În Căsătorie şi în familie se constituie un complex de relaţii interpersonale – cadrul nupţial, relaţia paternitate-maternitate, filiaţia, fraternitatea -, prin care orice persoană umană este introdusă în „familia umană” şi în „familia lui Dumnezeu”, care este Biserica.

Căsătoria şi familia creştină construiesc Biserica: de fapt, în familie persoana umană nu numai că este născută, iar prin educaţie este introdusă progresiv în comunitatea umană, ci, prin renaşterea de la Botez şi educaţia la credinţă, persoana este introdusă şi în familia lui Dumnezeu, care este Biserica.

Familia umană, dezagregată de păcat, este reconstituită în unitatea sa de forţa mântuitoare a morţii şi învierii lui Cristos³⁷. Căsătoria creştină, părtaşă la eficacitatea salvatoare a acestui eveniment, constituie locul natural în care are loc inserarea persoanei umane în marea familie a Bisericii.

Mandatul de a creşte şi de a se înmulţi, dat la început bărbatului şi femeii, ajunge în acest mod la adevărata şi deplina sa realizare.

Biserica găseşte în acest mod în familie, născută din sacrament, leagănul şi locul în care poate să pătrundă în generaţiile umane, iar acestea, la rândul lor, găsesc locul de a intra în Biserică (Familiaris consortio, nr. 15).