Astăzi trebuie să punem împreună știința și înțelepciunea. Iar liantul lor să fie moralitatea. Doar împreună pot valorifica „noul umanism”, doar în felul acesta „noul umanism” nu-i va scoate pe oameni din raportul lor cu Dumnezeu, cu viața, cu valorile, ci îi va conduce mai deplin și rapid spre împlinire:

Trăind într-o lume de acest fel, sub presiuni provenite mai ales de la mass-media, nu întotdeauna credincioşii au ştiut şi ştiu să păstreze neatinse de umbre valorile fundamentale şi să aibă o conştiinţă critică asupra acestei culturi familiale, să fie subiecţi activi la construirea unui autentic umanism familial.

Între semnele îngrijorătoare ale acestui fenomen, părinţii sinodali au subliniat, mai ales:
– răspândirea divorţului şi recurgerea la încheierea altei căsătorii de către aceiaşi credincioşi;
– simpla căsătorie civilă, în contradicţie cu vocaţia celor botezaţi de „a se căsători în Domnul”;
– celebrarea Căsătoriei sacramentale fără o credinţă vie, ci pentru alte motive;
– refuzul normelor morale care conduc şi promovează exerciţiul uman şi creştin al sexualităţii în căsătorie.

Întreaga Biserică trebuie să mediteze asupra acestei situaţii şi să-şi asume sarcini foarte mari pentru ca noua cultură, în continuă dezvoltare, să fie profund evanghelizată, să fie recunoscute adevăratele valori, să fie apărate drepturile bărbatului şi ale femeii şi să fie promovată dreptatea în structurile intime ale societăţii. În felul acesta, „noul umanism” nu-i va scoate pe oameni din raportul lor cu Dumnezeu, ci îi va conduce mai deplin către el.

În construirea unui astfel de umanism, ştiinţa şi aplicaţiile ei tehnice oferă noi şi imense posibilităţi. Cu toate acestea, ştiinţa, din cauza ingerinţelor politice care decid direcţiile de cercetare şi de aplicare a ştiinţei, este folosită adesea împotriva semnificaţiei ei originare, care este promovarea persoanei umane.

Se cere deci, în chip necesar, ca toţi să recupereze conştiinţa primatului valorilor morale, care sunt valorile persoanei umane ca atare. Reînţelegerea sensului ultim al vieţii şi al valorilor ei fundamentale este marea îndatorire care se impune astăzi pentru reînnoirea societăţii. Numai conştiinţa primatului acestor valori permite folosirea imenselor posibilităţi puse în mâna omului de către ştiinţă şi care să fie, într-adevăr, îndreptată pentru promovarea persoanei umane în întregul ei adevăr, în libertatea şi demnitatea ei. Ştiinţa este chemată să se alieze cu înţelepciunea.

Şi problemei familiei i se pot aplica deci cuvintele Conciliului Vatican II: „Epoca noastră, mai mult decât secolele trecute, are nevoie de o astfel de înţelepciune pentru ca toate noile descoperiri ale omului să devină mai umane. Soarta viitoare a lumii se află în primejdie dacă nu se vor ridica oameni mai înţelepţi”¹⁷.

Educarea conştiinţei morale, care face capabil pe orice om de a judeca şi discerne modurile adecvate de a se realiza după adevărul originar, devine astfel o exigenţă prioritară la care nu se poate renunţa.

Alianţa cu înţelepciunea divină trebuie să fie implantată tot mai profund în cultura zilelor noastre. Orice om participă la această înţelepciune divină prin însuşi gestul creator al lui Dumnezeu. Numai în fidelitatea faţă de această alianţă familiile de astăzi vor fi în stare să influenţeze pozitiv construirea unei lumi mai drepte şi mai frăţeşti.