuns la desăvârşire; fără iubire, nimic nu-i este plăcut lui Dumnezeu. Prin iubire, Dumnezeu ne-a atras la sine: datorită iubirii pe care a avut-o faţă de noi, Domnul nostru Isus Cristos, din voinţa divină, şi-a vărsat sângele pentru noi, şi-a dat trupul pentru trupul nostru, viaţa sa pentru viaţa noastră.
Iată, preaiubiţilor, ce lucru mare şi minunat este iubirea! Perfecţiunea ei nu poate fi exprimată! Cine ar fi vrednic să se afle în ea, în afară de cei pe care Dumnezeu a voit să-i facă vrednici? De aceea, să-l rugăm şi să cerem de la milostivirea lui să fim găsiţi în iubire liberi de orice înclinaţie omenească şi nevinovaţi. Toate generaţiile de la Adam până în prezent au dispărut; însă cei care, prin harul lui Dumnezeu, au ajuns la desăvârşirea iubirii vor intra în locuinţa sfinţilor şi se vor arăta atunci când Cristos va veni să ne viziteze în împărăţia sa. Căci este scris: Intraţi în camerele voastre chiar şi pentru un scurt timp, până ce va trece mânia mea şi furia mea; atunci îmi voi aminti de ziua favorabilă şi vă voi scoate din mormintele voastre (cf. Is 26,20; Ez 37,12).
Fericiţi suntem noi, preaiubiţilor, dacă vom împlini poruncile Domnului în armonia iubirii, pentru ca, prin iubire, să ni se ierte păcatele. Căci este scris: Fericiţi sunt cei cărora li s-a iertat fărădelegea, cărora li s-a acoperit păcatul! Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala şi în sufletul căruia nu este prefăcătorie (cf. Ps 31,1). Această  roclamare de fericire se referă la toţi cei pe care Dumnezeu i-a ales prin Isus Cristos, Domnul nostru; lui să-i fie slavă în vecii vecilor. Amin.

Categorii:LecturiEtichete:

Lasă un comentariu