Un cuvânt despre discernământ, discernământul evangheliei prezent în numărul cinci al exortației Familiaris consortio:

Discernământul Bisericii devine ofertă de orientare pentru a fi salvat şi realizat întregul adevăr şi deplina demnitate a Căsătoriei şi a familiei.

El este realizat de sensul credinţei¹⁰, care este un dar pe care Duhul Sfânt îl dă tuturor credincioşilor¹¹, fiind deci opera întregii Biserici, conform cu diversitatea diferitelor daruri şi carisme care, împreună şi conform responsabilităţii proprii fiecăruia, cooperează pentru o mai profundă înţelegere şi actualizare a cuvântului lui Dumnezeu. Deci Biserica nu-şi împlineşte misiunea de pătrundere a înţelesului evangheliei numai prin intermediul păstorilor bisericeşti, care învaţă în numele şi cu puterea lui Cristos, ci şi prin laici: Cristos „îi investeşte ca martori ai săi şi-i umple cu sensul şi cu darul cuvântului (Fap 2,17-18; Ap 19,10) pentru ca forţa evangheliei să strălucească în viaţa lor zilnică, familială şi socială”¹². Mai mult, datorită chemării lor deosebite, laicii au datoria specifică de a interpreta în lumina lui Cristos istoria acestei lumi, pentru că sunt chemaţi să lumineze şi să dirijeze realităţile trecătoare după planul lui Dumnezeu Creator şi Răscumpărător.

„Sensul supranatural al credinţei”¹³ nu constă deci în mod necesar numai în consensul credincioşilor. Biserica, urmând pe Cristos, caută adevărul care nu coincide întotdeauna cu părerile majorităţii. Ea ascultă conştiinţa, nu puterea, şi pentru aceasta apără pe cei săraci şi dispreţuiţi. Biserica poate să aprecieze cercetările sociologice şi statistice atunci când le consideră revelatoare pentru a înţelege contextul istoric în care trebuie să se dezvolte acţiunea pastorală şi pentru a cunoaşte mai bine adevărul; dar numai aceste cercetări singure nu trebuie considerate ca o expresie a sensului credinţei.

Misiunea ministerului apostolic este de a asigura permanenţa Bisericii în adevărul lui Cristos şi de a-l individualiza mereu tot mai profund. Pentru aceasta, păstorii Bisericii trebuie să promoveze sensul credinţei în toţi credincioşii, să vegheze şi să judece cu autoritate adevărul genuin al expresiilor, să-i educe pe cei ce cred spre o înţelegere mereu mai matură a evangheliei¹⁴.

Soţii şi părinţii pot şi trebuie să-şi ofere contribuţia lor proprie şi de neînlocuit pentru elaborarea unei adânci pătrunderi a discernământului evangheliei în diferite situaţii şi culturi în care bărbatul şi femeia trăiesc viaţa lor matrimonială şi familială. În acest scop îi întăreşte carisma sau darul propriu, darul sacramentului Căsătoriei¹⁵.